ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2027/2023

HOTĂRÂRE

10.10.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2027/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Ineu, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B.., a formulat contestație la executare împotriva executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. x/2021 al C., solicitând, pe cale de excepție, să se constatate că dreptul intimatei de a cere executarea silită este prescris, conform dispozițiilor art. 706 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 743/21.06.2018, pronunțată de către Judecătoria Ineu, având în vedere că nu era competentă să judece cererea de încuviințare a executării silite, instanța de executare fiind cea de la domiciliul debitorului; să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale privitoare la dobândă, dobânda penalizatoare, comision de administrare, comision de risc, comision de acordare credit; anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silita nr. x/2021, al S.C. C.; suspendarea executării silite, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare, în temeiul dispozițiilor art. 719 C. proc. civ. întoarcerea executării, în situația în care contestatorul va fi executat silit; restituirea taxei de timbru, precum și a cauțiunii, în situația admiterii contestației la executare; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 29.11.2022, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ineu, raportat la faptul că domiciliul contestatorului este în municipiul Constanța, strada x, nr. 47, județul Constanța.

Prin sentința civilă nr. 753/15.12.2022, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, potrivit procesului-verbal încheiat în urma verificărilor DEPABD, debitorul are domiciliul în municipiul Constanța din septembrie 2021. Totodată, a reținut că debitorul a indicat în cererea de chemare în judecată adresa din Constanța.

Instanța a apreciat că, deși executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Ineu, într-un alt dosar de executare silită, chiar dacă cu privire la același titlu, totuși acest fapt nu este de natură să o transforme în instanță de executare pentru totdeauna, nefiind incidente considerentele deciziei nr. 20/2021 de soluționare a recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie privește situația unei pluralități de debitori cu domicilii diferite, ceea ce nu este cazul în speță.

Cauza a înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 10.02.2023, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 6829 din 06.07.2023, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 743/21.06.2018 a Judecătoriei Ineu, prin urmare, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu, pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, se reține că, prin încheierea civilă nr. 743/21.06.2018 a Judecătoriei Ineu, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a încuviințat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x/2018 al B.E.J. D., ca urmare a cererii formulate de creditoarea B.., împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26.06.208, emis de E. S.A. - Agenția Stei, pentru recuperarea creanței în sumă totală de 11.504,91 euro, reprezentând creanța stabilită prin titlul executoriu, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită.

Prin Hotărârea nr. 7/11.08.2021, pronunțată de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus repartizarea către S.C. C. și Asociații a unor dosare aflate pe rolul B.E.J. D., printre care și dosarul nr. x/2018. În urma repartizării, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021 pe rolul S.C. C. și Asociații.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ineu la 19 iulie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestație la executarea silită însăși și împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2021 pe rolul S.C. C. și Asociații, solicitând să se dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 743/21.06.2018 a Judecătoriei Ineu, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și a actelor de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2021, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2021, al C.; suspendarea executării silite, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare, în temeiul dispozițiilor art. 719 C. proc. civ. întoarcerea executării, în situația în care contestatorul va fi executat silit; restituirea taxei de timbru, precum și a cauțiunii, în situația admiterii contestației la executare

Înalta Curte reține că determinarea instanței de executare competentă să soluționeze contestația la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

De altfel, dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut că " (71) ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare"

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26.06.208, emis de E. S.A. - Agenția Stei, încheierea de încuviințare a executării silite nr. 743 din 21 iunie 2018 fiind pronunțată de Judecătoria Ineu, în a cărei circumscripție își avea, la momentul sesizării instanței, domiciliul debitorul A..

Din perspectiva dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o, ca având statutul de instanță de executare.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ., "schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare". Prin urmare, în mod greșit s-a raportat instanța Judecătoriei Ineu la actualul domiciliu al contestatorului, ca fiind pe raza Judecătoriei Constanța începând cu luna septembrie 2021, cât timp, la data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite (18.06.2018), domiciliul contestatorului era în Ineu, str. x, jud. Arad.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Ineu, competență ce a fost dobândită prin încheierea de încuviințare a executării silite nr. 743/21.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În cauză este incident principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legiuitor drept instanță de executare.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.