ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2024

HOTĂRÂRE
23.01.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, la data de 30 octombrie 2015, sub dosar nr. x/2015 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4897,19 RON plus beneficiul nerealizat calculat până la data achitării efective a debitului, reprezentând diferențe rezultate ca urmare a stabilirii incorecte, în baza datelor comunicate de către acesta, a punctajului obținut de cabinetul medical pentru condițiile în care și-a desfășurat activitatea în anul 2012.

Prin hotărârea arbitrală nr. 18/03.03.2022, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a CMI dr. A. ca neîntemeiată; a respins excepția privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune invocată de către pârâtul CMI Dr. A. ca neîntemeiată; a admis în parte cererea arbitrală formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj în contradictoriu cu pârâtul CMI Dr. A.. Ca atare, a obligat pârâții CMI Dr. A. și CMI Dr. B. la restituirea sumelor reprezentând punctajul obținut de cabinetul medical pentru condițiile în care și-a desfășurat activitatea în anul 2012, raportat la punctajul redus în mod justificat de către reclamanta CAS Dolj și a respins în rest pretențiile reclamantului ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri, Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a formulat acțiune în anulare, care a fost înregistrată pe rolul secției a V-a Civile a Curții de Apel București, sub nr. x/2022.

Prin încheierea nr. 3F/03.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 106 alin. (5) din ROIIJ, a fost dispusă trimiterea dosarului la C12F din cadrul secției a V-a Civile a Curții de Apel București.

La termenul de judecată din data de 15.03.2023, în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a dispus conexarea acțiunilor în anularea sentinței arbitrale nr. 18/03.03.2022, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj, respectiv dosarele nr. x/2022 și nr. y/2022

În cadrul acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2022, petenta CIMF A. a formulat acțiune în anulare, prin care a solicitat în principal, anularea hotărârii și rejudecând cererea, respingerea acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice fără capacitate procesuală de folosință, în subsidiar a solicitat anularea hotărârii și respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 34 din 15 martie 2023 Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. (1) C. proc. civ. a dispus conexarea acțiunilor în anularea sentinței arbitrale nr. 18/03.03.2022, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj, respectiv dosarele nr. x/2022 și nr. y/2022; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Comisiei Centrale de Arbitraj și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; a respins acțiunea arbitrală formulată împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă; a respins acțiunile în anularea sentinței arbitrale nr. 18/03.03.2022 formulate de Casa De Asigurări de Sănătate Dolj și de CIMF A., ca neîntemeiate.

Recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a formulat recurs împotriva acestei sentințe, indicând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar, pe fond modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii în anulare pe care a formulat-o.

În esență, s-a susținut că instanța, in mod eronat, a reținut faptul că aspectele care se solicită a fi avute in vedere in analiza capătului de cerere accesoriu (acordarea de dobânzi si penalități de intarziere) sunt aspecte ce nu se încadrează in sfera ordinii publice, ci sunt aspecte ce țin de temeinicia soluției adoptate, prevederile Legii nr. 500/2002 nefiind aplicabile in speță.

Aceste aspecte, a considerat recurenta, se încadrează în dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h), totodată, considerând că hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 73 indice 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea de ședință din 31 octombrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, iar niciuna dintre părți nu a înțeles să-și exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 23 ianuarie 2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este formulat împotriva sentinței civile nr. 34 din 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, prin care s-au respins acțiunile în anulare formulate de Casa de Asigurări de Sănătate Dolj și de CIMF A. împotriva hotărârii arbitrale nr. 18/03.03.2022.

Dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Este adevărat că, prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Însă, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 27 același Cod "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În speță, raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 30 octombrie 2015 pe rolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate – Colegiul Medicilor din România – Colegiul Farmaciștilor din România – Colegiu Medicilor Dentiști din România, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 34 din 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde mențiunea cu recurs, însă mențiunea respectivă nu îndreptățește recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, față de dispozițiile legale mai sus redate.

Prin urmare, hotărârile definitive, cum este cazul în speță, nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ împotriva sentinței civile nr. 34 din 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2024.

Sursă