ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1510/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 08.12.2021, în dosarul nr. x/3/2021, reclamantul Spitalul A, în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorităților Judecătorești a formulat plângere, solicitând să se dispună anularea raportului de control nr. x/01.07.2021, emis în baza acțiunii de control operativ având ca tematică identificarea tuturor abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare și decontare al rețetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaționale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice, precum și restituirea sumei de 71.104,29 lei, achitată conform extrasului de cont din data de 14.07.2021.

La data de 20.12.2021, reclamantul a formulat cerere de modificare a acțiunii, prin care a arătat că, urmare a admiterii în parte a contestației formulate împotriva raportului de control, suma datorată de pârâtă este de 63.337,79 lei.

Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/3/2021, Tribunalul București – Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale, a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea dosarului spre competentă soluționare la Secția Civilă pentru litigii cu profesioniști a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la data de 20.04.2022 sub nr. x/3/2021*.

Prin sentința civilă nr. 33/24.02.2023, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2021*, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel reclamantul Spitalul A.

Prin decizia nr. 1666/A/2023 din 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Spitalul A.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant susține că decizia instanței de apel este nelegală, fiind rezultatul interpretării eronate a actului adminsitrativ emis de intimata-pârâtă. În acest sens, recurentul arată că instanța de apel a reținut greșit că Anexa la Nota de constatare nr. x/22.06.2021 este cea care conține toate detaliile necesare identificării fiecărei neregularități și ar conduce la informarea spitalului asupra aspectelor imputate. Or, susține recurentul, Anexa la Nota de constatare conține doar numele medicilor prescriptori, codul de parafă, data prescrierii medicamentului, codul de boală, numărul de zile de tratament și sublista, adică procentul de compensare a medicamentului.

De asemenea, recurentul susține că față de completarea Anexei 1 la Nota de constatare din data de 13.01.2022, ulterior comunicării raportului de control și al Notei de constatare a intervenit decăderea intimatei-pârâte din dreptul de a mai invoca ulterior alte aspecte de nelegalitate care nu au fost menționate deloc în actul administrativ emis de către intimată cu ocazia efectuării controlului. Motivarea actului administrative cu ocazia efectuării controlului poate fi privită ca o garanție a respectării legii deoarecere presupune expunererea motivelor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului.

Sub un alt aspect, recurentul-reclamant arată că potrivit art. 6 lit. ag) din Anexa nr. 26 din Ordinul nr. 397/836/2018 privind Normele de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru, furnizorii de servicii medicale spitalicești au obligația să respecte avertizările Sistemului informatic al prescripției electronice, precum și informațiile puse la dispoziție de pe pagina web a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate referitoare la faptul că medicamentul se prescrie cu respectarea protocoalelor terapeutice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.301/500/2008 sau că medicamentul este produs biologic.

Totodată, recurentul-reclamant arată că potrivit art. 6 lit. c) din Anexa 26 din Normele de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018, acesta ar fi avut obligația să folosească online sistemul national al cardului de asigurări sociale de sănătate din platforma informatică a asigurărilor de sănătate. Or, susține recurentul, la nivelul Spitalului A s-a utilizat exclusiv sistemul offline, astfel că acesta nu a fost avertizat de eventualele nereguli așa cum prevede art. 6 lit. ag) din actul normativ menționat anterior.

În final, recurentul-reclamant redă prevederile art. 381 alin. (1) și 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și concluzionează că prescrierea medicamentelor pe rețete este un act săvârșit de fiecare medic în mod individual.

În drept, recurentul-reclamant a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs”.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte constată că susținerile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Instanța supremă reține că deși prin cererea de recurs sunt menționate prevederile Ordinului nr. 397/836/2018 privind Normele de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018, precum și prevederile art. 381 alin. (1) și 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, acestea sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce normele materiale nu au fost corect aplicate.

Nemulțumirile recurentei și susținerile legate de soluția pronunțată cu privire la cererea de apel, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

De altfel, Înalta Curte reține că argumentele recurentului-reclamant cu privire la situația de fapt reținută de instanța de apel și trimiterea la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv actul administrativ de control și Anexa la Nota de constatare nr. x/22.06.202, nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac.

Instanța supremă reține că nu se poate proceda la o devoluare a fondului cauzei și la o reevaluare a probatoriului administrat de instanța devolutivă pentru a se stabili o altă situație de fapt cu privire la cauzele și împrejurările în care a intervenit încălcarea obligației contractuale. Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul A împotriva deciziei nr. 1666/A/2023 din 09 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant SPITALUL A împotriva deciziei nr. 1666/A/2023 din 09 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2024.