ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5296/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5296/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii deduse judecății.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgență "Dr. A.", în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: suspendarea executării măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021, precum și anularea acestui raport, înregistrat la furnizorul de servicii medicale sub nr. x/05.07.2021, emis în baza acțiunii de control operativ având ca tematică: "Identificarea tuturor abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare și decontare al rețetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaționale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice".
În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 95/2006, ale H.G. nr. 140/2018, ale Ordinului nr. 397/836/2018, Normele de aplicare ale Titlului XVI din Legea nr. 95/2006 și Ordinul M.S. nr. 1012/2013.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
2.1. Prin sentința nr. 1818 din 1 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgență Dr. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul București a reținut, în esență, că din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ale art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 56/1998 și ale art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, rezultă că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești este un organ de specialitate aflat în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, instituție publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul București.
Astfel, a apreciat că o entitate administrativă precum pârâta din cauza de față, nu poate fi asimilată unei autorități publice locale, deoarece, în calificarea unei autorități ca fiind centrală sau locală, determinantă este întinderea teritorială a competenței, autoritățile centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național, pe întreg teritoriul țării, cum este și cazul pârâtei. În consecință, chiar dacă pârâta funcționează conform regulilor aplicabile caselor de asigurări de sănătate județene, este o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, iar litigiile privind actele administrative emise de această pârâtă sunt de competența curții de apel, ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
2.2. Prin sentința nr. 1306 din 27 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgență Dr. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănăatte a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Curtea de Apel București a reținut că pentru a se stabili competența materială, în cauză este aplicabil criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ în sistemul administrației publice. Astfel, a constatat incidența dispozițiilor art. 276 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 56/1998, în aplicarea cărora a reținut că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prezintă funcționalitatea unei case județene de sănătate, astfel cum prevede art. 276 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 56/1998, fiind o instituție asimilată unei autorități publice locale.
II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.
Argumentele de fapt și de drept relevante.
Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgență "Dr. A." vizează suspendarea executării măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021, precum și anularea acestui raport, care a fost înregistrat la furnizorul de servicii medicale sub nr. x/05.07.2021, fiind emis în baza acțiunii de control operativ având ca tematică: "Identificarea tuturor abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare și decontare al rețetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaționale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice".
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență de față vizează rangul autorității emitente a actului administrativ contestat, criteriu de stabilire a competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță.
Tribunalul București, prima instanță sesizată, a reținut că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești este un organ de specialitate aflat în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, instituție publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul București, care nu poate fi asimilată unei autorități publice locale chiar dacă funcționează conform regulilor aplicabile caselor de asigurări de sănătate județene, fiind o autoritate de rang central în sistemul autorităților publice, aspect de natură a atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de contencios administrativ.
În schimb, Curtea de Apel București a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 276 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 56/1998, în aplicarea cărora a reținut că pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești prezintă funcționalitatea unei case județene de sănătate, astfel cum prevede art. 276 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 56/1998, fiind o instituție asimilată unei autorități publice locale, astfel încât Tribunalul București este instanța competentă din punct de vedere material să analizeze legalitatea actului administrativ contestat.
Așadar, instanțele aflate în conflict au exprimat opinii diferite în ceea ce privește rangul autorității publice pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, criteriu de stabilire a competenței materiale de soluționare a acțiunii formulate împotriva Raportului de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021 emis de pârâtă.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, mai exact dispozițiile art. 10 alin. (1), reglementează competența materială de fond în funcție de două criterii, respectiv: poziționarea autorității publice emitente a actului considerat ilegal în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale) și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Prin urmare, există două tipuri de competență, în funcție de obiectul actului administrativ, legea reglementând competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în funcție de poziționarea organului emitent al actului în sistemul administrației publice și în raport de cuantumul sumei ce face obiectul actului administrativ contestat, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
În speță, reclamantul contestă legalitatea Raportului de control nr. WR-OP1. S9/01.07.2021 emis de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești în baza acțiunii de control operativ având ca tematică: "Identificarea tuturor abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare și decontare al rețetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaționale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice",solicitând suspendarea executării măsurilor dispuse prin acesta, precum și anularea actului.
Întrucât obiectul actului administrativ contestat nu este reprezentat de un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, aspect necontestat, în prezenta cauză competența de soluționare a acțiunii reclamantului se stabilește prin prisma criteriului poziționării autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești a fost înființată prin O.G. nr. 56/1998, la art. 1 din acest act normativ prevăzându-se că este o instituție publică, nelucrativă, cu personalitate juridică, parte a sistemului național de sănătate, care desfășoară activități de asigurări sociale de sănătate pentru personalul ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii din domeniile apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești, se organizează în municipiul București și funcționează în mod asemănător cu casele de asigurări sociale de sănătate județene, prevăzute de Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.
Pe de altă parte, Casa Națională de Asigurări de Sănătate este o instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, al cărei principal obiect de activitate îl reprezintă asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România, fiind, așadar, o autoritate de rang central ținând cont de faptul că are competențe la nivel național în domeniul asigurărilor sociale de sănătate. Această concluzie se desprinde fără echivoc din interpretarea art. 276 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, norme legale reținute, de altfel, de ambele instanțe aflate în conflict, din care rezultă că pârâta din prezenta cauză, alături de casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a municipiului București, se află în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, aceasta din urmă funcționând pe baza statutului propriu, avizat de consiliul de administrație, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Sănătății. Deși casele de asigurări aflate în subordinea CNAS funcționează pe baza statutului propriu, acesta trebuie să respecte prevederile statutului-cadru, iar Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești își desfășoară activitatea potrivit prevederilor legale de organizare și funcționare a caselor de asigurări județene din cadrul sistemului de asigurări de sănătate, cu păstrarea specificului activității.
Așadar, pârâta din prezenta cauză nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept un organ al autorității publice centrale, atât timp cât niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare, iar din cuprinsul art. 1 din O.G. nr. 56/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea acesteia rezultă indubitabil că are exclusiv o competență sectorială în domeniul asigurărilor sociale de sănătate pentru categoriile de asigurați prevăzute în mod expres. Chiar dacă acele categorii de asigurați se regăsesc pe întreg teritoriul țării și nu doar la nivelul municipiului București, unde pârâta își are sediul, nu poate fi considerată decât o autoritate publică locală aflată în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (singura autoritate de rang central), similar caselor de asigurări sociale de sănătate județene, prevăzute de Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.
În aceste condiții, având în vedere că se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală care are calitatea de pârâtă în cauză, iar acțiunea formulată de reclamant este întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 95/2006, așadar, demersul judiciar al părții circumscriindu-se art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei va fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din acest act normativ.
În concluzie, ținând cont de calitatea pârâtei de autoritate publică locală cu sediul în municipiul București, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I și a celor cuprinse la art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în aplicarea cărora va stabili competența materială și teritorială de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al regulatorului de competență.
Față de toate considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Militar de Urgență Dr. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.