ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 834/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costști la 19.01.2024 sub nr. x/2024, formulată de petenta Societatea Profesională de Executori Judecătorești A., s-a solicitat, la cererea creditorului B. S.A., încuviințarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/08.07.2022, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului de creanță rezultat din titlul executoriu, în valoare totală de 2.307 RON, la care se adaugă dobânzile, comisioanele și alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 195/01.02.2024, Judecătoria Costești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, reținând, în esență, prevederile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și faptul că potrivit interogării efectuate, din oficiu, de către instanță, a rezultat că debitorul C., împotriva căruia se solicită încuviințarea executării silite, figura, la data formulării cererii de executare silită, cu reședința în județul Olt.

Prin sentința civilă nr. 1206/19.02.2024, Judecătoria Slatina a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia, reținând, în esență, că, la data formulării cererii de executare silită, 18.12.2023, domiciliul debitorului actual efectiv era situat în com. Râca, jud. Argeș, reședința acestuia din jud. Olt nemaifiind activă la data inițierii executării silite, astfel cum rezultă din interogarea DEPABD, dosar Judecătoria Costești.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Costești.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă cererea privind încuviințarea executării silite, este aplicabil art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "în termen de maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare".

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar, conform prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Se constată că instanța de executare, care are competența materială de a soluționa inclusiv cererea privind încuviințarea executării silite, este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Astfel, se constată că cele două instanțe aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Judecătoria Costești reținând că debitorul figura, la data formulării cererii de executare silită, cu reședința în județul Olt, iar Judecătoria Slatina reținând domiciliul înscris în cartea de identitate a debitorului, rezultat din extrasul depus la dosar.

În ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Dacă titularul și-a declarat domiciliul sau reședința, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza mențiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancțiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menționată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, care prevede că, în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea, inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și a libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței, pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea privind încuviințarea executării silite a debitorului C., formulată de petenta Societatea Profesională de Executori Judecătorești A., la solicitarea creditoarei B. S.A.

Din verificările efectuate de Judecătoria Costești la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că reședința debitorului C. din jud. Olt a fost activă doar în perioada 18.05.2021 – 17.05.2022, în timp ce domiciliul înscris în cartea de identitate, situat în com. Râca, jud. Argeș, era activ la 18.12.2023, data formulării cererii de executare silită.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare (18.12.2023), debitorul avea domiciliul activ în com. Răca, jud. Argeș, în aplicarea normelor legale enunțate, Înalta Curte reține că Judecătoria Costești este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Costești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2024.