ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea instanței de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.02.2022, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:
- Obligarea pârâților la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizațiilor lunare de încadrare și asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016 la zi, și în continuare;
- Obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, începând cu 01.08.2016, a diferenței dintre venitul solicitat și venitul efectiv plătit, cu înlăturarea plafonării instituite asupra drepturilor salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, cu obligarea și la alocarea fondurilor necesare plății sumelor de bani;
- Recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii, fără emiterea unui nou ordin de salarizare;
Prin sentința nr. 110/F-CONT pronunțată la 19 septembrie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală, a admis excepția prescripției extinctive și respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru perioada anterioară datei de 17.02.2019 ca fiind prescrisă, a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții A., B. și C., solicitând casarea hotărârii recurate și să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Apărările formulate
Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă tribunalul Dolj au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, apreciind că motivele de recurs nu sunt dezvoltate, astfel că nu se poate reanaliza determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă Ministerul Finanțelor Publice București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note scrise prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a cauzei, în raport de Ordinul nr. 551 din 12 aprilie 2023.
II. Soluția instanței de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimații-pârâți prin întâmpinare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Instanța de control judiciar constată că recursul declarat de reclamanții A., B. și C. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Recurenții-reclamanți nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susținerile lor nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de articolul menționat.
Totodată, verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Astfel, nu se poate considera că susținerile recurenților din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței nr. 110/F-CONT din 19 septembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.