ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1538/2023

HOTĂRÂRE

20.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1538/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2022, la 07.02.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.I.M.F. Dr. A., anularea hotărârii arbitrale nr. 127/10.06.2021, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în dosarul arbitral nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 1957/04.11.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secțiilor Civile din cadrul aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1389/2010, raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și casele de asigurări de sănătate, respectiv Casa Națională de Asigurări de Sănătate, sunt raporturi juridice civile.

A statuat că determinarea competenței materiale procesuale trebuie realizată prin prisma naturii procesului, respectiv a raporturilor juridice deduse judecății; subsecvent, a reținut că litigiul nu revine în atribuția instanței de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 554/2004, raporturile dintre părți fiind civile și nu administrative potrivit art. 2 alin. (1) lit. f), iar obiectul acțiunii nu este circumscris art. 8 din același act normativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2022, care, prin încheierea nr. 6F/06.03.2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea uneia dintre secțiile a V-a sau a VI-a din cadrul aceleiași instanțe.

Astfel sesizată, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 59F/05.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, suspendând, totodată, judecata cauzei.

Această instanță a reținut că excepția necompetenței materiale procesuale a fost invocată numai la al doilea termen de judecată, în 04.11.2022, deși primul termen la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii a fost cel din 19.09.2022; din încheierea întocmită nu rezultă că părțile sau instanța de judecată ar fi invocat necompetența primei instanțe sesizate și nici că motivul amânării, solicitarea dosarului arbitral, privea problema competenței.

Evocând decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a reținut că excepția necompetenței materiale procesuale a fost invocată cu încălcarea art. 130 alin. (2) ori art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar o eventuală necompetență a instanței sesizate s-a acoperit definitiv, prima secție devenind competentă să soluționeze cauza.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență de față s-a ivit ca urmare a statuării instanței sesizate prin declinare că prima instanță a invocat excepția necompetenței materiale procesuale cu încălcarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cadru în care instanța supremă va verifica dacă normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției au fost respectate.

Prima instanță, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București - a apreciat că numai al doilea termen de judecată, 04.11.2022, a fost termenul la care s-au îndeplinit, cumulativ, cele două condiții care marchează momentul limită până la care se poate invoca necompetența de ordine publică reglementată de art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., respectiv ca părțile să fie legal citate în fața primei instanțe și să poată pune concluzii.

La primul termen de judecată când părțile au fost legal citate, 19.09.2022, s-a dispus emiterea unei adrese către Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru a comunica o copie a dosarului în care a fost pronunțată hotărârea arbitrală atacată.

Este adevărat că potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate acorda, în mod excepțional, un singur termen pentru lămurirea chestiunii competenței, însă în cauza de față, încheierea din 19.09.2022 nu reflectă că acesta a fost finalitatea amânării cauzei.

Instanța supremă constată, însă că - în lipsa unei indicații exprese că ar viza lămurirea competenței - solicitarea de comunicare a dosarului arbitral se circumscrie cercetării procesului, în condițiile art. 237 C. proc. civ. și, de aceea, nu este suficientă pentru a deduce că nu a fost atins momentul reglementat de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Deși una dintre condițiile acestui text legal este aceea ca părțile să poată pune concluzii, noțiunea de concluzii nu vizează concluziile asupra fondului, ci asupra oricărei chestiuni pe care instanța este chemată să o soluționeze sau să o pună în discuție din oficiu.

În aceste condiții, în cauza pendinte, odată cu termenul din 19.09.2022, a fost depășit momentul la care excepția necompetenței materiale de ordine publică putea fi invocată în mod legal de instanță, din oficiu.

Altfel spus, deși prin încheierea din 19.09.2022, prima instanță a amânat cauza și nu a statuat explicit asupra competenței, lipsind încheierea interlocutorie și obligatorie prin care să se rețină competența instanței, neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și aceasta a devenit, astfel, singura instanță competentă pentru a soluționa cauza.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.