ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1231/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 16 mai 2023
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalului Cluj-, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanții au solicita obligarea pârâților Spitalul de Pneumoftiziologie Brăila, Spitalul de Psihiatrie "Sf. Pantelimon" Brăila și Spitalul Clinic Județean de Urgență Brăila la recalcularea salariului de bază al reclamanților începând cu data de 01.03.2018 - data angajării, pe toată durata existenței raporturilor de muncă. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând diferența dintre salariul încasat de reclamanți - directori financiari contabili - și salariul de bază al managerului din cadrul angajatorului, diminuat cu 15% pentru spitale cu peste 400 de paturi, respectiv diminuat cu 10% pentru spitale cu până la 400 de paturi. S-a mai solicitat obligarea la plata actualizată a sumei rezultate, în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective, la dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, precum și obligarea pârâților angajatori la eliberarea adeverințelor cu privire la salariul de bază recalculat. Reclamanții au solicitat obligarea pârâților angajatori la calcularea și virarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a diferențelor de contribuții sociale, corespunzător recalculării salariului de bază de la data modificării Legii nr. x (martie 2018) și în viitor, pe toată durata existenței raporturilor de muncă, respectiv depunerea unei declarații rectificative la Casa de pensii.
Prin sentința civilă nr. 2481/2022 din 24 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila - Complet specializat în litigii de muncă.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că reclamanții pretind drepturi individuale similare, însă derivate din raporturi de muncă distincte, cu angajatori diferiți, în unele situații impunându-se a se completa cadrul procesual pasiv, în condițiile în care se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de unii pârâți, motiv pentru care s-a constatat că nu este aplicabil art. 269 alin. (3) din Codul muncii, raportat la art. 59 C. proc. civ.
S-a reținut că prorogarea competenței teritoriale intervine doar în situația în care între pretențiile individuale identice derivate din raporturi juridice diferite, cuprinse formal într-o singura cerere de chemare în judecata, există o strânsă legătură, revenind instanței atribuția de a determina strânsa legatură, având în vedere că legea nu definește în ce constă aceasta.
Prin urmare, s-a constatat că, în cauză, nu există o interdependență între cererile deduse judecății, astfel încât hotărârea asupra uneia dintre cereri nu este de natură să influențeze soluția asupra alteia, deoarece raporturile de muncă distincte cu angajatori diferiți și perioade diferite de activitate.
Prin urmare, instanța a reținut incidența prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, constatându-se că, în cauză, competența teritorială este alternativă, în raport cu domiciliul, resedința sau locul de munca al fiecarui reclamant și, având în vedere că reclamanții au domiciliul în raza de competență a Tribunalului Braila, iar locul de muncă este de asemenea în județul Braila, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 159/2023 din 6 martie 2023, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj - Complet specializat în litigii de muncă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În pronunțarea acestei sentințe, instanța a reținut că, în cauză, este incidentă competența teritorială exclusivă, raportat la dispozițiile art. 129 și art. 130 C. proc. civ., aceasta fiind de ordine publică, astfel încât poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.. S-a mai notat că invocarea excepției necompetenței teritoriale exclusive de soluționare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.
Totodată, s-a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală pasivă, actele de procedură apărările și excepțiile invocate de alți pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia. S-a mai reținut că în dosarul nr. x/2022 din care a fost disjuns prezentul dosar, au fost acordate anterior mai multe termene de judecată, astfel că a fost depășit momentul procesual reglementat expres în art. 131 din C. proc. civ.
Prin urmare, Tribunalul Brăila a subliniat că excepția necompetenței nu a fost invocată prin întâmpinările formulate și nici până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ., fiind pusă în discuție o excepție invocată de alți pârâți din alte dosare formate după disjungere, motiv pentru care Tribunalul Cluj a devenit competent să soluționeze cauza, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 21 aprilie 2023.
Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.
În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.
În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești.
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Litigiul pendinte a fost disjuns din dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Cluj, în cadrul căruia au fost acordate mai multe termene de judecată, respectiv la 18.07.2022, 12.09.2022, 24.10.2022. Primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii a fost termenul de judecată stabilit la data de 12.09.2022, în cadrul dosarului nr. x/2022, când instanța a dispus amânarea cauzei pentru comunicarea excepției de neconstituționalitate invocată de unii reclamanți.
Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de pârâții din dosarul pendinte și nici din oficiu de către Tribunalul Cluj, astfel cum rezultă din încheierea pronunțată la 24.10.2022 în dosarul nr. x/2022, disjuns din dosarul nr. x/2022 și din întâmpinările depuse la dosar. În cauză, a fost pusă în discuție o excepție invocată de alți pârâți din alte dosare formate după disjungere.
De altfel, prin decizia nr. 31/2019 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19 februarie 2020, referitoare la regimul juridic al invocării excepției necompetenței, Înalta Curte a statuat cu privire la limitele temporale pentru invocarea excepției respectiv, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața instanței, adică termenul la care părțile legal citate pot pune și concluzii, deci pricina nu se amână pentru un motiv care să implice imposibilitatea unor dezbateri contradictorii.
În acest context, Înalta Curte constată că a fost depășit momentul procesual reglementat expres de art. 131 din C. proc. civ., conform căruia la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Competența teritorială nu mai putea fi pusă în discuție ulterior, având în vedere că dispozițiile art. 131 C. proc. civ. stabilesc un termen limită până la care instanța poate invoca eventuala necompetență teritorială de ordine publică, iar prin alegerea exprimată de reclamanți la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției necompetenței teritoriale la primul termen la care s-a constat legal îndeplinită procedura de citare, Tribunalul Cluj, inițial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2023.