ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4104/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 07.03.2022 sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâților la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizațiilor lunare de încadrare și asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 38 alin. (6) din legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, prin raportate la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01 august 2016 la zi, și în continuare;

- obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, începând cu 01 august 2016, a diferenței dintre venitul solicitat și venitul efectiv plătit, cu înlăturarea plafonării instituite asupra drepturilor salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, cu obligarea și la alocarea fondurilor necesare plății sumelor de bani;

- recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii, fără emiterea unui nou ordin de salarizare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 318/05.05.2022, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Mehedinți a reținut că, întrucât se contestă Ordinul nr. 2295/2021 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și întrucât reîncadrarea și recalcularea indemnizațiilor se poate face numai printr-un act administrativ emis de Procurorul general, respectiv ordinele prin care se stabilesc indemnizațiile de încadrare ale procurorilor din cadrul/de pe lângă Curțile de apel, tribunale și judecătorii, sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017, conform cărora aceste litigii urmează a fi soluționate după o procedură specială, derogatorie de la dispozițiile de drept comun din materia dreptului muncii.

Ca atare, reclamanții contestă ordinul de salarizare emis de pârât și competența de soluționare, în temeiul dispozițiilor arătate, nu revine instanței de jurisdicție a muncii, în speță a tribunalului în primă instanță.

În consecință, în virtutea principiului prorogării de competență, având în vedere dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și soluționarea restului capetelor de cerere atrag competența instanței de grad mai înalt.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1810 din data de 14.10.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență și, prin urmare, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că reclamanții nu au formulat un capăt de cerere privind anularea unui ordin de salarizare sau emiterea unui act administrativ (ordin, decizie) de reîncadrare și nici nu au depus ulterior vreo precizare în acest sens.

Astfel, în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, în raport de petitele acțiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Curtea a reținut că obiectul cauzei de față îl reprezintă acțiunea pentru stabilirea indemnizației de încadrare și plata unor diferențe salariale (iar nu o acțiune în anulare sau în obligarea la emiterea unui ordin de salarizare), fiind astfel incidente dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 și art. 269 din Codul muncii.

Dând eficientă principiului disponibilității potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate și obiectul acțiunii de față, Curtea a apreciat că este competentă să soluționeze cauza în primă instanță secția specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalului.

Cum în speță, față de calitatea de procurori a reclamanților și calitatea de pârât a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, sunt incidente și dispozițiile art. 127 alin. (1) raportat la alin. (3) și (2

1

) din C. proc. civ., potrivit cărora va fi sesizată una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, se constată că în mod riguros acțiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Mehedinți.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamanți, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, prin care solicită recalcularea indemnizațiilor de încadrare și plata unor diferențe salariale.

Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, în raport de petitul acțiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Totodată, constată instanța că litigiul de față nu are natura unuia de contencios administrativ, întrucât reclamanții nu contestă un act administrativ tipic și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că obiectul cauzei de față îl reprezintă acțiunea pentru recalcularea indemnizației de încadrare, respectiv o acțiune de drept comun, raportul juridic generator al drepturilor și obligațiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii:

"Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii", art. 269 din același act normativ prevăzând că "(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal."

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său". Cu toate acestea, dată fiind calitatea reclamanților de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, aflată în circumscripția Curții de Apel Timișoara, care își exercită competența într-o circumscripție cuprinzând Tribunalul Caraș-Severin, precum și faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin are calitatea de pârât în cauză, devin incidente prevederile art. 127 din C. proc. civ., potrivit cărora va fi sesizată una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dând eficiență principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate și obiectul acțiunii de față, Înalta Curte apreciază este competentă să soluționeze cauza în primă instanță secția specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Mehedinți.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de le lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.