ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Militară 02489 Galați (Spitalul Militar de Urgență Aristide Serfioti Galați) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASAOPSNAJ, suspendarea aplicării rapoartelor de control x/01.07.2021 și y/13.07.2021 și a executării măsurilor dispuse prin acestea față de unitatea reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei, precum și anularea în tot a actelor administrative nelegal emise de pârâtă: rapoartele de control x/01.07.2021 și y/13.07.2021, respectiv răspunsurile la plângerea prealabilă cu nr. x și y/10.11.2021, ca acte administrative nelegale, emise în mod abuziv sau cu exces de putere, prin care este cauzată încălcarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei furnizor de servicii medicale.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 150 din 18 ianuarie 2022, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competența de soluționare a cauzei aparține exclusiv instanței de la sediul reclamantei - persoană vătămată în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -, care este în municipiul Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 3.03.2022, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 221 din 22 martie 2022, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în situația în care reclamant este o instituție publică, așa cum este ipoteza dedusă judecății. Având în vedere că sediul pârâtei CASAOPSNAJ este în municipiul București, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul București este competent să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În sensul celor expuse anterior, la pct. I.1 din prezenta decizie, Înalta Curte constată că reclamanta Unitatea Militară 02489 Galați (Spitalul Militar de Urgență Aristide Serfioti Galați) a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin care a solicitat anularea rapoartelor de control x/01.07.2021 și y/13.07.2021 și a răspunsurilor la plângerea prealabilă x și 168/10.11.2021, emise de pârâta CASAOPSNAJ, precum și suspendarea aplicării rapoartelor de control și a executării măsurilor dispuse prin acestea față de reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actele administrative contestate, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Militară 02489 Galați (Spitalul Militar de Urgență Aristide Serfioti Galați) are calitatea de instituție publică, potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, partea însăși arătând în mod expres prin cererea de chemare în judecată, că este instituție publică .

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță, pârâta având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, nu are fundament legal, fiind bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

De asemenea, aceeași concluzie rezultă și din interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), întrucât prin stabilirea competenței exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, s-a urmărit realizarea unei distribuții corecte și clare a cauzelor între instanțe de pe același palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiași cereri la mai multe instanțe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanți care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluții diferite; precum și o reducere a cheltuielilor procedurale.

Astfel, aplicarea în speță a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat, iar competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantei instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Unitatea Militară 02489 Galați (Spitalul Militar de Urgență Aristide Serfioti Galați) și a locului situării sediului pârâtei CASAOPSNAJ, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Militară 02489 Galați și pe pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.