ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1980/2023

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 10.08.2023, petentul a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contract de împrumut nr. x/23.04.2015, pentru recuperarea sumei de 12.782,00 RON, din care împrumut nerambursat în sumă de10.666,00 RON și 2116,00 RON dobândă, plus dobândă contractuală de 13,20% pe an, care se va calcula în continuare la valoarea împrumutului nerestituit până la data achitării integrale a împrumutului, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin toate formele de executare silită prevăzute de lege.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 5862 din 12 septembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, având ca obiect "încuviințare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut aplicabilitatea Deciziei nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și faptul că s-a dispus încuviințarea executării silite pentru debitorul principal B. de către Judecătoria Bălcești, prin încheierea nr. 520/CC/29.06.2023, în dosarul nr. x/2023 și pentru debitorul principal C., prin încheierea nr. 211/CC/05.05.2022, în dosarul nr. x/2022.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 733/CC din 29 septembrie 2023, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., precum și împrejurarea că Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, nu are aplicabilitate în prezenta cauză, întrucât această decizie se aplică doar în cazul cererilor ce vizează aceeași executare.

Totodată, a reținut că, în speță, este vorba de executări silite distincte, efectuate în dosare de executare diferite, competența stabilindu-se în raport de domiciliul debitorului.

Pe cale de consecință, având în vedere că domiciliul debitorului C. este în Robănești, sat Robăneștii de Sus, instanța a apreciat că Judecătoriei Craiova îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Bălcești îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Craiova și Judecătoria Bălcești.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea având ca obiect "încuviințare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Titlul executoriu este reprezentat de Contractul de împrumut nr. 16 din 23 aprilie 2015 (debitor principal fiind B. și giranți ai debitorului principal fiind C., D., E. și F.), creditor fiind C.A.R. Învățământ Preuniversitar Craiova.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ. și de dezlegările Deciziei pronunțate în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, având în vedere situația particulară a speței, respectiv, pe de o parte, în funcție de încheierile, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor B., în calitate de împrumutat și a numiților D., E. și F., în calitate de giranți, respectiv, pe de altă parte, prin raportare la domiciliul girantului C. (Robănești, sat Robăneștii de Sus).

Instanța de trimitere a apreciat ca fiind relevant faptul că a fost demarată o nouă procedură de executare silită împotriva împotriva terțului, procedură distinctă față de cea declanșată anterior, în temeiul aceluiași titlu executoriu.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

De asemenea, art. 645 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul", iar, potrivit art. 648 alin. (1) din același cod, "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților, care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Potrivit acestor dispoziții legale, în procedura de executare silită, părțile sunt creditorul și debitorul, însă prin debitor trebuie să se înțeleagă partea pasivă din cadrul executării silite, având în vedere că procedura execuțională poate fi pornită atât împotriva debitorului principal, cât și împotriva terților garanți.

Dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este cea de la sediul debitorului nu disting între debitorul principal și terții garanți, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art. 648 alin. (1) din C. proc. civ., aceștia din urmă sunt considerați ca fiind debitori, în procedura de executare silită inițiată de creditor.

Din contractul de împrumut nr. x din 23 aprilie 2015, rezultă că C. are calitatea de girant al împrumutului contractat de B. și s-a obligat, în solidar cu împrumutatul, renunțând la beneficiul discuțiunii și diviziunii.

Creditoarea a optat pentru urmărirea, cu prioritate, a debitorului principal, sens în care a demarat executarea silită aflată pe rolul BEJ G. (dosar executare nr. x/2022).

Prin încheierea nr. 211/CC din 05 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bălcești a admis cererea de încuviințare a executării silite a aceluiași titlu executoriu, formulată de BEJ G. privind pe creditoarea C.A.R. Învățământ Preuniversitar Craiova și debitorii B., E. și F..

Ulterior, prin încheierea civilă nr. 520/CC din 29.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Bălcești, a fost încuviințată executarea silită a aceluiași titlu executoriu față de debitorul B., fiind respinsă față de debitorii (decedați) D., E. și F. (cerere formulată de BEJ H. în dosarul de executare silită nr. x/2023).

Înalta Curte reține că sunt aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că procedura încuviințării executării silite are caracter grațios, fiind aplicabile dispozițiile privitoare la procedura necontencioasă judiciară, inclusiv dispozițiile art. 529 din C. proc. civ., astfel încât, chiar și în ipoteza în care necompetența teritorială a instanței de executare ar fi una de ordine privată, ceea ce nu este cazul, instanța este ținută de invoce din oficiu necompetența (par. 67-68).

Concluzia conform căreia o singură instanță ar fi desemnată drept instanță de executare rezultă și din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ. de către instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluționa cererea, situație în care aceasta este ținută să trimită dosarul instanței competente, care devine astfel instanță de executare (par. 69).

Așadar, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale (par. 71).

În considerarea acestor dezlegări, împrejurarea că, ulterior, creditorul a formulat, distinct, cerere de executare silită a garantului, fiind învestit un alt executor judecătoresc, nu putea să atragă consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, care reprezintă instanța de executare în sensul art. 651 din C. proc. civ. și care rămâne competentă să soluționeze orice cerere, ce vizează executarea silită a obligațiilor izvorâte din contractul de împrumut nr. x din 23 aprilie 2015.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul unei alte cereri de încuviințare a executării silite, întemeiate pe același titlu executoriu.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești, instanță care a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 211/CC din 05 mai 2022 pronunțată, în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Bălcești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 02 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.