ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1967/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, începând cu 01.08.2016 a diferenței dintre venitul solicitat și venitul efectiv plătit, cu înlăturarea plafonării instituite asupra drepturilor salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data pății efective, cu obligarea și la alocarea fondurilor necesare plății sumelor de bani.

Recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii, fără emiterea unui nou ordin de salarizare.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile din Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 2506 C. civ., art. 2537 pct. 1 și urm. și art. 2541 C. civ., precum și jurisprudența menționată în cuprinsul motivării.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința nr. 351/2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivare, instanța a reținut că litigiul este un conflict de muncă și că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ.. Totodată, constatând incidența dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Prin decizia nr. 108 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut cele statuate prin Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent să soluționeze recursul în interesul legii și prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și, constatând că Tribunalul Vâlcea s-a declarat competent general, material, cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecăți prin încheierea din 24 mai 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei acestei instanțe.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Mehedinți, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cererii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoriile Drobeta Turnu Severin, Strehaia, Orșova, Vânju Mare, Baia de Aramă au solicitat să se dispună obligarea pârâților la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizațiilor lunare de încadrare și asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, litigiul fiind un conflict de muncă reglementat prin legislația specifică jurisdicției muncii.

Prin urmare, norma de competență este cea reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării și, fiind de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (2) din același cod privind modalitatea de invocare a excepției de necompetență.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, sunt de menționat și dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, se constată că prima instanță sesizată, respectiv Tribunalul Vâlcea, la primul termen de judecată din 24 mai 2022, a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, niciuna dintre părți neinvocând necompetența teritorială a acestei instanțe. Ulterior, la termenul din 20 februarie 2023, tribunalul a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu.

Înalta Curte constată că neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. la Tribunalul Vâlcea are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

În acest sens, relevantă în cauză este și Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet competent pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat, la paragr. 65, că în situația în care excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ.. De asemenea, la paragr. 66 al deciziei evocate s-a reținut că din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Decizia RIL nr. 31/2019 și observând că la termenul din 24.05.2022 Tribunalul Vâlcea s-a declarat competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, niciuna dintre părți neinvocând necompetența teritorială a acestei instanțe, în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că s-a consolidat competența Tribunalului Vâlcea în soluționarea cauzei cu consecința imposibilității de a-și mai declina competența.

În considerarea celor expuse și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2023.