ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 498/2024

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 305/11 noiembrie 2021 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2017 s-a luat act de cererea reclamantei A. S.R.L. de renunțare la primul capăt de cerere care are ca obiect solicitarea reclamantei de a se constata nelegala reziliere unilaterală a Contractului de furnizare de servicii radioterapie în cadrul Subprogramului de radioterapie a bolnavilor cu afecțiuni oncologice nr. 879RAD/28.04.2015, conform Notificării nr. x/15.09.2016 și pe cale de consecință a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat ca rămasă fără obiect pentru acest capăt de cerere; a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta CAS Ilfov și a fost constatată autoritatea de lucru judecat pentru capătul de cerere privind solicitarea reclamantei A. S.R.L. de decontare a tuturor serviciilor prestate de reclamanta în perioada 16.09.2016-14.12.2016.

Împotriva sentinței arbitrale, reclamanta A. S.R.L. a formulat acțiune în anulare, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea hotărârii arbitrale și trimiterea cauzei spre rejudecare arbitrajului instituționalizat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 84/2022 din 5 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admisă acțiunea în anulare formulată de reclamanta A. S.R.L., împotriva hotărârii arbitrale nr. 305 din 11 noiembrie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2017 de către Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ILFOV.

A fost anulată hotărârea arbitrală nr. 305 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a fost trimisă cauza spre rejudecare tribunalului arbitral.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ILFOV a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 84/2022 din 5 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București — secția a V-a Civilă.

Recurenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ILFOV a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, în argumentarea recursului, a susținut, în esență, că instanța de fond, cu aplicarea greșită a normelor de drept material, a admis acțiunea in anulare, a anulat hotărârea arbitrală nr. 305 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj organizată pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului arbitral.

Arată că instanța de fond a reținut ca fiind întemeiat motivul de nulitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., constând în încălcarea de către tribunalul arbitral a dispozițiilor imperative ale art. 430 și 431 C. proc. civ., prin greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat în condițiile în care nu ar fi întrunită tripla identitate de elemente.

În ceea ce privește incidența prevederilor art. 608 alin. (1) pct. h C. proc. civ., subliniază că instanța nu a ținut cont de faptul că pentru a exista autoritate de lucru judecat, este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte, este identic.

Aducând în discuție scurte considerații teoretice vizând excepția autorității de lucru judecat, recurenta susține că excepția autorității de lucru judecat este principalul mijloc de valorificare a efectului negativ al puterii de lucru judecat. Este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care poate fi ridicată de părți, chiar înaintea instanțelor de recurs.

Identitatea de cauză privește fundamentul (actul sau faptul juridic material) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, împreună cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acțiunii.

După cum corect reține și Comisia Centrala de Arbitraj, în dosarul nr. x/2018 nu se invocă un nou temei al dreptului, ci doar un alt mijloc de dovadă al acestuia, iar în ambele dosare reclamanta a urmărit același scop si anume decontarea sumelor în temeiul contractului de furnizare de servicii.

Raportat la dosarul nr. x/2018 și la dosarul nr. x/2017, sunt îndeplinite toate condițiile de admitere a excepției.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, față de care recurenta a formulat răspuns.

Prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil, reluând, totodată, argumentele expuse în cererea de recurs.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 5 martie 2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Recurenta a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate.

Cele expuse de recurentă în cuprinsul cererii formulate îmbracă doar aparența unor critici de nelegalitate, întrucât întreaga construcție a recursului se fundamentează pe o apreciere generală a situației de fapt, pe o redare a jurisprudenței Înaltei Curți, precum și a textelor legale, fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, expunerea unor considerații teoretice vizând excepția autorității de lucru judecat, precum și succinta relatare a situației de fapt, nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor critici care să se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SANATATE ILFOV împotriva sentinței civile nr. 84/2022 din 5 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2024.