ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1339/2023

Ședința publică din data de 24 mai 2023

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanții CONSILIUL LOCAL ZĂRNEȘTI și ORAȘUL ZĂRNEȘTI prin Primar au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: în temeiul art. 966 C. civ. să se constate nulitatea absolută a Contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. x/1.07.2003; să se constate nulitatea contractului de administrare încheiat la data de 10.07.2003 între pârâtă și Asocierea în participațiune, fiind un contract subsecvent contractului de asociere în participațiune; să se dispună repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei să elibereze imobilul teren și lăsarea acestuia la dispoziția Orașului Zărnești, liber de sarcini; să se dispună radierea din C.F. x, nr. top. x a mențiunilor privind aportarea imobilului la asocierea Consiliului Local al Orașului Zărnești cu pârâta; cu cheltuieli de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2018, complet specializat litigii cu profesioniștii, la data de 08.10.2018, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin încheierea civilă nr. 195/S din 5 octombrie 2018 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 551/C din 23 iulie 2020, Tribunalul Brașov a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 515/2003 invocată de pârâta S.C. A. S.A., a respins excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a HCL Zărnești nr. 80/2003 de către intervenientul accesoriu, excepție invocată de pârâtă, a admis excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 80/01.07.2003 a Consiliului Local Zărnești, invocată de intervenientul accesoriu CN Romarm S.A. - Filiala S.Tohan S.A. și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții CONSILIUL LOCAL ZĂRNEȘTI și ORAȘUL ZĂRNEȘTI prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. și GUVERNUL ROMÂNIEI, în sensul că:

A constatat nulitatea absolută a Contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. x/1.07.2003 și, în consecință:

A constatat nulitatea contractului de administrare încheiat la data de 10.07.2003 între pârâta A. S.A. și Asocierea în participațiune;

A dispus radierea din CF x Tohanul Vechi, nr. top. x a mențiunilor privind aducerea imobilului în asociere.

A respins cererea de repunere a părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei A. S.A. să elibereze imobilul teren și lăsarea acestuia la dispoziția Orașului Zărnești, liber de sarcini.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de CN ROMARM S.A. -Filiala S TOHAN S.A. în interesul reclamanților.

A obligat pârâta A. S.A. la plata de cheltuieli de judecată către reclamanți constând în 45.554,56 RON taxă judiciară de timbru și 29.750 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamantele Consiliul Local al Orașului Zărnești și Orașul Zărnești prin Primar, cât și pârâta S.C. A. S.A..

Prin decizia civilă nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a fost respins apelul declarat de către apelanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 551/C din 23 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Brașov și împotriva încheierii din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018.

A fost admis apelul declarat de către apelanții-reclamanți Orașul Zărnești, reprezentat legal prin Primarul Orașului Zărnești și Consiliul Local al Orașului Zărnești împotriva sentinței civile nr. 551/C din 23 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei la eliberarea imobilului teren și lăsarea acestuia la dispoziția Orașului Zărnești.

A fost respinsă cererea reclamanților de restituire a terenului liber de sarcini.

S-a păstrat restul dispozițiilor din sentința apelată.

S-a respins cererea apelanților reclamanți privind plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, atât pârâta A. S.A., cât și ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărnești au formulat cereri de recurs.

Recurenta-pârâtă A. S.A. a invocat incidența motivelor de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe (pct. 3), când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

După un scurt istoric al cauzei, în argumentarea cererii de recurs, subsumat motivului de casare instituit de pct. 3 al art. 488 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că, judecata prezentei cauze, care are ca obiect Contractul de Asociere, aparține completului specializat în contencios administrativ al secției a II-a a Tribunalului Brașov.

Arată că, în fond, cauza a fost analizata de către completul de litigii între profesioniști, și nu de unul dintre completele de contencios administrativ și fiscal care funcționează în cadrul Tribunalului Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, apreciază că judecarea cauzei și pronunțarea hotărârilor judecătorești au avut loc cu nesocotirea competenței de ordine publică a completului specializat. Excepția este de ordine publică potrivit deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii

În opinia recurentei este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ca urmare a nerespectării procedurii de citare a Asocierii (asocierea dintre A. și Consiliul Local Zărnești) de către instanță, acesta fiind și unul dintre motivele de apel.

Motivul pentru care Asociația trebuia citată este faptul că aceasta are personalitate juridică în sensul art. 5 din O.G. nr. 65/2001, astfel cum legea era în vigoare la data încheierii contractului de asociere, respectiv la data de 01.07.2003.

Contractul de asociere a fost întocmit în temeiul O.G. nr. 65/2001 (norma specială) precum și art. 251-256 din Codul comercial (norma generală), ca atare in urma semnării Contractului de asociere în vederea obținerii titlului de parc industrial, Asocierea a devenit persoană juridică.

În ceea ce privește considerentele Curții de Apel Brașov cu privire la faptul că titlul de parc industrial nu a fost obținut de către asociere, ci de către apelanta pârâtă, arată că Ordinul nr. 129/2004 a fost emis în considerarea Contractului de asociere, și în exercitarea atribuțiilor din art. 8 al Contractului de Asociere.

Astfel, în condițiile în care în prezenta cauză, s-a dispus anularea Contractului de asociere care a dus la apariția unei persoane juridice noi și s-a dispus constatarea nulității Contractului de administrare, încheiat de către Asociere cu A., citarea Asocierii devenea imperios necesară, în lumina art. 78 C. proc. civ. lipsa citării atrăgând, în opinia recurentei, nulitatea hotărârilor.

În dezvoltarea motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța de apel a respins în mod eronat critica A. cu privire la excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 reținând incidente prevederile art. 15 din Legea nr. 215/2001, dar dându-le o interpretare vădit greșită. Apreciază ca fiind eronate analiza și interpretarea gramaticală pe care instanța de apel a dat-o art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515.2003.

Suplimentar, înțelege să invoce excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (1) lit. b) a Hotărârii de Guvern nr. 515/2003 din perspectiva Legii nr. 31/1990.

Susține că art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515/2003 este în neconcordanță cu prevederile imperative ale Legii nr. 31/1990, de la care nici o autoritate nu poate deroga decât printr-un act normativ de aceeași valoare. Ca atare, divizarea parțială (desprinderea) prevăzută de H.G. nr. 515/2003 trebuie să fie în concordanță cu prevederile Legii nr. 31/1990, lege care este act juridic cu forță superioară.

Ca atare, solicită instanței să facă aplicarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 și să soluționeze cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată - art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515/2004.

Cu privire la excepția de nelegalitate a HCL Zărnești 80/2003 sub aspectul respingerii excepției de inadmisibilitate, precum și al admiterii excepției, în opinia recurentei, considerentele instanței de apel sunt în contradicție cu prevederile art. 34 și 35 ale Decretului nr. 31/1954.

În plus, legalitatea HCL Zărnești nr. 80/2003 trebuie analizată în raport de actele în temeiul cărora a fost adoptată, ori, această hotărâre este în acord cu prevederile O.G. nr. 65/2001 care prevăd întocmai realizarea de asocieri în vederea constituirii și operării de parcuri industriale.

Sub un alt aspect, contrar celor reținute de instanța de apel, apreciază că, în cauză, cererea de intervenție accesorie nu este admisibilă pentru lipsa interesului de a interveni și pentru lipsa folosului practic urmărit de intervenient.

Totodată, lipsește interesul și folosul practic urmărit de către reclamantă.

Cu referire la neîndeplinirea condițiilor vizând motivul de nulitate absolută invocat, respectiv fraudarea legii, subliniază că pentru a fi incidentă frauda la lege este necesară îndeplinirea unor condiții: (i) să nu fie respectată o normă legală imperativă, fie în litera, fie în spiritul acesteia; (ii) părțile actului juridic încheiat prin fraudarea legii să fi acționat în conivență - adică să fi existat intenția ambelor părți în a eluda legea; (iii) să fi existat un mijloc fraudulos de eludare a normei imperative, aspecte care, deși au fost învederate prin actele procesuale depuse de A. la dosarul cauzei, nu au fost analizate de către instanța de fond.

Or, nu există fraudă la lege dacă norma încălcată este un act administrativ cu caracter individual. Caracterul de act administrativ cu caracter individual a H.G. nr. 515/2003 a fost recunoscut și de instanța de apel prin faptul că a analizat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 pe fondul acesteia și nu a respins-o ca inadmisibilă în considerarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit deciziei atacate, Contractul de Asociere a fost încheiat prin încălcarea normei imperative cuprinse în H.G. nr. 515/2003. Dar, H.G. nr. 515 este un act administrativ cu caracter individual și nu un act administrativ cu caracter normativ, după cum rezultă din criteriile avute în vedere de jurisprudență și doctrină.

Intervenția fraudei la lege, presupune nesocotirea unei norme imperative, fie în litera, fie în spiritul ei. Or, atât timp cât H.G. nr. 515/2003 este obligatorie pentru un număr limitat de persoane, aceasta nu poate să constituie o normă imperativă tuturor subiectelor de drept. Mai mult, pentru terți, actul administrativ este opozabil condiționat de cunoașterea efectivă acestui act. A. poate invoca necunoașterea legii în acest sens având în vedere faptul că actul administrativ individual este lege doar pentru destinatarii săi.

Contrar celor reținute în decizia atacată, existența unei sarcini asupra unui imobil, respectiv faptul că terenul în discuție trebuia să fie constituit ca aport la o societate comercială, trebuie menționat ca atare în cuprinsul cărții funciare, tocmai pentru a se face opozabilitatea față de terți. Cu toate acestea prin decizia atacată s-a reținut că "Lipsa din acest sistem de publicitate imobiliară a unei precizări privind împrejurarea ca terenul adus ca aport in asociere de către intimata reclamanta ar trebui sa constituie patrimoniul sau capitalul social al unei societăți comerciale având ca asociat unic Consiliul Local Zărnesți (sau orașul Zărnăștii) este irelevantă deoarece nu înlătură situația de fapt și de drept expusă". Dimpotrivă, o asemenea înscriere este relevantă pentru că doar în această manieră se realizează opozabilitatea față de terți a sarcinilor imobilului.

În plus, nulitatea absolută intervine atunci când este încălcat un interes public/general.

Dar prin Contractul de asociere nu a fost încălcat niciun interes public/general, norma presupus încălcată este un act administrativ individual care reglemenează modalitatea de gestionare a unui drept de proprietate privat.

În aceste condiții, prin decizia atacată, instanța a reținut faptul că actul administrativ individual H.G. nr. 515/2003 este obligatorie pentru A. - care este un terț față de acest act, și mai mult, ca un act juridic - Contractul de asociere - care nu a fost întocmit în temeiul H.G. nr. 515/2003, ci în temeiul O.G. nr. 65/2001 - este nul absolut.

Consideră că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor juridice care consfințesc atât cauza ilicită și frauda la lege, dar și cu aplicarea greșită a normelor care reglementează obligativitatea și opozabilitatea actului administrativ individual.

Atât timp cât actul administrativ individual (H.G. nr. 515/2003) care reprezintă legea în cadrul noțiunii de fraudă la lege nu este obligatoriu și nici opozabil pentru parte (A.), nu se poate discuta despre atragerea sancțiunii de nulitate absolută a actelor încheiate de respectiva parte.

Arată că, pentru ca o instanța de judecată să constate nulitatea absolută pentru frauda la lege a unui act juridic este necesar ca ambele părți să fi urmărit scopul ilicit, respectiv să existe conivența părților de a eluda legea.

În prezenta cauză, deși sarcina probei îi revine, reclamantul nu a arătat prin nicio modalitate că a existat intenția A. de a eluda prevederile H.G. nr. 515/2003.

În plus, A. nu a apelat la nici un procedeu fraudulos pentru încheierea Contractului de asociere, iar proba contrară nu a fost făcută de către reclamanți.

Solicită instanței să constate incidența principiului "nemo propriam turpitudem allegans" în prezenta cauză și în acest mod să constate că reclamanta nu se poate prevala de propria culpă pentru a atrage desființarea Contractului de Asociere în participatiune.

Scopul H.G.. nr. 515/2003 a fost ca parte din patrimoniul Tohan S.A., să stea la baza constituirii unui parc industrial în Orașul Zărnești, iar acest scop a fost atins, fără să fie necesară anularea asocierii. Contractul de asociere este în acord cu prevederile O.G. nr. 65/2001, care nu prevede obligativitatea întocmirii unei societăți dedicate pentru constituirea și operarea unui parc industrial, ci menționează existența unei asocieri, care va fi persoană juridică, prin excepție de la prevederile art. 251-256 ale Codului Comercial.

În concluzie, recurenta-pârâtă susține că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor legale privind excepțiile de nelegalitate, cererile de intervenție, interesul procesual al părților, respectiv cu normele legale privind frauda la lege și cauza ilicită.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și trimiterea spre rejudecare primei instanțe în condițiile art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

Intimații-reclamanți Orașul Zărnești, prin Primar și Consiliul Local al Orașului Zărnești au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta de ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărnești și excepția lipsei capacității și lipsei calității procesuale active a acesteia. A mai invocat inadmisibilitatea unor motive de recurs formulate de recurenta-pârâtă A. S.A..

Pe fondul recursurilor, a solicitat respingerea acestora.

Intimata-intervenientă în nume propriu TOHAN S.A. filială a CN ROMARM S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului declarat de pârâta A. S.A..

Recurenta-pârâta A. S.A. a depus răspuns la întâmpinarea intimaților-reclamanți Orașul Zărnești, prin Primar și Consiliul Local al Orașului Zărnești.

Recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărnești a invocat incidența motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În argumentarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ca urmare a nerespectării procedurii de citare a Asocierii (asocierea dintre A. și Consiliul Local Zărnești) de către instanță, acesta fiind și unul dintre motivele de apel ale pârâtei A. S.A..

Motivul pentru care Asociația trebuia citată îl reprezintă faptul că aceasta are personalitate juridică în sensul art. 5 din O.G. nr. 65/2001, astfel cum legea era în vigoare la data încheierii contractului de asociere, respectiv la data de 01.07.2003.

În condițiile în care în prezenta cauză, s-a dispus anularea Contractului de asociere care a dus la apariția unei persoane juridice noi și s-a dispus constatarea nulității Contractului de administrare, încheiat de către Asociere cu A., în opinia recurentei, citarea sa devenea imperios necesară, în lumina art. 78 C. proc. civ. lipsa citării atrăgând nulitatea hotărârilor.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și trimiterea spre rejudecare primei instanțe în condițiile art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 08.06.2022 s-a dispus comunicarea raportului către părți, pentru a depune puncte de vedere.

Prin încheierea din 05.10.2022, s-a admis excepția inadmisibilității recursului declarat de ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărnești, s-a admis în principiu recursul declarat de A. S.A. și a fost stabilit termen pentru soluționarea cauzei în ședință publică.

Parc Industrial U.A.T. Zărnești S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatelor-reclamante Consiliul Local al Orașului Zărnești prin reprezentant legal și Orașul Zărnești prin primar - prin reprezentant legal și a intimatului-intervenient S.C. Romarm S.A. - Filiala Tohan S.A.

Prin încheierea din 26 aprilie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Parc Industrial U.A.T. Zărnești S.R.L., apreciind că, față de înscrisurile depuse, aceasta își justifică interesul.

Analizând recursurile deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă este fondat având în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată nefondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. ce prevede ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Recurenta-pârâtă a invocat necompetența materială procesuală, prin prisma soluționării cauzei de către un complet specializat în litigii cu profesioniști, în loc de un complet specializat în materia contenciosului administrativ.

În speță, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. x/1.07.2003, constatarea nulității contractului de administrare încheiat la data de 10.07.2003 între pârâtă și Asocierea în participațiune, fiind un contract subsecvent contractului de asociere în participațiune, repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei să elibereze imobilul teren și lăsarea acestuia la dispoziția Orașului Zărnești, liber de sarcini, radierea din C.F. x, nr. top. x a mențiunilor privind aportarea imobilului la asocierea Consiliului Local al Orașului Zărnești cu pârâta, invocându-se, în drept, prevederile art. 966 din C. civ.

În mod corect s-a reținut, în raport de natura actului și calitatea pârâtei, precum și de temeiul de drept invocat, că litigiul este în materia litigiilor cu profesioniștii, întrucât petitul principal al cererii de chemare în judecată constă în anularea unor contracte civile, încheiate cu un profesionist, care nu au caracterul unor acte administrative, având în vedere și faptul că, în legislația în vigoare în anul 2003, când au fost încheiate cele două contracte, nu era reglementat actul administrativ asimilat.

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum era în vigoare la momentul inițierii litigiului de față, 28 septembrie 2018, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. impune, din punct de vedere conceptual, ca atât instanța, cât și părțile să invoce, cu prioritate, necompetența materială și teritorială de ordine publică și abia apoi se poate intra în cercetarea fondului pretențiilor și apărărilor formulate în cauză.

Respectarea în practică a obligației de verificare cu prioritate a competenței este asigurată de dispozițiile art. 131 C. proc. civ., care obligă instanța să-și verifice competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii.

Dacă nu a fost invocată în termenul legal, excepția necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, nici în faza judecății în primă instanță, nici în căile de atac.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la secția I Civilă, care, prin încheierea nr. 195/05.10.2018, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal, anume la un complet specializat în cauze cu profesioniști.

Prin întâmpinarea depusă la dosar după declinare, pârâtul Orașul Zărnești, prin primar nu a invocat excepția de necompetență materială procesuală (funcțională) a instanței și nu a solicitat declinarea cauzei la un complet specializat în litigii de contencios administrativ.

Potrivit art. 129 și următoarele C. proc. civ., aceasta este singura modalitate legală prin care se poate contesta competența instanței învestită cu soluționarea unui litigiu și se poate atinge scopul judecării acestuia de către o altă instanță, în speță de către un complet specializat în materia contenciosului administrativ.

Din analiza actelor dosarului, se constată că prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar prin încheierea din 12.06.2019 s-a consemnat că reprezentantul convențional al pârâtei a invocat verbal competența funcțională a secției, instanța punându-i în vedere să depună la dosar motivele excepției de necompetență invocate.

Ulterior, prin încheierile din 18.09.2029 și din 30.10.2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a amânat judecarea cauzei și a prorogat discutarea excepției necompetenței materiale procesuale.

La termenul de judecată din data de 15.01.2020, Tribunalul Brașov a pus în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale procesuale invocată de pârâtă, după care a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza raportat la dispozițiile art. 95, art. 99, art. 123 alin. (1) și (2), art. 107 C. proc. civ., art. 226 din Legea nr. 71/2011, decizia nr. 18/2016 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii.

În atare situație, este evident că neinvocarea excepției de necompetență a fost un act voit sau o omisiune a pârâtei care nu putea fi corectată ulterior, în ședința publică din data de 12.06.2019, adică la al patrulea termen de judecată, în condițiile în care părțile au fost legal citate încă de la primul termen, din data de 03.02.2019.

Susținerile recurentei în sensul că excepția de necompetență materială a instanței de fond a fost invocată în termenul legal, cu respectarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., iar ulterior acestui moment, părțile aflate în litigiu pot invoca această excepție de ordine publică oricând, "în orice stare a procesului", nu pot fi primite.

Legiuitorul a stabilit un regim derogatoriu de la invocarea excepțiilor de ordine publică în orice stare a pricinii, anume excepția de necompetență materială și excepția teritorială exclusivă, ca excepții de ordine publică, nu pot fi invocate decât în condițiile stabilite de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, în aplicarea art. 132 alin. (1) și (2) C. proc. civ., dacă instanța constată că este competentă a soluționa cauza, consemnează în cuprinsul încheierii temeiurile de drept ale acestei constatări, respingând, în mod corespunzător, eventuala excepție de necompetență invocată în condițiile legii. Încheierea astfel pronunțată are caracter interlocutoriu, deci leagă instanța, care nu mai poate reveni asupra sa. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.

În speță, pârâta nu a invocat excepția de necompetență materială procesuală (funcțională) a instanței, ca excepție de ordine publică, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanței și au putut pune concluzii, astfel încât, față de dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pârâta nu mai putea invoca excepția necompetenței materiale sau teritoriale exclusive a primei instanțe.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., criticile sub acest aspect nefiind întemeiate.

Recurenta-pârâtă a invocat, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., critica privind nerespectarea de către instanță a procedurii de citare a Asocierii (asocierea dintre A. și Consiliul Local Zărnești).

Nici acest motiv nu-și găsește incidența în speță, întrucât, în acord cu considerentele reținute de instanța de apel, în ceea ce privește asocierea dintre părți, sunt aplicabile prevederile art. 253 Codul comercial, potrivit cărora: "Asociațiunea în participațiune nu constituie, în privința celor de al treilea, o ființă juridică distinctă de persoana interesaților. Cei de al treilea nu au nici un drept și nu se obligă decât către acela cu care au contractat."

Contrar susținerilor recurentei, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 65/2001, titlul de parc industrial poate fi obținut de către asociere, persoană juridică, însă în ceea ce privește situația din speță, titlul de parc industrial nu a fost obținut de către asociere, ci de către recurenta-pârâtă.

Totodată, prevederile art. 6 din O.G. nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale nu aveau la data încheierii contractului de asociere în participațiune încheiat între părți conținutul pe care îl susține recurenta-pârâtă, respectiv nu statuau în sensul că asocierea este persoană juridică dacă deține un patrimoniu, organe de conducere, etc.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a constatat că asocierea rezultată prin contractul atacat nu are personalitate juridică, deoarece nu a dobândit titlul de parc industrial și nu se impunea participarea sa la judecată în cauza pendinte.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va înlătura critica încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată însă caracterul fondat al recursului din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind întemeiate criticile recurentei-pârâte, în sensul că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 966 - 968 C. civ.

Potrivit art. 968 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, iar potrivit art. 966 din același cod, obligația fondată pe o cauză nelicită nu poate avea niciun efect.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior citate, cauza ilicită atrage sancțiunea nulității absolute a contractului în măsura în care ea este comună și în măsura în care prezumția de existență a unei cauze valabile este răsturnată. Frauda la lege presupune (i) un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate și (ii) un element subiectiv, iar elementul subiectiv presupune intenția comună a părților de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă; cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.

Frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. Astfel, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia, iar actul săvârșit în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit fiind sancționat cu nulitatea absolută.

Frauda la lege presupune reaua credință a tuturor părților contractante la încheierea actului juridic.

Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că părțile au acționat de conivență pentru a eluda prevederile legale și dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.

Curtea de apel a păstrat soluția primei instanțe privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. x/1.07.2003 și a nulității absolute a contractului de administrare subsecvent încheiat la data de 10.07.2003 între pârâtă și Asocierea în participațiune, pentru fraudă la lege și cauză ilicită.

Examinând considerentele hotărârii recurate, în raport de criticile recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a analizat caracterul/natura normei legale eludate cuprinsă în H.G. nr. 515/2003 în sensul dacă este sau nu normă imperativă, ca element obiectiv al fraudei la lege, nici dacă părțile au acționat în conivență, prin mijloace frauduloase, cu intenția a eluda prevederile legale și nici cauza ilicită invocată ca motiv de nulitate.

În argumentarea motivelor de nulitate absolută reținute, instanța de apel a avut în vedere că "încălcarea prin încheierea contractului de asociere în participațiune nr. x/01.07.2003 a dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 515/2003 este de necontestat, întrucât nu a fost înființată o societate comercială cu asociat unic Orașul Zărnești, care să preia patrimoniul conform modului de divizare a societății interveniente impus de acest act normativ."

Așadar, s-a reținut că "modul în care părțile au procedat nu corespunde noțiunii de respectare a art. II din H.G. nr. 515/2003, ci reprezintă o încălcare a acestui act normativ, calea aleasă pentru punerea "la dispoziția asocierii" a terenului de 25.447 ha nefiind cea prescrisă imperativ de legiuitor. Nulitatea care intervine pentru încheierea contractului de asociere în participațiune în aceste condiții nu depinde de verificarea unor elemente extrinseci, precum dacă sunt ori nu afectate interesele unor persoane fizice sau juridice."

Se reține și faptul că instanța de apel, analizând criticile relative la respingerea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003, s-a raportat la prevederile art. 15 din Legea nr. 215/2001 coroborate cu dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. i) și j) din aceeași lege, statuând că nu există temei pentru a se reține nelegalitatea H.G. nr. 515/2003.

Deși a constatat nulitatea absolută a contractelor menționate pentru frauda la lege care presupune încălcarea unor norme legale imperative, instanța de apel a analizat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 pe fondul acesteia.

Or, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate."

Se constată că instanța de apel nu a analizat îndeplinirea condițiilor privind frauda la lege, respectiv dacă a fost respectată o normă legală imperativă, fie în litera, fie în spiritul acesteia, dacă părțile actului juridic încheiat prin fraudarea legii au acționat în conivență, adică să fi existat intenția ambelor părți de a eluda legea și dacă a existat un mijloc fraudulos de eludare a normei imperative.

Din considerentele hotărârii recurate, reiese că instanța de apel nu a analizat aceste aspecte, deși au fost învederate de către pârâtă.

Sarcina probei cu privire la existența unei fraude la lege le revenea intimaților-reclamanți Consiliul Local Zărnești și Orașul Zărnești prin Primar. Aceasta nu se poate baza pe simple afirmații, ci este necesar să facă dovada atât a intenției S.C. A. S.A. de a frauda legea, cât și a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.

Cum situația litigioasă dedusă judecății a fost dezlegată greșit de curtea de apel, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., față de considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei S.C. A. S.A., prin reprezentant legal B., va casa hotărârea recurată și va trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiași instanțe de apel, în vederea verificării îndeplinirii cerințelor fraudei la lege, respectiv eludarea unor norme imperative, conivența părților în vederea eludării legii, intenția recurentei-pârâte de a frauda legea, mijlocul fraudulos prin care a fost eludată legea, interesul și folosul urmărit și obținut prin presupusa fraudare.

În rejudecare, instanța de trimitere va avea în vedere și examinarea celorlalte aspecte invocate prin motivele de recurs, ce nu se mai impun a fi examinate în acest stadiu procesual, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de Parc Industrial U.A.T. Zărnești S.R.L. admisă în principiu în recurs.

Recursul declarat de recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărnești prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă va fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte arată că subiectele principale și indispensabile ale oricărei căi de atac sunt părțile între care s-a declanșat litigiul în fața instanței de judecată, întrucât căile de atac reprezintă o continuare firească a exercițiului acțiunii civile.

În acest sens, potrivit art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane".

Prin urmare, într-o interpretare per a contrario a dispozițiilor art. 458 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 494 conform cărora "dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune" rezultă că, în condițiile în care recurenta nu a figurat ca parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea pe care tinde să o caseze pe calea prezentului recurs, aceasta nu are deschisă calea extraordinară de atac pe care a promovat-o.

Cum asocierea în participație nu are personalitate juridică, implicit nu are patrimoniu. Asociații încheie actele juridice în numele lor, iar efectele patrimoniale se răsfrâng asupra patrimoniului propriu, iar pentru protejarea intereselor comune în executarea contractului de asociere nu este posibilă promovarea în numele și pe seama asociației a vreunui proces și totodată nici dobândirea capacității procesuale pasive.

Împrejurarea că art. 458 C. proc. civ. reglementează, pe cale de excepție și în anumite situații, exercitarea căii de atac și de alte organe sau persoane, nu îndreptățește recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărnești la promovarea prezentului recurs, întrucât aceasta nu face parte dintr-o astfel de categorie, care vizează acele persoane sau organe ce pot exercita acțiunea civilă (pe cale de consecință și calea de atac) în baza unor dispoziții exprese ale legii (legitimare procesuală extraordinară).

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta ASOCIEREA A. S.A. - Consiliul Local Zărnești prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a apelurilor.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta ASOCIEREA A. S.A. - CONSILIUL LOCAL ZĂRNEȘTI prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 239/Ap/2021 din 4 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2023.