ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1444/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la 11 octombrie 2021 sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat:

2.repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 14 februarie 2017 până la zi și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare reprezentat de neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

3.obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare prin obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, pentru perioada 14 februarie 2017 și pentru viitor;

4.actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În motivarea acțiunii, se arată că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș, fiind așadar încadrați în familia ocupațională "Justiție" în baza prevederilor legilor-cadru de salarizare aplicabile.

Prin sentința civilă nr. 16/MAS din 19 ianuarie 2022, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, declinându-se în consecință competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut incidența prevederilor art. 95 alin. (1) pct. 1 și art. 127 alin. (1), alin. (2)

1

și alin. (3) din C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, coroborate ce cele ale art. 129 alin. (3) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., context în care a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a prezentei cauze.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 25 martie 2022, iar la termenul de judecată din 5 mai 2022, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Prin sentința civilă nr. 290/2022 din 5 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și, în consecință a fost declinată competența teritorială de soluționare a cererii formulată de către reclamanți, în favoarea Tribunalului Brașov, secția Civilă, complete specializate pentru soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, reținându-se incidența dispozițiilor art. art. 269 din Legea nr. 53/2003 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Sibiu și Tribunalul Brașov s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 mai 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că în prezenta cauză instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu în materia conflictelor de muncă, reclamanții având calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș.

În acest context, se reține că cererea reclamanților nu este de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea și nici de competența unei instanțe inferioarei celei pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea, motiv pentru care se apreciază că, în cauză, nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Instanța mai reține că, deși pârâți sunt și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, nu sunt incidente dispozițiile legale privind prorogarea legală de competență, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 127 alin. (2

1

) că aceasta operează doar în situația în care instanța de judecată este pârâtă, nu și parchetul de pe lângă instanța competentă.

Această interpretare se regăsește și în literatura juridică de specialitate unde se analizează incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2), (2)

1

și 3 din C. proc. civ., prin prisma ipotezei în care un judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau o instanță de judecată este chemat/chemată în judecată printr-o cerere care este de competența instanței la care sau pe lângă care își desfășoară activitatea sau de competența unei instanțe inferioare acesteia.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, având în vedere că reclamanții au locul de muncă în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraș, instituții arondate teritorial Tribunalului Brașov, reținându-se normele de competență teritorială exclusivă în materia drepturilor salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.