ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.R.L. Brașov și Municipiul Brașov prin Primar, solicitând instanței obligarea acestora să îi vândă prin negociere directă spațiul situat în Brașov, Str. x, jud. Brașov, cu destinația depozit, cu cheltuieli de judecată.

B.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1278/C din 20 noiembrie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând să se constate că sunt îndeplinite toate cerințele pentru a obține dreptul de proprietate asupra imobilului/activ pe care apelanta îl deține pe baza unui contract de închiriere valabil, urmând să achite prețul pe baza evaluării făcute de un expert și solicită obligarea pârâtelor la vânzarea prin negociere directă a acestui imobil/activ.

D.Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 321 din 20 martie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1278 din 20 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. Brașov și Municipiul Brașov prin Primar și în consecință a obligat pârâții să vândă către reclamanta S.C. A. S.R.L., prin negociere directă, în condițiile Legii nr. 346/2004 spațiul cu destinația "depozit" situat în Municipiul Brașov, Str. x, ce face obiectul contractului de închiriere în vigoare nr. 142 din 18 august 2016, prelungit prin actul adițional nr. x din 4 octombrie 2017.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei Curții de Apel Brașov a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. Brașov, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate.

Imobilul în litigiu se află în proprietatea privată a statului și în administrarea S.C. B. S.R.L.. Spațiul destinat cu contract de închiriere de către intimata-reclamantă nu se află în niciuna dintre situațiile limitativ enumerate de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 deoarece este utilizat de S.C. B. S.R.L. conform contractului de administrare, nu se află în conservare și nu este închis operațional.

De asemenea, spațiul în litigiu se află pe lista spațiilor comerciale și prestări servicii supuse valorificării prin procedura Legii nr. 550/2002 și nicidecum pe lista activelor disponibile așa cum sunt acestea definite de Legea nr. 346/2004.

Singura posibilitate pentru intimata-reclamantă de a cumpăra spațiul în litigiu, este prin licitație publică cu respectarea prevederilor Legii nr. 550/2002 deoarece spațiul se află pe lista spațiilor comerciale și de prestări servicii supuse valorificării prin procedura prevăzută de această lege - la nr. 103 din listă.

Legea nr. 550/2002 reglementează și modul de vânzare prin negociere directă a spațiilor comerciale și de prestări servicii proprietatea privată a statului aflate în administrarea consiliilor județene sau consiliilor locale, însă intimata nu a depus cerere de cumpărare în termen de 30 de zile așa cum se prevede în art. 7 din lege.

Se solicită în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

F. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 346/2004 privind vânzarea prin negociere directă a spațiului în litigiu.

Intimata-reclamantă deține spațiul în baza unui contract de închiriere încă din anul 1996.

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere vor fi vândute, la solicitarea locatarului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert.

Obligația de a încheia contracte de vânzare-cumpărare trebuie îndeplinită în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii conform art. 12 alin. (2) din lege.

Reclamanta-intimată a depus cererea de cumpărare prin negociere directă înregistrată la S.C. B. S.R.L. sub nr. x din 23 februarie 2005, însă această cerere nu are precizat temeiul de drept, fiind specificat faptul că se solicită cumpărarea prin negociere directă conform legilor în vigoare.

Imobilul în speță face parte din lista spațiilor supuse procedurii prevăzute de Legea nr. 550/2002, însă faptul că această lege a avut o perioadă scurtă în care titularii contractelor de închiriere puteau să solicite vânzarea, respectiv 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii - art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 550/2002, nu trebuie să constituie un impediment pentru vânzarea spațiului, din moment ce legiuitorul a permis în continuare vânzarea.

Pentru activele închiriate așa cum este spațiul în litigiu, legea impune existența unui contract de închiriere în vigoare și formularea unei cereri de cumpărare de către locatar, cerințe care sunt îndeplinite în cauză.

Este de necontestat că imobilul în litigiu este activ disponibil în sensul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 întrucât în lipsa acestui caracter de activ disponibil al unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, nu putea fi obiect al contractului de închiriere, iar chiria nu s-ar fi putut încasa.

Neînscrierea spațiului în listele atașate la Camera de Comerț și Industrie conform art. 13 alin. (5) din Legea nr. 346/2004 nu înlătură caracterul de activ disponibil al imobilului în litigiu.

Având vocația cumpărării spațiului în cauză conform art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de același act normativ pentru recunoașterea dreptului subiectiv pretins, în mod legal au fost obligați pârâții să vândă reclamantei-intimate spațiul situat în Brașov, Str. x.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. BRAȘOV împotriva deciziei civile nr. 321/2018 din 20 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 noiembrie 2019.