ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 546/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2019, sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei împotriva reclamantei pentru suma de 5.000,1 RON, sumă constată prin raportul de control nr. x/06.05.2019 și să se dispună anularea raportului de control nr. x/06.05.2019.

În drept, s-a invocat Legea nr. 95/2006, art. 194, art. 35 C. proc. civ., art. 1266 C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1133/2020 pronunțată în data de 19 februarie 2020, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București - secție contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, s-a reținut, având în vedere dispozițiile art. 96 alin. (1) și art. 99 alin. (1) C. proc. civ., art. 2 lit. c) și 10 din Legea 554/2004, art. 1 din O.U.G. nr. 56/1998 și art. 1 din Statutul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, obiectul principal al cererii de chemare în judecată, precum și rangul autorității emitente că instanța competentă este Curtea de Apel București.

2.2. Pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, dosarul a fost înregistrat la data de 26.05.2020.

În ședința publică, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și prin sentința civilă nr. 849 din data de 21 septembrie 2020 a admis excepția de necompetență materială, a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație si Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că, în cauză, raportul juridic dedus judecății s-a născut între un furnizor de servicii medicale și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești ca urmare verificării de către pârâtă a modalității de executare a contractului de furnizare de servicii medicale.

Faptul că unul dintre contractanți are o procedură proprie de stabilire a modalității de executare a contractului, iar reclamanta a ales să conteste sub aspectul respectării acestei proceduri constatările efectuate, cu efect pe planul raporturilor juridice contractuale dintre părți, nu schimbă natura juridică a raporturilor dintre părți, care sunt calificate de reglementarea legală ca fiind raporturi juridice civile, fără nicio distincție.

În aceste condiții, față de natura civilă a raportului juridic dedus judecății, Curtea a admis excepția necompetenței materiale .

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat anularea raportului de control nr. x/06.05.2019, în sensul de a se constata că nu există un drept de creanță al pârâtei împotriva sa pentru suma de 5.000,1 RON.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, în raport cu rangul autorității pârâte sau raporturilor juridice contractuale dintre părți, apreciind diferit asupra naturii juridice a litigiului, în întregul său.

Astfel, Curtea de Apel București a apreciat natura civilă a cauzei, reținând că litigiul are la bază pretenții ce izvorăsc dintr-un contract de prestări servicii medicale, iar nu dintr-un act administrativ, în timp ce, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că litigiul nu poate fi considerat de natură civilă, în sensul art. 255 din Legea nr. 95/2006, întrucât nu privește exclusiv raporturi juridice dintre un furnizor de servicii medicale și o casa de asigurări de sănătate, ci vizează anularea unui act de control emis de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, ce se încadreză în definiția actului administrativ tipic reglementată de art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, prin urmare, litigiul este de competența instanței de contencios administrativ.

Din actele și lucrările dosarului reiese că litigiul privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată și actualizată, în condițiile în care demersul procesul al reclamantei are ca finalitate anularea raportului de control nr. x/06.05.2019, cu consecința revocării măsurii de obligare la plata sumei totală de 5.000,1 RON, reprezentând debit principal 4105,43 RON și suma de 894,67 RON reprezintă dobânzi și penalități, obligație ce izvorăște din contractele de furnizări servicii medicale în asistența medicală primară A0375/2017, A 375/2018 prelungit prin acte adiționale până la sfârșitul anului 2019 încheiate de reclamantă cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată și actualizată, "Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, tehnologii și dispozitive asistive și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale.".

Raportat la aceste dispoziții legale și ținând seama că obiectul acțiunii reclamantei nu poate fi disociat de relațiile contractuale care se stabilesc cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Înalta Curte constată că litigiul din cauza de față nu este de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal, fiind vorba de raporturi juridice civile de natură contractuală.

Înalta Curte amintește că, prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

În speță, raportul de control nr. x/06.05.2019 emis de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, pe care reclamanta a înțeles să îl conteste, nu întrunește trăsăturile caracteristice unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate publică administrativă, ci are natura unui act preparatoriu, care prin el însuși și prin propunerile de măsuri corective cuprinse în conținutul său nu produce efecte juridice de natura celor prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând valoarea unui titlu de creanță, apt a fi pus în executare.

În baza raportului de control, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești nu poate trece la executarea recuperării sumelor de bani rezultate din îndeplinirea defectuoasă a contractelor de furnizare, deoarece potrivit Secțiunii a 3 - a din Ordinul nr. 1012/2013 a CNSAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate "Recuperarea de la furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și materiale sanitare a sumelor încasate necuvenit din fond, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere aferente, după caz, se efectuează de casele de asigurări de sănătate, potrivit măsurilor dispuse prin raportul de control, în condițiile legii".

Prin urmare, verificarea legalității unui raport de control care nu are aptitudinea de a produce efecte specifice actului administrativ, nu constituie un demers procedural ce se circumscrie sferei noțiunii de contencios administrativ, așa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, față de natura civilă a contractelor de furnizare servicii medicale, care reprezintă fundamentul pretențiilor solicitate în cauză, competența se va stabili conform art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., în funcție de valoarea obiectului litigiului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială în soluționarea acțiunii, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, în favoarea Judecătoriei Sectorului I București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2021.