ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova – secția I Civilă la 07.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar nr. x/19.03.2008, încheiat între reclamanți și D. S.A., cesionat către E. și, ulterior, către C., prin F. S.R.L.; să oblige pârâta să elibereze reclamanților actul care atestă operarea în contabilitatea pârâtei stingerea datoriilor izvorâte din contractul sus-menționat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 77/2016, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5790/2023/11.09.2023, Judecătoria Craiova – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești, reținând că față de calitatea de judecător a reclamantului A., în cauză devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care constituie norme de competență obligatorie, menite să înlăture orice suspiciuni privitoare la imparțialitatea instanței în care reclamantul desfășoară activitate efectivă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești la 10.10.2023, sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 930/14.12.2023, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova; constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata procesului și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că invocarea excepției necompetenței teritorială s-a realizat de către Judecătoria Craiova ulterior primului termen de judecată și că, în acest context, necompetența instanței inițial sesizate s-a acoperit definitiv, cu consecința pentru acesta a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Invocarea excepției necompetenței teritoriale ulterior acestui moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată definitiv de instanța la care a fost introdusă cererea, prin efectul unei prorogării legale de competență rezultată din interpretarea art. 130 și art. 131 C. proc. civ., o interpretare diferită lipsind de conținut aceste texte legale.

Aceeași concluzie derivă și din statuările Înaltei Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii din decizia 31/2019, în care s-a reținut expres că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Deși, de principiu, această dezlegare vizează competența materială procesuală a instanțelor, față de dispozițiile art. 130 C. proc. civ., efectele ei se răsfrâng și în planul competenței teritoriale.

În speță, reclamanții A., judecător în cadrul Judecătoriei Craiova și B., în contradictoriu cu pârâta C., au învestit Judecătoria Craiova cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016.

La primul termen de judecată din 7 martie 2023 instanța¸ în acord cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuție competența sa, implicit sub aspect teritorial, cauza fiind amânată în vederea administrării probatoriului.

Excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de această instanță la următorul termen de judecată, 11.09.2023, când, reținând calitatea reclamantului de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, în temeiul art. 127 alin. (1) C., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești,

Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată în termenul stipulat de art. 131 alin. (1) rap. la art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în măsura în care primul termen de judecată la care părțile legal citate și puteau pune concluzii l-a reprezentat termenul din 7 martie 2023, când, de altfel, a și fost dezbătută problema competenței acestei instanțe, inclusiv sub aspect teritorial, cauza fiind amânată în vedere administrării probatoriului.

Efectul neinvocării excepției necompetenței materiale cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.

Pe cale de consecință, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile indicate mai sus, rezultă că necompetența instanței sesizate s-a acoperit, cu consecința pentru instanța inițial învestită, Judecătoria Craiova, a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ. și a operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Mai mult, în acord cu dispozițiile art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., coroborat cu art. 235 din același Cod, față de caracterul interlocutoriu al încheierii din 7 martie 2023, prima instanță sesizată, în lipsa unui cadru legislativ, nu putea reveni asupra chestiunii competenței, de vreme ce această chestiune fusese tranșată definitiv la acest prim termen în favoarea acestei instanțe, prin reținerea cauzei spre judecare și dispunerea unor măsuri în soluționarea ei, aspect ce echivalează cu o confirmare a competenței teritoriale în favoarea sa.

În concluzie, constatând că invocarea excepției necompetenței teritoriale nu s-a realizat cu respectarea art. 130, rap. la art. 131 alin. (1) C. proc. civ., neregularitate procesuală ce a determinat consolidarea competenței teritorială a instanței inițial învestite cu acțiunea reclamanților A. și B., Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.