ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2023

HOTĂRÂRE

18.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 13.680 RON, reprezentant debit restant, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/22-07-2017 și obligarea la plata penalităților de întârziere în valoare de 2.513 RON, din data de 26 iulie 2021 (data semnării actului adițional) și până la data de 14 februarie 2022, urmând a se calcula în continuare până la plata efectivă a debitului.

II. Hotărârea Judecătoriei Timișoara:

Prin sentința civilă nr. 232 din 6 ianuarie 2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., având în vedere calitatea părților (profesionist, respectiv consumator).

În cauză, prin actul adițional la contractul de vânzare cumpărare nr. x din data de 22.07.2021, s-a inserat o clauză atributivă de competență, în sensul că orice litigiu provenit din executarea contractului să fie soluționat de Judecătoria Timișoara. Actul adițional a fost încheiat după nașterea dreptului la despăgubire, deoarece scadența ultima ratei era la data de 28.08.2020, conform punctul II.3 din contractul de vânzare nr. x din data de 22.07.2017. Cu toate acestea, pârâții au contestat semnătura lor de pe actul adițional, în condițiile art. 301 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât instanța a apreciat că nu este competentă să soluționeze cauza, competența revenind instanțelor de la domiciliul consumatorilor, respectiv Judecătoriei Buftea.

III. Hotărârea Judecătoriei Buftea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea a pronunțat sentința civilă nr. 4256 din 9 mai 2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a arătat, în esență, că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Timișoara s-a făcut cu încălcarea art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale exclusive la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, Judecătoria Timișoara și-a consolidat competența, astfel încât acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, "instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate."

Procedând la o astfel de verificare, se constată următoarele:

Conflictul negativ de competență supus analizei s-a ivit în cauza având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, vizând un contract de prestări servicii către pârâți (consumatori), în desfășurarea activității profesionale curente a prestatorului (profesionist).

În ceea ce privește competența de soluționare, aplicabile în speță sunt dispozițiile art. 121 C. proc. civ., în conformitate cu care "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanță domiciliului consumatorului".

Textul legal anterior redat prevede un regim derogatoriu de la dreptul comun în cazul stabilirii competenței instanței în materie contractuală, competența în acest caz fiind una exclusivă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența unei alte instanțe. Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine publică după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

În speță, se constată că primul termen de judecată acordat de Judecătoria Timișoara în cauză a fost 12 octombrie 2022, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de ședință, procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cu toate acestea, instanța nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, ci a dispus măsuri procedurale – a amânat judecata în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru aferente cererii reconvenționale.

Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepției de necompetență, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune concluzii – limită care în cauză a fost depășită, astfel cum rezultă din succesiunea actelor și lucrărilor dosarului și a termenelor acordate în cauză.

Dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ori, în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii, "chiar și în situația în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.