ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 293/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la 20.08.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Ilfov, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze în parte raportul de control operativ nr. 264/01.04.2019 întocmit de pârâtă, în ceea ce privește aplicarea măsurii de diminuare cu 10% a contravalorii serviciilor de radioterapie atât pentru luna august 2018, respectiv cu suma de 230.272 RON, cât și pentru luna septembrie 2018, cu suma de 215.040 RON, să oblige pârâta să restituie reclamantei suma totală de 445.312 RON, reținută în baza raportului, cu cheltuieli de judecată.

La 02.12.2019, reclamanta a depus la dosar o cerere adițională, arătând că solicită și anularea procesului-verbal nr. x/09.05.2019 întocmit de Comisia de soluționare a contestației formulate împotriva raportului de control operativ nr. 264/01.04.2019.

Prin încheierea din 10.12.2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale, a scos de pe rol cauza și a trimis dosarul spre competentă soluționare secției a VI-a Civilă din cadrul aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 2533/09.12.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, calea de atac astfel exercitată fiind respinsă prin decizia civilă nr. 1167A/05.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului.

În motivare, a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Ordinului comun nr. 1782/576/2006 al Ministrului Sănătății și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, H.G. nr. 900/2012, Ordinelor nr. 581/2014 și nr. 98/2015 ale președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Legii nr. 95/2006 și cele ale art. 7 lit. j) din Anexa 5 la Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 245/31.03.2017 al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

A arătat că instanța de apel a statuat că "fișa de spitalizare de zi trebuie să conțină informații precise și reale cu privire la data și durata vizitei, precum și a procedurii medicale/tratamentului efectuat", conform pct. 8, 11 și 13 din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 1782/576/2006.

Procedând astfel, potrivit recurentei, instanța de apel practic a motivat în drept raportul de control operativ nr. 264/01.04.2019, fără să țină cont de faptul că trebuia să își rezume controlul la conținutul efectiv al actului contestat, mai ales că ceea ce se criticase era tocmai lipsa indicării de către intimată a normei legale pretins nesocotite.

În opinia recurentei, chiar dacă s-ar aprecia că totuși instanța de apel avea căderea de a stabili normele legale pe care echipa de control ar fi trebuit să le indice în cuprinsul actului sancționator, în mod nelegal și netemeinic a apreciat că nu le-ar fi respectat.

În continuare, a relevat că Anexa 5 la Ordinul nr. 1786/576/2006 nu prevede obligația semnării de către pacienți a fișelor de spitalizare zilnică (FSZ) și nici ca serviciile de radioterapie raportate în sistemul informatic unic integrat (SIUI) să fie înregistrate în FSZ strict în propunerea inițială a schemei de tratament.

A mai susținut că pe parcursul litigiului intimata a precizat că nu a aplicat sancțiunea pentru nesemnarea de către pacienți a fișelor de spitalizare zilnică, ci numai pentru neînregistrarea în respectivele fișe a unor servicii de radioterapie raportate în SIUI.

Totodată, a arătat că instanța de apel a omis să analizeze afirmațiile referitoare la practica pe care recurenta și-a asumat-o strict la semnarea schemei inițiale de tratament, iar nu a schemei cu tratamentele efectuate.

După o prezentare detaliată a conținutului filei 4 din fișa de spitalizare zilnică, a modalității de completare în ceea ce privește schema inițială de tratament și modificărilor ce pot interveni pe parcurs în tratamentele efectuate, precum și a etapelor de completare, recurenta a susținut că, în optica legiuitorului, relevant pentru completarea FSZ este tratamentul efectuat, iar nu cel programat.

A subliniat că solicitarea de către intimată a semnăturii pacientului pe fișa de spitalizare zilnică nu are temei legal, astfel că este nelegal și netemeinic refuzul de a analiza fila x din FSZ care conține tratamentele efectuate pe motiv că nu poartă semnătura pacienților.

A mai susținut că instanța de apel a ignorat normele legale în ceea ce privește cardul național de sănătate, context în care a dezvoltat argumente referitoare la faptul că schema inițială de tratament conține semnătura olografă a pacienților, iar tratamentele efectiv realizate au fost semnate cu cardul național de sănătate, în raport cu dispozițiile H.G. nr. 900/2012, ale Ordinelor nr. 581/2014 și nr. 98/2015 ale președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și ale Legii nr. 95/2006.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 02.11.2021, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, iar la 16.11.2021, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă însă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aparența interpretării și aplicării greșite a mai multor acte normative, autoarea căii de atac a criticat decizia curții de apel, susținând în esență că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu au fost respectate prevederile legale referitoare la modalitatea de completare a fișei de spitalizare reglementate prin Ordinul comun nr. 1782/576/2006 al Ministrului Sănătății și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Pornind de la această afirmație, recurenta a expus în memoriul de recurs argumente cu privire la probatoriul administrat, modalitatea de completare a fișelor de spitalizare și procedura de lucru adoptată, subliniind că schemele inițiale de tratament au fost semnate de către pacienți și că nu se mai impunea semnătura olografă a acestora și pentru tratamentele efectuate menționate la fila x din fișă, având în vedere că au fost semnate cu cardul național de sănătate. Totodată, a mai susținut că intimata nu a indicat dispozițiile legale din cuprinsul Ordinului nr. 1782/576/2006 care nu ar fi fost respectate la momentul întocmirii fișei de spitalizare și că instanța de apel trebuia să analizeze strict conținutul raportului de control operativ nr. 264/01.04.2019 contestat, fără să îl motiveze în drept, mai ales că ceea ce criticase era tocmai lipsa indicării vreunui temei de drept.

Niciuna dintre aceste susțineri nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi subsumată motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta urmărind să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator (în concret, a conținutului fișelor de spitalizare de zi), incompatibilă cu natura nedevolutivă a recursului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar aspectele de netemeinicie invocate de recurentă nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi circumscrisă ipotezelor pe care art. 488 alin. (1) C. proc. civ. le reglementează.

În consecință, având în vedere considerentele care preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1167A/05.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.