ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1826/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

II. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 București:

Prin sentința nr. 3477 din 29 februarie 2024 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în speță este incident art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., având în vedere calitatea debitorilor de instanțe de judecată superioare, ceea ce presupune o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, astfel încât a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Slatina.

III. Hotărârea Judecătoriei Slatina:

Prin încheierea nr. 1871 din 14 martie 2024, Judecătoria Slatina a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a dispune astfel, instanța a arătat că nu este instanță din circumscripția vreunei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel București. Pe cale de consecință, reținând faptul că una din curțile de apel învecinate este Curtea de Apel Pitești, dar și faptul că fondul cauzei s-a judecat (din rațiuni impuse de art. 127 C. proc. civ.) la Tribunalul Vâlcea, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

IV. Hotărârea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunțat sentința nr. 4246 din 5 aprilie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Slatina competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerente, instanța a reținut, pe de o parte, aplicabilitatea art. 127 alin. (1), alin. (2) și alin. (2)

2

C. proc. civ. și faptul că Judecătoria Slatina se află în circumscripția unei curți de apel învecinate, respectiv Curtea de Apel Craiova, iar, pe de altă parte, faptul că nu există niciun temei legal pentru a atrage competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite de către instanța care a soluționat fondul dreptului, astfel cum s-a expus în considerentele sentinței civile pronunțate de Judecătoria Slatina.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, petentul A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Curtea de Apel București și Tribunalul București, la cererea creditoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1301/11.05.2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului.

În speță debitorii sunt Curtea de Apel București și Tribunalul București, instanțe de judecată superioare Judecătoriei Sectorului 4 București - pe rolul căreia a fost înregistrată inițial cererea de încuviințare a executării silite.

Art. 127 C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competența facultativă", prevede că: " (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2)

1

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Aceste prevederi legale au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Norma analizată instituie și o competență teritorială facultativă (alternativă), întrucât reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Această alegere trebuie exercitată de reclamant la data sesizării instanței.

În plus, mecanismul conceput prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este prevăzut de legiuitor pentru garantarea imparțialității obiective a instanței.

Pentru a constitui o garanție a unui proces echitabil, art. 6 alin. (1) C. proc. civ. statuează că instanța care soluționează cauza trebuie să îndeplinească exigențele de independență și imparțialitate, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, imparțialitatea constă în absența oricărei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces.

În concret, judecarea unei cereri formulate de un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier care își desfășoară activitatea în cadrul unei instanțe superioare celei învestite cu soluționarea cererii sale sau judecarea unei cereri formulate împotriva unei instanțe superioare în circumscripția căreia se află instanța învestită cu soluționarea respectivei cereri nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate obiectivă, de natură a înlătura orice bănuială cu privire la judecătorul pricinii.

Noțiunea de instanță de judecată, cuprinsă în textul art. 127 alin. (2

1

) Cod procedură, trebuie interpretată lato sensu, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze această situație fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților.

Prin urmare, rațiunea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este aceea de a oferi părților pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței.

Înalta Curte constată că în cauză nu se poate aprecia că reclamantul este Biroul executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea executării silite, o atare concluzie având caracter formal și ignorând prevederile art. 666 C. proc. civ.

Din economia acestei dispoziții legale, rezultă că executorul judecătoresc solicită instanței încuviințarea executării silite cerute de creditor (a cărui cerere de executare silită este atașată cererii de încuviințare a executării). Prin urmare, adresându-se instanței de executare executorul judecătoresc acționează pentru și în numele creditorului, care este în fapt cel care declanșează demersul judiciar reglementat de art. 666 C. proc. civ.

În speță, ținând seama de calitatea părților, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., norme speciale derogatorii și de strictă interpretare, care reglementează expres situația cererilor în care calitatea de parte o are un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau o instanță de judecată.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 127 din același Cod, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății în favoarea Judecătoriei Slatina, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Craiova și învecinată Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.