ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2023

HOTĂRÂRE

18.10.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 22 septembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Slatina, petentul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata de penalități până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 400/23.06.2021 pronunțată de Tribunalul Olt și rămasă definitivă prin decizia nr. 760/04.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, precum si obligarea la despăgubiri reprezentând contravaloarea salariilor ce i s-ar fi cuvenit dacă pârâta își îndeplinea obligația instituită în titlul executoriu menționat.

II. Hotărârea Judecătoriei Slatina:

Prin sentința nr. 285 din 31 ianuarie 2023, Judecătoria Slatina a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivare, instanța a arătat că sediul debitorului din cauză este în Timișoara, iar faptul că debitorul are și un punct de lucru în circumscripția Judecătoriei Slatina nu determină o competență alternativă, atât timp cât dispoziția legală stabilește competența instanței prin raportare la sediul debitorului.

Chiar dacă Judecătoria Slatina a încuviințat executarea silită, nu înseamnă că în raport de această încheiere va soluționa toate cererile formulate în cadrul executării silite, instanța apreciind că Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se aplică în situațiile în care sunt incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

III. Hotărârea Judecătoriei Timișoara:

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința civilă nr. 14931 din 22 iunie 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Judecătoria a reținut că instanței de executare îi revine competența de a se pronunța potrivit dispozițiilor art. 906 C. proc. civ., aceasta fiind Judecătoria Slatina, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 774 din 25 mai 2023, prin care Judecătoria Timișoara a admis apelul și a anulat sentința civilă nr. 19196 din 4 octombrie 2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara, trimițând cauza Judecătoriei Slatina spre soluționare, stabilind că aceasta este instanța de executare.

Având în vedere considerentele Deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, constatând că în litigiu a fost stabilită instanța de executare, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, cea care a încuviințat executarea.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul de competență, petentul A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata de penalități până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 400/23.06.2021 pronunțată de Tribunalul Olt și rămasă definitivă prin decizia nr. 760/04.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Procedura de soluționare a unei atare cereri este reglementată în C. proc. civ. Titlul III Capitolul IV – executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face.

Potrivit dispozițiilor art. 906 C. proc. civ., "(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare."

Așadar, sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 906 C. proc. civ.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

În speță, prin încheierea nr. 1814 din 16 iunie 2022 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2022 s-a admis cererea formulată de petentul BEJ C., fiind încuviințată executarea silită împotriva debitorului S.C. B. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă sentința civilă nr. 400 din 23 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 19196 din 4 octombrie 2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. B. S.R.L. și a fost anulată încheierea de încuviințare a executării silite nr. 1814 din 16 iunie 2022 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2022. Au fost anulate actele de executare silită efectuate de BEJ C. în dosarul execuțional nr. x/2022.

Prin decizia nr. 774 din 25 mai 2023, Tribunalul Timișoara a admis apelul declarat de apelantul A., a anulat sentința civilă nr. 19196 din 4 octombrie 2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a trimis cauza spre soluționare Judecătoriei Slatina, fiind stabilită astfel în mod definitiv instanța de executare.

Potrivit principiului unicității instanței de executare, stabilit prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, se impune ca una și aceeași instanță să soluționeze atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 1814 din 16 iunie 2022 pronunțată de Judecătoria Slatina, rămasă definitivă, competența de soluționare a cauzei având ca obiect alte cereri privind executarea silită – aplicare penalități art. 906 C. proc. civ. urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.