ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1331/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Analizând actele de la dosar și decizia civilă atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 10.11.2022 sub nr. x/2022, reclamantul Spitalul de Urgență "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" a chemat în judecată pe pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorităților Judecătorești, solicitând instanței suspendarea executării măsurilor dispuse prin răspunsul comisiei de soluționare a contestației instituită la nivelul pârâtei nr. x/08.11.2021, înregistrat în evidențele unității medicale sub nr. x/12.11.2021, ca urmare a plângerii prealabile formulate împotriva raportului de control nr. x/01.07.2021, respectiv anularea raportului nr. x/08.11.2021 precum și a raportului de control nr. x/01.07.2021, emis în baza acțiunii de control operativ având ca tematică identificarea tuturor abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la modul de prescriere, validare, eliberare și decontare al rețetelor emise pentru medicamentele corespunzătoare denumirilor comune internaționale, cu încălcarea protocoalelor terapeutice.

Pârâta-reclamantă, prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, menținerea raportului de control nr. x/01.07.2021 ca fiind temeinic și legal, precum și obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 226.474,06 RON (rămasă de plată din totalul de 248.860,04 RON, stabilită prin raportul de control nr. x/01.07.2021), reprezentând contravaloarea prescripțiilor emise cu nerespectarea protocoalelor terapeutice prin emitere de prescripții în anii 2018-2020, precum și la plata accesoriilor.

Prin încheierea din 17.03.2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a transpus cauza spre competentă soluționare secției a VI-a Civilă.

Prin sentința civilă nr. 2117/29.09.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea principală, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, a anulat raportul de control x/01.07.2021 emis de pârâta-reclamantă și a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Această sentință civilă a fost atacată cu apel de Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

Prin decizia civilă nr. 1125A/09.09.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea, casarea deciziei și, în rejudecare, respingerea cererii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii raportului de control nr. x/01.07.2021 și admiterea cererii reconvenționale.

Prin memoriul de recurs a susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 5 pct. 5.2.3.3 lit. C), 5.2.3.2 și pct. 5.2.3.4 din anexa la Ordinul nr. 1012/10.12.2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum și a dispozițiilor din anexa 1 la Ordinul MS/CNAS nr. 1301/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor, cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens și în concret, a învederat că, întrucât echipa de control din cadrul instituției a constatat faptul că Spitalul de Urgență "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" nu a respectat obligațiile contractuale înscrise la art. 6 lit. i) din contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești, au fost aplicate sancțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din contract, acțiunea fiind finalizată prin emiterea Notei de constatare nr. x/22.06.2021 și a raportului de control nr. x/01.07.2021.

În contrast cu statuările instanței devolutive de control judiciar, autoarea recursului a susținut că raportul de control a fost întocmit cu respectarea legislației în vigoare, că mențiunile acțiunii de control au fost consemnate succint, cu trimitere la anexă, fiind exprimate în funcție de constatări și sintetizate, precum și că măsurile propuse sunt în concordanță cu dispozițiile legale invocate.

A mai precizat că atât raportul de control, cât și nota de constatare, anexele și adresa de soluționare a contestației, descriu în detaliu situația de fapt și temeiurile de drept incidente, la anexa la nota de constatare regăsindu-se situația medicilor care au prescris medicamente fără respectarea protocoalelor terapeutice, cu indicarea datelor privind rețetele, codul de identificare al medicamentelor, codurile de boală, cantitatea, etc.; prin urmare, a conchis că nu se putea susține cu temei că nu se cunoaște situația de fapt și de drept pentru care unitatea medicală a fost sancționată.

În fine, a subliniat că pretinsa detaliere a faptelor care ar fi constituit nerespectarea protocoalelor terapeutice ar fi avut cel mult un caracter exemplificativ, iar nu exhaustiv.

Pe calea întâmpinării, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate în fața instanțelor devolutive.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea apărărilor reluând în parte argumentele expuse în cererea de recurs.

Prin rezoluția din 07.05.2025 s-a fixat termen în ședință publică la 24.09.2025, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport cu art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din același Cod reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai prin raportare la motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Circumstanțiat cazului de casare statuat de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susținut că decizia recurată încalcă dispozițiile art. 5 pct. 5.2.3.3 lit. C), 5.2.3.2 și pct. 5.2.3.4 din anexa la Ordinul nr. 1012/10.12.2013, precum și a celor din anexa 1 la Ordinul MS/CNAS nr. 1301/500/2008 având în vedere că raportul de control a cărui anulare se solicită a fost întocmit cu respectarea acestora, că faptele constatate în urma acțiunii de control au fost consemnate succint, cu trimitere la anexă, concluziile fiind exprimate în raport cu cele constatate, iar măsurile propuse corespund normelor legale invocate ca și temei de drept și a reluat circumstanțele factuale deduse judecății instanțelor devolutive.

Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reținute de instanța devolutivă de control în justificarea soluției pronunțate, respectiv de respingere ca nefondat a apelului formulat de aceeași parte împotriva sentinței primei instanțe, susținerile nefiind de natură a combate aspectele statuate de instanța de apel.

Referitor la apelul declarat de recurenta-pârâtă, curtea de apel a constatat, în esență, că motivul pentru care se impune menținerea soluției de admitere a cererii și de anulare a raportului de control x/01.07.2021 este acela că nu conține mențiuni cu privire la protocoalele terapeutice pretins nerespectate și nu este însoțit de acte doveditoare ale încălcării de către unitatea medicală a obligației prevăzută de art. 92 lit. i) din contractul-cadrul aprobat prin H.G. nr. 140/2018, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale în modalitatea realizată prin actul atacat.

A mai statuat instanța că cererea de apel este nefondată și în considerarea faptului că nici raportul de control și nici înscrisurile în baza căruia a fost întocmit, nu indică protocolul terapeutic aplicabil dintre cele aprobate de Ordinul MS/CNAS nr. 1301/500/2008, încălcarea restricțiilor și regulilor de prescriere prevăzute în protocoalele terapeutice fiind invocate în mod general, fără a fi probată, pentru un număr de peste 100 de prescripții medicale distincte.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 5.2.3.3 lit. C) din Normele metodologice invocate, Curtea de Apel București a reținut că raportul de control a cărui anulare se solicită cuprinde o singură anexă, în care este indicată modalitatea de calcul a sancțiunilor lunare, fără a fi însoțită de niciun document probant din care să reiasă încălcarea protocoalelor terapeutice de către intimatul-reclamant, prin medicii prescriptori, iar raportat la prevederile art. 5.2.3.4 lit. a), consemnarea succintă nu însemană lipsa consemnării a înseși faptelor ilicite, nefiind suficientă simpla redare a art. 92 alin. (1) lit. i) din contractul-cadrul fără a se menționa succint regulile din protocoalele terapeutice pretins încălcate la prescrierea fiecărui medicament.

Raportând considerentele deciziei instanței devolutive de control judiciar la motivul de recurs invocat în prezenta cale de atac, Înalta Curte reține că acesta nu conține critici cu privire la judecata în legalitate realizată de instanța de apel în etapa procesuală anterioară, ci nemulțumiri ale recurentei referitoare la nerespectarea de către partea adeversă, prin medicii angajați, a restricțiilor și regulilor de prescriere prevăzute în protocoalele terapeutice, precum și la concluzia contrară la care a ajuns instanța de apel asupra temeiniciei răspunderii civile instituite prin raportul contestat.

Din această perspectivă, susținerile deduse judecății prin intermediul recursului nu antamează soluția instanței de apel din perspectiva legalității acesteia ci eventual a temeiniciei concluziei primei instanțe și a instanței de apel, recurenta nesocotind natura căii extraordinare de atac a recursului, acestea neputându-se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres reglementate prin dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și forma obiect de cenzură în prezenta cale de atac, întrucât nu vizează legalitatea soluției pronunțată de instanța de apel și nici argumentele de legalitate care au stat la baza adoptării acesteia.

Or, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul trebuie să respecte condiția legală a motivării, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, subsumate motivelor de recurs, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, în sensul nesocotirii sau aplicării/interpretării greșite a unor norme de drept material, de natură a afecta legalitatea soluției pronunțate în cauză.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, în cauză, argumentele critice expuse de recurentă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești împotriva deciziei civile nr. 1125A/09.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești împotriva deciziei civile nr. 1125A/09.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.