ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Analizând actele de la dosar, decizia și încheierile atacate, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - secția I Civilă la 28.09.2018 sub nr. x/2018, reclamanții Consiliul Local Zărnești și Orașul Zărnești au chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. x/01.07.2003 încheiat între Consiliul Local Zărnești și S.C. A. S.A., să constate nulitatea contractului de administrare din 10.07.2003 încheiat între pârâtă și Asocierea S.C. A. S.A. - Consiliul Local Zărnești, contract cu caracter subsecvent, să dispună repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei să elibereze imobilul teren și să-l lase la dispoziția Orașului Zărnești, liber de sarcini, să dispună radierea din CF x, nr. top. x a mențiunilor privind aducerea imobilului în asociere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov prin încheierea nr. 195/S/05.10.2018, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2018*.

Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepțiile lipsei capacității de folosință a Consiliului Local Zărnești, lipsei calității de reprezentant a Consiliului Local Zărnești și a Primarului Orașului Zărnești, nulității cererii de chemare în judecată formulate de Consiliul Local Zărnești, prematurității acțiunii formulate de Orașul Zărnești și lipsei calității procesuale active a Orașului Zărnești, precum și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.

La data de 13.02.2019, Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A. a formulat cerere de intervenție principală, având aceleași capete de cerere ca acțiunea principală, iar prin cererea precizatoare înaintată la dosar la 27.05.2019, a învederat că cererea de intervenție este accesorie, în sprijinul reclamanților. De asemenea, pe calea notelor de ședință, intervenienta a invocat excepția de nelegalitate a H.C.L. nr. 80/26.03.2003.

Prin încheierea din 13.02.2019 s-a dispus citarea Guvernului României cu un exemplar al înscrisurilor aflate la dosar și mențiunea de a formula întâmpinare.

Prin încheierea din 15.01.2020, instanța a luat act de faptul că pârâta nu mai susține excepțiile lipsei calității procesuale active a Orașului Zărnești, lipsei calității de reprezentant a Consiliului Local Zărnești și a Primarului Orașului Zărnești, nulității și prematurității cererii; totodată, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Local Zărnești, a admis în principiu cererea de intervenție, a respins excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru toate părțile și a prorogat pronunțarea asupra probei testimoniale solicitată de pârâtă până după înaintarea la dosar a documentației ce a stat la baza emiterii H.C.L. Zărnești nr. 80/2003.

Prin sentința civilă nr. 551/C/23.07.2020, Tribunalul Brașov - secția a II-a Civilă:

- a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003;

- a respins excepția inadmisibilității invocării de către intervenientul accesoriu a excepției de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003, invocată de pârâtă;

- a admis excepția de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003 și

- a admis, în parte, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.A. și Guvernul României, în sensul că a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune și, în consecință, a contractului de administrare;

- a dispus radierea din CF x Tohanul Vechi, nr. top. x, a mențiunilor privind aducerea imobilului în asociere, a respins cererea de repunere a părților în situația anterioară;

- de asemenea, a admis cererea de intervenție accesorie și a obligat pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierii din 15.01.2020 S.C. A. S.A. a declarat apel, iar Consiliul Local Zărnești și Orașul Zărnești au declarat apel doar împotriva sentinței civile.

Prin decizia civilă nr. 239/Ap/04.03.2021, Curtea de Apel Brașov - secția Civilă a respins apelul declarat de către apelanta-pârâtă dar a admis apelul declarat de către apelanții-reclamanți și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:

- a dispus repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei la eliberarea imobilului teren și lăsarea acestuia la dispoziția Orașului Zărnești,

- a respins cererea reclamanților de restituire a terenului liber de sarcini și

- a păstrat restul dispozițiile și cererea apelanților-reclamanți privind plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs S.C. A. S.A. și Asocierea S.C. A. S.A. - Consiliul Local Zărnești.

La data de 04.10.2022, Parc Industrial U.A.T. Zărnești S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul intimatelor-reclamante, iar la 15.11.2022, a formulat o nouă cerere de intervenție accesorie în sprijinul intimaților-reclamanți și a intervenientului Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A., admisă în principiu prin încheierea din 26.04.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1339/24.05.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată a apelurilor, aceleiași instanțe. De asemenea, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Asocierea S.C. A. S.A. - Consiliul Local Zărnești.

Prin decizia nr. 2240/31.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă a respins cererea formulată de petenta S.C. A. S.A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1339/24.05.2023 și a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 19.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă a admis cererea privind strămutarea judecării procesului și a dispus desființarea actelor de procedură îndeplinite, astfel că, prin încheierea din 20.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov - secția Civilă a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel Târgu Mureș,

La termenul din 14.05.2024, S.C. A. S.A. a depus la dosar cerere de întoarcere a executării silite realizate prin intermediul B.E.J. B. în dosarul de executare nr. 1244/2021, întrucât hotărârea judecătorească în temeiul căreia s-a realizat executarea silită, decizia civilă nr. 239/Ap/04.03.2021 a Curții de Apel Brașov - secția Civilă, a fost desființată.

Prin încheierea din 14.05.2024, pentru apelanții-reclamanți, Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriul intimatei-pârâte și intervenientei și proba cu declarația martorului C., iar pentru apelanta-pârâtă proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriul intervenientei și apelantului-reclamant Consiliul Local al Orașului Zărnești, precum și proba cu declarația martorului D.. De asemenea, a pus în vedere reprezentantului apelantei-pârâte să precizeze dacă își menține sau nu interogatoriul astfel cum a fost depus la dosar și să transmită părții adverse răspunsul formulat. A dispus ca părțile să depună la dosar interogatoriile în termen de 5 zile, a luat act de depunerea cererii de întoarcere a executării silite și a dispus citarea martorilor la adresele cunoscute.

Dezbaterile și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 10.06.2024.

Prin decizia nr. 223/A/21.06.2024, Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă și cererea de întoarcere a executării silite, a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:

- a dispus repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei la eliberarea imobilului teren și lăsarea acestuia la dispoziția Orașului Zărnești, a respins cererea reclamanților de restituire a terenului liber de sarcini și

- a păstrat restul dispozițiilor sentinței primei instanțe.;

- a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Parc Industrial U.A.T. Zărnești S.R.L. și

- a respins cererea apelanților-reclamanți privind plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii și a încheierilor din 14.05.2024 și din 10.06.2024, S.C. A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea și, în rejudecare, admiterea apelului formulat de aceasta, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, respingerii ca neîntemeiat a apelului declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe, respingerii ca neîntemeiate a cererilor de intervenție accesorie formulate de Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A., respectiv de Parc Industrial U.A.T. Zărnești, întoarcerea executării silite, precum și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a susținut că decizia atacată este nelegală întrucât instanța a schimbat dinamica pretinsei cauze ilicite - încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 515/2003 fiind învederată doar în contextul fraudei la lege, iar curtea l-a analizat ca motiv autonom de nulitate - și a invocat din oficiu nerespectarea art. 125 și art. 126 din Legea nr. 215/2001, pentru prima dată în apel, în faza de rejudecare, pronunțându-se asupra altor aspecte decât cele solicitate și depășind limitele stabilite prin decizia de casare.

Primo, a criticat dezlegarea dată excepției de nelegalitate a H.G. nr. 515/20.05.2003 întrucât, deși prin decizia de casare, Înalta Curte a trimis cauza spre rejudecare în vedere verificării îndeplinirii condițiilor fraudei la lege, respectiv eludarea unei norme imperative, prin decizia atacată, curtea de apel nu a urmat îndrumarea instanței supreme și nu a analizat caracterul/natura normei pretins a fi eludată, anume dacă este un act administrativ cu caracter individual sau normativ, contrar dispozițiilor art. 501 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, a învederat că instanța de rejudecare a examinat excepția de nelegalitate în baza unor dispoziții care nu au fost invocate în susținerea acesteia și care nici nu erau în vigoare la data adoptării normei a cărei legalitate se contestă, Ordinul nr. 305/04.10.2001 pentru aprobarea instrucțiunilor de acordare a titlului de parc industrial fiind în vigoare în perioada 08.11.2001-17.09.2002.

A mai susținut că nelegala dezlegare dată excepției de nelegalitate rezultă și din perspectiva Legii nr. 215/2001, respectiv din coroborarea art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515/2003, în privința căruia a fost invocată excepția, cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 15 și art. 19 din Legea nr. 215/2001 (forma în vigoare în perioada 21.04.2003-28.07.2003) și art. 2 alin. (1) din Instrucțiunile de acordare și anulare a titlului de parc industrial aprobate prin Ordinul nr. 264/04.09.2002, pe care le-a redat.

În acest context, a precizat că reclamantul Consiliul Local Zărnești nu beneficiază de libertatea de asociere, întrucât nu este o persoană juridică, ci o autoritate deliberativă, iar faptul că printre atribuțiile sale este inclusă și posibilitatea de a adopta hotărâri cu privire la participarea cu capital sau bunuri în numele colectivităților pe care le reprezintă la constituirea de societăți comerciale, nu include posibilitatea de a deveni asociat unic, ci doar de a decide participarea unității administrativ-teritoriale într-o societate comercială; în susținere, a evocat paragrafele 14-15 din decizia Curții Constituționale nr. 574/16.10.2014.

A mai arătat că, prin dezlegarea dată excepției de nelegalitate invocată din perspectiva Legii nr. 31/1990, decizia este contrară legii întrucât instanța a înlăturat susținerile sale întemeiate pe art. 233 alin. (3), art. 235 și art. 245 din acest act normativ și a aplicat greșit art. 125 și art. 126 din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare în perioada 21.04.2003-07.09.2003, în condițiile în care acestea nu reglementează modalitatea în care poate avea loc divizarea unei societăți comerciale și nici modalitatea în care un teren poate fi adus ca aport la o asociere în participațiune, ci au caracter special exclusiv în privința operațiunilor enumerate în conținutul lor, respectiv vânzare, dare în administrare, închiriere și dare în folosință gratuită. Prin urmare, pentru restul operațiunilor, precum divizarea sau asocierea în participațiune, devin aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia "bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel".

Totodată, a afirmat că hotărârea cuprinde considerente străine de natura pricinii, întrucât a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 304/2001, care nu era în vigoare la data emiterii H.G. nr. 515/2003, precum și a art. 125-126 din Legea nr. 215/2001, care nu se referă la regimul juridic al terenului adus de unitatea administrativ teritorială ca aport la asocierea în participațiune și nici la divizarea unei societăți comerciale.

Secundo, a criticat soluția de respingere a excepției inadmisibilității cererii de intervenție accesorie formulată de Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A., arătând că motivarea ce sprijină această soluție atestă faptul că, prin cererea de intervenție, intervenientul nu doar sprijină apărarea uneia dintre părți - corespunzător intervenției accesorii, conform art. 61 alin. (3) C. proc. civ. -, ci pretinde pentru sine un drept strâns legat de cel dedus judecății - specific intervenției principale, conform art. 61 alin. (2) și art. 64 C. proc. civ. -, respectiv ocrotirea unei alte situații juridice, astfel că se impunea ca instanța să pună în discuția părților calificarea cererii de intervenție, potrivit art. 22 alin. (4) și art. 152 C. proc. civ., cu consecința recalificării acesteia ca fiind o cerere de intervenție principală, supusă taxelor de timbru, în temeiul art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.

În continuare, cu privire la considerentele deciziei atacate ce sprijină soluția de respingere a excepției de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003 a susținut că acestea contravin art. 34 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, care prevede că "actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor care le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseși". Astfel, chiar dacă H.C.L. Zărnești nr. 80/2003 este nelegală, a afirmat că mandatul atribuit Primarului pentru a aduce la îndeplinire hotărârea, conform art. 3 din aceasta, a produs efecte, respectiv s-a încheiat contractul de asociere în participațiune.

Cu referire la motivarea ce sprijină soluția de admitere a excepției de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003, autoarea recursului a precizat că instanța a motivat decizia prin prisma altor texte de lege decât cele incidente - art. 1 din H.G. nr. 515/2003 și art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 65/2001 -, în condițiile în care hotărârea Consiliului Local a fost adoptată în baza prevederilor art. 2 și art. 3 din Ordinul nr. 264/04.09.2002, ale O.G. nr. 62/2001 și ale art. 38 alin. (2) lit. f), g), i) și x) din Legea nr. 215/2001, iar niciuna dintre acestea nu confirmă ceea ce s-a reținut, respectiv că nu a fost înființată noua societate comercială sub autoritatea Consiliului Local Zărnești.

În consecință, a susținut că sunt străine de natura pricinii considerentele referitoare la respingerea excepției inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a hotărârii sub pretextul existenței interesului intervenientului accesoriu, respectiv la admiterea excepției de nelegalitate a hotărârii sub pretextul că înființarea unei noi societăți comerciale sub autoritatea Consiliului Local Zărnești ar fi fost avută în vedere la adoptarea ei.

Potrivit recurentei, tocmai pentru că la adoptarea hotărârii nu a fost avută în vedere înființarea unei noi societăți comerciale sub autoritatea Consiliului Local, soluția judicioasă ar fi fost aceea de admitere a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 și de respingere a excepției de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003.

Tertio, a criticat soluția de constatare a nulității absolute pentru cauză ilicită a contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. x/01.07.2003 și a contractului de administrare din 10.07.2003, subsecvent, din perspectiva pretinsei încălcări a dispozițiilor H.G. nr. 515/2003 și ale art. 125 și 126 din Legea nr. 215/2001.

Astfel, a reproșat instanței faptul că, reținând motivul de nulitate constând în cauza ilicită reprezentată de încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 515/2003, a încălcat principiile disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare, reglementate de art. 9 alin. (2), art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (2)-(6), art. 22 alin. (6) C. proc. civ., respectiv că s-a pronunțat asupra altor aspecte decât cele solicitate de reclamanți, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată, cauza ilicită a fost invocată doar în privința dispozițiilor art. 18 din contractul de asociere în participațiune, încălcarea dispozițiilor hotărârii de guvern nefiind dedusă judecății ca o cauză ilicită autonomă de fraudă la lege.

De asemenea, a afirmat că dispozițiile art. 125 și art. 126 din Legea nr. 215/2001 au fost invocate omisso medio, pentru prima dată cu ocazia rejudecării apelurilor, nesocotind limitele efectului devolutiv al apelului - art. 478 alin. (2) și (3) C. proc. civ. - și limitele rejudecării stabilite de instanța de casare - art. 501 alin. (3) C. proc. civ. -, iar analiza acestora în contextul fraudei la lege s-a făcut cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție, componentă a dreptului la un proces echitabil, potrivit art. 6 C. proc. civ., a principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac, reglementat de art. 481 C. proc. civ., respectiv a principiului egalității de arme.

Autoarea recursului a învederat că aceste prevederi nici măcar nu au fost invocate de reclamanți, ci de către instanță din oficiu, la termenul din 14.05.2024 și au fost însușite de aceștia prin notele scrise depuse pentru termenul din 10.06.2024, însă nu în susținerea cauzei ilicite, ci a fraudei la lege.

De altfel, considerentele referitoare la nesocotirea dispozițiilor H.G. nr. 515/2003 și a art. 125 și art. 126 din Legea nr. 215/2001 sunt și străine de natura cauzei.

În continuare, a susținut că, deși instanța de casare a stabilit ca, în rejudecare, să fie examinat caracterul/natura normei eludate cuprinse în H.G. nr. 515/2003, instanța nu a realizat dezideratul impus, ci a perseverat în considerente contradictorii, referindu-se concomitent la H.G. nr. 515/2003 ca fiind un act administrativ cu caracter individual, dar și act normativ.

Decizia atacată a fost criticată și din perspectiva greșitei calificări a dispozițiilor H.G. nr. 515/2003 ca fiind lege.

Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că această hotărâre nu poate fi considerată normă imperativă, obligatorie pentru alte persoane decât destinatarii săi, ci un act administrativ cu caracter individual, având în vedere că se referă la o conduită concretă, respectiv la divizarea Filialei S.C. Tohan S.A. din cadrul Companiei Naționale Romarm S.A., se adresează unor persoane juridice determinate, anume S.C. Tohan S.A., Compania Națională Romarm S.A., Consiliul Local Zărnești și produce efecte doar față destinatarii acesteia, pentru S.C. A. S.A. putând fi cel mult opozabilă.

În consecință, a învederat că ar fi inechitabilă sancționarea sa pentru pretinsa încălcare a H.G. nr. 515/2003, în condițiile în care aceasta nu este lege, nu i se adresează, a fost încălcată exclusiv de Consiliul Local Zărnești și Orașul Zărnești, prin decizii unilaterale, fără concursul S.C. A. S.A., care nu a avut cunoștință de dispozițiile hotărârii până la declanșarea litigiului.

A mai susținut că desființarea contractului de asociere în participațiune pe motivul că nu a fost respectat regimul juridic al bunului adus în asociere, potrivit art. 125 și art. 126 din Legea nr. 215/2001, atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de vreme ce contractul nu a fost încheiat în baza acestor prevederi, ci în temeiul O.G. nr. 65/2001 și a fost aprobat de Consiliul Local Zărnești potrivit atribuțiilor ce îi revin în temeiul art. 38 alin. (2) lit. x) din Legea nr. 215/2001.

Quarto, cu privire la nelegalitatea soluției de repunere a părților în situația anterioară, a criticat decizia arătând că, pe de o parte, nu cuprinde niciun considerent cu privire la apărările formulate de aceasta la apelul reclamanților prin care a invocat excepția lipsei de interes și principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, de natură să paralizeze restitutio in integrum, iar, pe de altă parte, încalcă principiul disponibilității în condițiile în care aceasta nu a solicitat și nu a fost pusă în situația anterioară în privința investițiilor efectuate, iar terenul a fost eliberat și pus la dispoziția Orașului Zărnești prin intermediul dosarului de executare silită nr. x/2021 al B.E.J. B..

Așa fiind, soluția judicioasă era de respingere ca lipsită de interes a cererii de eliberare a terenului și de punere a acestuia la dispoziția Orașului Zărnești.

Quinto, cu referire la considerentul prin care instanța a reținut că aceasta ar fi avut cunoștință de existența H.G. nr. 515/2003, întemeindu-se exclusiv pe afirmația sa din cererea de apel, a susținut că este unul vătămător și străin de cercetarea judecătorească realizată.

În acest sens, a învederat că, pentru a reține dacă S.C. A. S.A. cunoștea sau nu existența acestei hotărâri de Guvern, instanța trebuia să se întemeieze pe probele administrate în cauză, potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. civ., în baza principiului nemijlocirii cercetării judecătorești reglementat de art. 16 C. proc. civ. și să stabilească în ce măsură afirmațiile părților se coroborează cu probele administrate, pe care să le înlăture, eventual, motivat. Or, instanța s-a pronunțat fără nicio referire la probatoriul administrat, deși potrivit declarației martorului D. din 05.03.2024, S.C. A. S.A. nu a avut cunoștință de dispozițiile acestei hotărâri decât ulterior momentului declanșării litigiului.

Sexto, a solicitat instanței de recurs ca, în măsura în care decizia recurată va fi desființată, să dispună și întoarcerea executării silite.

Consiliul Local al Orașului Zărnești și Orașul Zărnești, prin Primar, au promovat recurs incident împotriva considerentelor aceleiași decizii, întemeiat art. 491 C. proc. civ. și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând instanței să înlocuiască considerentele prin care s-a statuat că "nu se poate reține conivența părților în eludarea legii, respectiv că ar fi existat intenția clară de fraudare a legii", cu propriile considerente, în sensul că la încheierea contractului atacat, părțile au manifestat conivență în eludarea legii.

În susținere, au învederat că actul întocmit prin fraudarea legii este reprezentat de contractul de asociere în participațiune autentificat sub nr. x/01.07.2003, iar actele normative eludate sunt H.G. nr. 515/2003, câtă vreme nu a fost înființată o nouă societate, respectiv art. 254 Codul comercial, deoarece art. 18 din contract contravine prevederii potrivit căreia "participanții nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune, chiar dacă au fost procurate de dânșii".

În opinia recurenților, conivența părților în eludarea legii reiese din modalitatea de înființare a S.C. A. S.A., din procedurile administrative având ca obiect discutarea și aprobarea asocierii, respectiv din modalitatea de preconstituire a contractului, de transmitere a acestuia și, în final, de aprobare.

Astfel, au precizat că fondatorii societății, cunoscând de la viitorii contractanți operațiunea de constituire a unui parc industrial, au demarat procedura de înființare a societății în scopul declarat, de a administra viitorul proiect, S.C. A. S.A. fiind constituită cu scopul de a intra ulterior în asociere cu Orașul Zărnești, fapt ce s-a materializat prin încheierea contractului de asociere în participațiune contestat. Au mai menționat că sediul societății era deja stabilit la locul de situare a parcului industrial, deși la data înființării societății nu erau demarate procedurile privind constituirea acestuia, faptul că fondatorii au adus ca aport în natură imobilul teren în suprafață de 20.709 ha, înscris în CF x Tohanul Vechi sub nr. x, imobil pe care societatea l-a adus ulterior ca aport în Asociere, precum și faptul că acest contract nu a fost negociat, neexistând ședințe de negociere între reprezentanții Consiliului Local Zărnești și S.C. A. S.A., ci încheierea sa a fost prestabilită de către reprezentanții celor două părți, negocierea și aprobarea acestuia în procedurile administrative fiind una formală.

În acest context, au reproșat instanței de apel faptul că nu a avut în vedere niciunul dintre aceste aspecte, ci s-a limitat doar la a reține că simpla cunoaștere de către S.C. A. S.A. a conținutului H.G. nr. 515/2003 nu conduce la concluzia fermă a existenței conivenței frauduloase a părților, deși, potrivit deciziei de casare, aceasta trebuia să verifice ansamblul de elemente legale și factuale ale speței și să analizeze dacă se poate reține existența unei conivențe a părților în fraudarea legii.

Cu referire la condițiile privind intenția pârâtei de a frauda legea, respectiv mijlocul fraudulos prin care a fost eludată legea, recurenții-reclamanți au invocat aceleași aspecte enunțate pentru condiția conivenței părților în eludarea legii, iar cu privire la interesul și folosul urmărit și obținut prin fraudare, au menționat că pârâta a exploatat imobilele, teren și construcții, ce constituie perimetrul parcului industrial, aduse ca aport de Consiliul Local Zărnești și Orașul Zărnești și a obținut avantaje patrimoniale pentru sine, prin încheierea de contracte de închiriere cu terțe persoane care au folosit și posedat construcțiile proprietatea recurenților-reclamanți, precum și împroprietărirea pârâtei cu imobilele care constituie perimetrul parcului industrial.

Au menționat că instanța de apel, doar analizând conținutul prevederilor supuse analizei - actul constitutiv al S.C. A. S.A., art. 1-4 din H.G. nr. 515/2003, art. 2, art. 3 și art. 12 din Protocolul de predare-primire a terenului în suprafață de 254.476,5 mp încheiat la 29.06.2023 în baza H.G. nr. 515/2003 între Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A. și Orașul Zărnești, H.C.L. Zărnești nr. 65/11.06.2003, procesul-verbal din 26.06.2003 încheiat ca urmare a desfășurării ședinței extraordinare a Consiliului Local Zărnești, convocată prin dispoziția Primarului Zărnești nr. 314/25.06.2003, H.C.L. Zărnești nr. 80/2003, referatul, fără număr și dată, privind aprobarea contractului de asociere în participațiune între Consiliul Local Zărnești și S.C. A. S.A. în vederea constituirii parcului industrial - și cronologia necontestată, putea reține că părțile au acționat de conivență pentru a eluda prevederile legale.

Pe calea întâmpinării, intimata-intervenient accesoriu Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A. a solicitat respingerea recursului principal și a învederat că achiesează în totalitate la apărările ce vor fi formulate de către Consiliul Local Zărnești și Orașul Zărnești.

Intimații-reclamanți Consiliul Local Zărnești și Orașul Zărnești, prin Primar, au formulat întâmpinare la recursul principal, prin care au solicitat respingerea acestuia. În esență, au susținut că judicios s-a menținut soluția primei instanțe de respingere a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003, analizată din perspectiva actelor normative în temeiul cărora a fost emisă, respectiv că este nefondată critica vizând neanalizarea naturii acesteia, în condițiile în care s-a statuat în mod expres că este un act administrativ cu caracter individual.

Referitor la critica adusă soluției pronunțate cu privire la cererea de intervenție a terțului Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A. au învederat că natura juridică a cererii de intervenție nu a făcut obiectul cererilor de apel, aceasta fiind analizată odată cu verificarea admisibilității sale în principiu, ocazie cu care pârâta nu a formulat critici decât sub aspectul admisibilității, iar în ceea ce privește nelegalitatea H.C.L. Zărnești nr. 80/2003, au susținut că aceasta este evidentă de vreme ce a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 1 ale H.G. nr. 515/2003 și ale art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 65/2001, acte normative cu forță juridică superioară.

Totodată, au arătat că este nefondată critica prin care se susține încălcarea limitelor deciziei de casare, în condițiile în care instanța, la termenul din 14.05.2024, a învederat în mod expres că verificarea îndeplinirii cerințelor fraudei la lege este o îndrumare obligatorie și a observat că, în limitele deciziei de casare, are obligația de a cerceta cauza ilicită invocată ca motiv de nulitate. În consecință, pornind de la ipoteza avută în vedere de instanța de recurs, respectiv că atât mecanismul fraudei, cât și cauza ilicită au ca premisă o nerespectare a unei norme imperative și că acest lucru nu a fost cercetat decât în cadrul discuțiilor cu privire la excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003, au afirmat că în mod corect a fost pusă în discuția părților și chestiunea regimului special al bunului care face obiectul convenției de asociere.

În fine, în considerarea faptului că respectivul contract de asociere în participațiune a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor imperative ale art. 125 și art. 126 din Legea nr. 215/2001, precum și că nulitatea contractului de administrare, subsecvent, produce efecte cu caracter retroactiv, au învederat că soluția privind repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor anulate este legală.

Celelalte părți nu au uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare la recursul principal.

Prin răspunsul la întâmpinările formulate la recursul principal, S.C. A. S.A. a solicitat respingerea apărărilor ca neîntemeiate.

Pe calea întâmpinării la recursul incident, S.C. A. S.A. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Sub un prim aspect, a învederat că argumentele nu se circumscriu motivului de casare invocat, ci celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel că decizia recurată ar fi putut fi criticată doar pentru lipsa considerentelor, respectiv expunerea raționamentului prin care instanța a apreciat că nu există probe pentru a se reține frauda la lege, or reclamanții nu se mai află în termen pentru a formula recurs din această perspectivă.

Sub un al doilea aspect, a susținut că se impune a se reține caracterul nefondat al recursului incident și din perspectiva inexistenței eludării unei norme imperative, deoarece înființarea S.C. A. S.A., în februarie 2003, nu poate avea semnificația fraudării legii, câtă vreme la acea dată H.G. nr. 515/2003, nu exista, fiind publicată în M.Of. nr. 341/20.05.2003 și, în plus, nu reprezintă un act normativ, ci administrativ cu caracter individual, iar afirmația cu privire la lipsa negocierilor este contrazisă de probele administrate.

Totodată, a precizat că dovedirea mijlocului fraudulos presupunea ca reclamanții să arate care este conduita prevăzută de lege pentru S.C. A. S.A. și calea aleasă de aceasta, în mod deliberat, că adevăratul motiv pentru care nu a fost constituită noua societate în acord cu prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 515/2003 era cunoscut doar de către aceștia, anume lipsa fondurilor bănești, precum și că pretinsul interes și folos urmărit de societate prin fraudarea legii a fost arătat de către reclamanți doar cu ocazia rejudecării apelurilor, prin notele de ședință depuse pentru termenul din 10.06.2024.

În fine, a afirmat că nu avea niciun interes în a eluda prevederile hotărârii de guvern prin asocierea cu Consiliul Local Zărnești, având în vedere că o relație de afaceri este mai facilă între două societăți comerciale decât între o societate comercială și o autoritate a administrației publice.

Celelalte părți nu au uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare la recursul incident.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea completului de filtru din 25.05.2025, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului părților, doar recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. formulând punct de vedere la raport.

Prin încheierea pronunțată în completul de filtru din 24.09.2025, Înalta Curte a admis în principiu recursurile și a stabilit termen de judecată 10.12.2025, în vederea judecării acestora, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului incident, invocată de recurenta-pârâtă la termenul de astăzi, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că recurenții-reclamanți au dezvoltat critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către instanța de recurs.

În continuare, examinând decizia și încheierile recurate, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la încheierile atacate pe calea recursului principal, instanța supremă notează că încheierile din 14.05.2024 și 10.06.2024, pronunțate în rejudecarea apelului, apar a fi recurate doar formal, întrucât recurenta-pârâtă nu a formulat critici îndreptate împotriva acestora, astfel că, în lipsa unor motive de recurs concrete, nu poate fi verificată legalitatea lor.

Cât privește examinarea motivelor de nelegalitate vizând decizia instanței de apel, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la analiza argumentelor recurentei-pârâte pornind de la limitele rejudecării trasate prin decizia de casare.

Așa fiind, judecata în calea ordinară de atac, după casare, avea ca obiective verificarea îndeplinirii cerințelor fraudei la lege, respectiv eludarea unor norme imperative, conivența părților în vederea eludării legii, intenția recurentei-pârâte de a frauda legea, mijlocul fraudulos prin care a fost eludată legea, interesul și folosul urmărit și obținut prin presupusa fraudare, dar și examinarea celorlalte aspecte invocate prin motivele de recurs din primul ciclu procesual, care nu au mai fost analizate de instanța de recurs față de ipoteza de casare reținută, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de Parc Industrial U.A.T. Zărnești S.R.L. admisă în principiu în recurs.

Instanța de apel a analizat chestiunile deduse rejudecării prin decizia nr. 1339/24.05.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă, iar prin hotărârea recurată, a respins apelul apelantei-pârâte și cererea de întoarcere a executării silite, a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a dispus repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei la eliberarea imobilului teren și lăsarea acestuia la dispoziția Orașului Zărnești, a respins cererea reclamanților de restituire a terenului liber de sarcini și a păstrat restul dispozițiilor; de asemenea, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Parc Industrial U.A.T. Zărnești S.R.L.

Așadar, au fost păstrate dispozițiile sentinței primei instanțe, care a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 și excepția inadmisibilității invocării de către intervenientul accesoriu a excepției de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003, invocată de pârâtă, a admis excepția de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003 și a admis în parte acțiunea, în sensul că a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune și, în consecință, a contractului de administrare, a dispus radierea din cartea funciară a mențiunilor privind aducerea imobilului în asociere și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A.

Nu pot fi primite criticile recurentei conform cărora instanța de apel nu ar fi analizat caracterul/natura normei pretins a fi eludată, anume dacă este un act administrativ cu caracter normativ sau individual, contrar dispozițiilor art. 501 alin. (3) C. proc. civ. deoarece, prin decizia de casare din primul ciclu procesual nu s-a trasat punctual o astfel de obligație în sarcina instanței de apel.

Așa cum rezultă din considerentele deciziei de casare, instanța de recurs a subliniat că, în rejudecare, instanța de urmează a verifica îndeplinirea cerințelor fraudei la lege, respectiv eludarea unor norme imperative, conivența părților în vederea eludării legii, intenția recurentei-pârâte de a frauda legea, mijlocul fraudulos prin care a fost eludată legea, interesul și folosul urmărit și obținut prin presupusa fraudare. Aceste statuări ale instanței de recurs trebuie corelate cu considerente expuse anterior în aceeași decizie și care au fundamentat casarea hotărârii pronunțate în apel, în primul ciclu procesual, respectiv constatările instanței supreme conform cărora instanța de apel nu a analizat caracterul/natura normei legale eludate cuprinsă în H.G. nr. 515/2003, în sensul dacă este sau nu normă imperativă, ca element obiectiv al fraudei la lege, nici dacă părțile au acționat în conivență, prin mijloace frauduloase, cu intenția a eluda prevederile legale și nici cauza ilicită invocată ca motiv de nulitate.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține că rejudecarea căii devolutive de atac s-a efectuat cu respectarea limitelor deciziei de casare, fiind examinate atât chestiunile trasate expres de către instanța supremă în recurs, precum și celelalte motive de nelegalitate formulate de pârâtă prin cererea sa de recurs, prin urmare nu sunt fondate criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.

Sub aspectul excepției de nelegalitate a H.G. nr. 515/203, prin motivele recursului declarat în primul ciclu procesual, pârâta a susținut că au fost interpretate greșit prevederile art. 15 din Legea nr. 215/2001, care, dacă ar fi fost corect aplicate și corelate cu cele din art. 1 din Legea nr. 31/1990, ar fi înlăturat interpretarea gramaticală de către instanța de apel a art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 515/2003, întrucât consiliul local este o entitate fără personalitate juridică și nu poate fi deținătorul unui patrimoniu și titular de drepturi și obligații în raporturile juridice, ca atare nu putea avea calitate de acționar unic al noii societăți ce urma a se constitui.

Motivele privind pretinsa nelegalitate a soluției date acestei excepții au fost examinate în rejudecarea apelului, prin decizia supusă controlului de legalitate în prezenta cale de atac, reținându-se că este corectă soluția primei instanțe de confirmare a legalității H.G. nr. 515/2003, întrucât a fost cercetată pe temeiul art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 65/2001 și ale art. 5 din O.U.G. nr. 126/2001, iar prevederile Legii nr. 31/1990 nu au fost încălcate, având în vedere scopul și domeniul de reglementare al acestei ordonanțe a Guvernului României, precum și prevederii speciale ale Legii nr. 215/2001, care permit consiliului local să înființeze o societate comercială, atribuind în proprietate sau în folosință teren, sau să se asocieze cu o societate comercială, însă terenul adus în asociere trebuie să respecte prevederile Legii nr. 215/2001.

Aceeași critică privind imposibilitatea legală a consiliului local de a beneficia de libertatea de asociere - din cauza lipsei personalității juridice a acestuia, susținând că este doar un organ deliberativ - a fost invocată în prezentul recurs, pârâta subliniind că, în mod greșit, i-au fost înlăturate susținerile sale întemeiate pe art. 233 alin. (3), art. 235 și art. 245 din Legea nr. 31/1990, fiind aplicate greșit și prevederile art. 125 și art. 126 din Legea nr. 215/2001.

Înalta Curte reține că aceste critici nu sunt fondate, întrucât chestiunea legalității H.G. nr. 515/2003 a fost analizată de instanța de apel în rejudecare, cu indicarea temeiurilor legale incidente unei asemenea examinări, iar normele de drept mai sus menționate, din cuprinsul Legii nr. 31/1990, nu sunt relevante pentru evaluarea legalității acestui act normativ, în contextul factual al cauzei, prin prisma criticilor recurentei-pârâte din primul ciclu procesual, care au vizat exclusiv incapacitatea consiliului local de a fi acționar în societatea care urma a fi constituită.

În concret, art. 233 alin. (3), art. 235 și art. 245 din Legea nr. 31/1990 reglementează divizarea parțială, efectul fuziunii și divizării și răspunderea societăților formate prin divizare față de creditorii societății care și-a încetat existența prin divizare, chestiuni care nu prezintă nicio legătură cu motivul invocat de pârâtă în susținerea excepției de nelegalitate a hotărârii de guvern.

Totodată, referitor la pretinsa aplicare a greșită a art. 15 și art. 19 din Legea nr. 215/2001 pe considerentul că acest organ nu poate fi titular de drepturi și obligații, Înalta Curte reține că H.G. nr. 515/2003 a prevăzut divizarea Filialei S.C. Tohan S.A. din cadrul C.N. Romarm S.A., în două societăți, una care își continuă existența ca filială a Companiei Naționale Romarm S.A., cu diminuarea unei părți din patrimoniul său și modificarea corespunzătoare a capitalului social și o nouă societate comercială, sub autoritatea Consiliului Local al Orașului Zărnești, care este unic acționar al acesteia, în vederea constituirii parcului industrial, iar predarea preluarea elementelor patrimoniale care revin societății comerciale care se constituie, inclusiv terenul de 254.475,6 mp, se face pe bază de protocol încheiat între Compania Națională "ROMARM" S.A. și Consiliul Local al Orașului Zărnești.

Dispoziția hotărârii de guvern privind calitatea de unic acționar a Consiliului Local nu ar putea fi interpretată în sensul că acest organ poate dobândi, în nume propriu, calitatea prevăzută de acest act normativ cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 215/2001, care stabilește clar structurile administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, consiliul local putând acționa doar în numele și interesul acestora.

Însă, interpretarea și aplicarea acestor dispoziții nu poate conduce, de plano, la desființarea hotărârii de guvern contestate, cât timp consiliul local poate acționa în vederea atingerii scopului urmărit prin emiterea acestei hotărâri, cu respectarea calității și competențelor conferite de legea specială, or, în cauză, nu s-au întreprins demersuri pentru punerea în aplicare întocmai a acestui act normativ.

Pe de altă parte, Consiliul Local Zărnești, în calitate de administrator și reprezentant al orașului Zărnești, a încheiat cu societatea pârâtă contractul de asociere în participațiune nr. x/01.07.2003, în scopul dezvoltării parcului industrial, astfel că, în aceeași calitate ar fi putut să acționeze consiliul local și pentru constituirea societății comerciale prevăzute prin hotărârea de guvern, împrejurarea față de care chestiunea invocată de recurenta-pârâtă privind imposibilitatea ca acest organ deliberativ să aibă calitate de acționar, apare a fi o chestiune de executare a actului normativ contestat, iar nu de nelegalitate evidentă.

Cât privește susținerea potrivit căreia instanța de apel a analizat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 515/2003 pe baza unor dispoziții legale neinvocate și care nu erau în vigoare la data adoptării actului normativ contestat, respectiv Ordinul nr. 305/2001 al Ministerului Dezvoltării și Prognozei, instanța supremă constată că, într-adevăr, acesta a fost în vigoare în perioada 08.11.2001 - 16.09.2002, fiind înlocuit de Ordinul nr. 264/2002, însă prevederile sale, vizând domeniul parcurilor industriale, nu au fost determinante pentru soluționarea excepției în discuție, ci au fost evocate de instanța de apel suplimentar, pentru a susține raționamentul referitor la scopul și domeniul aplicării hotărârii de guvern contestate, care reglementa dezvoltarea unui astfel de parc.

În contextul analizei anterioare privind aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte va înlătura și criticile privind incidența ipotezei considerentelor străine de natura pricinii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - cu referire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 304/2001, care nu era în vigoare la data emiterii H.G. nr. 515/2003, precum și a art. 125-126 din Legea nr. 215/2001, care nu ar fi incidente speței pentru că nu privesc regimul juridic al terenului adus ca aport în asociere de unitatea-administrativ teritorială, nici chestiunea divizării unei societăți -, constatând că nu întrunesc cerințele cazului de casare indicat.

Astfel, argumentele expuse anterior în cuprinsul prezentei decizii cu privire la Ordinul nr. 304/2001 nu vor mai fi reluate, fiind relevante și pentru înlăturarea criticii în discuție, iar reținerea celor două articole din Legea administrației publice locale nu poate fi apreciată ca străină cauzei, întrucât instanța de apel le-a evocat pentru a arăta că divizarea dispusă prin H.G. nr. 515/2003 nu putea fi realizată decât cu respectarea condițiilor legale impuse pentru administrarea bunurilor din patrimoniul unității administrativ-teritoriale, pe care aceste norme de drept le fixează.

Un set de critici subsecvent a vizat soluția dată asupra excepției de nelegalitate a H.C.L. nr. 80/2003, atât din perspectiva nesocotirii unor norme de procedură vizând admiterea cererii de intervenție formulate de titularul acestei excepții, cât și a unor dispoziții de drept material.

Excepția de nelegalitate a H.C.L. nr. 80/2003 a fost invocată, în fața primei instanțe, de Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A., în calitate de intervenient accesoriu, iar pârâta s-a opus admiterii cererii de intervenție și a invocat excepția inadmisibilității invocării de către intervenientă a excepției de nelegalitate, invocând lipsa de interes a acesteia.

Prin încheierea din 15.01.2020, Tribunalul Brașov - secția I Civilă a admis în principiu cererea de intervenție, iar prin sentința civilă nr. 551/C/23.07.2020, a respins excepția inadmisibilității invocării de către intervenientul accesoriu a excepției de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003, invocată de pârâtă și a admis excepția de nelegalitate a acestei hotărâri a Consiliului Local Zărnești.

Soluția primei instanțe a fost contestată atât pe calea apelului, cât și a recursului, de către societatea pârâtă, însă menținută de instanța de apel, în rejudecarea căii ordinare de atac.

În etapa procesuală de față, recurenta-pârâtă a formulat critici, în primul rând, privind admisibilitatea cererii de intervenție formulată de Compania Națională Romarm S.A. Filiala S. Tohan S.A., susținând că întrunea cerințele intervenției principale și instanța trebuia să pună în discuția părților calificarea cererii de intervenție, iar în cuprinsul cererii de recurs din primul ciclu procesual, a susținut inadmisibilitatea prin prisma lipsei interesului personal și legitim și a folosului practic urmărit de intervenientă, dar și de către reclamanți, pentru care a intervenit în proces. În consecință, rejudecarea apelului a avut ca obiect examinarea criticilor din recursul anterior formulat de pârâtă.

Ca atare, în recursul de față, titulara căii de atac invocă critici noi privind chestiunea admisibilității cererii de intervenție accesorie, care, nefiind invocate în etapele procesuale anterioare, apar a fi formulate omisso medio, așa încât nu pot fi primite, căci se opun dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor".

Aceeași concluzie se impune și cu privire la susținerile vizând încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 34 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 când a admis excepția de nelegalitate a H.C.L. Zărnești nr. 80/2003, întrucât aceste critici nu au mai fost invocate de către pârâtă prin apărările sale sau căile de atac exercitate în proces, iar norma de drept invocată nu a fost reținută de curtea de apel ca temei juridic al raționamentului judiciar pe baza căruia a pronunțat soluția asupra acestei excepții.

Nici argumentele privind aplicarea altor texte legale decât cele incidente speței nu sunt fondate, având în vedere că rejudecarea apelului din perspectiva criticilor vizând excepția de nelegalitate a H.C.L. nr. 80/2003 s-a realizat prin examinarea dispozițiilor legale incidente din cuprinsul Legii nr. 215/2001 și O.G. nr. 65/2001, acte normative în baza cărora hotărârea contestată a fost emisă.

Înalta Curte va înlătura susținerile recurentei-pârâte referitoare la caracterul străin al considerentelor decizi