ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1507/2023

Ședința publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, la data de 08 august 2022 sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executare, prin care a solicitat anularea raportului de expertiză, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a înștiințării privind măsura popririi, precum și a actelor de executare subsecvente efectuate în dosarul de executare nr. 584/2021 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 12100 din 16 decembrie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În fundamentarea acestei soluții, prin raportare la art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că la data sesizării organului de executare sediul debitoarei se afla în municipiul Craiova, fiind vorba de Sucursala CF Craiova și nu de compania mamă, aspect reliefat și în dispozitivul hotărârilor judecătorești ce constituie titlu executoriu.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Craiova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 3765 din 04 mai 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; în baza art. 133 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Sectorului 1 București; în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă pentru soluționarea acestui conflict de competență.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța a apreciat că, în speță, competența de soluționare a contestației la executare revine instanței care a încuviințat executarea silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin contestația la executare dedusă judecății, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al Biroul Executorul Judecătoresc B..

Din cuprinsul actelor transmise de către executorul judecătoresc, la solicitarea instanței, rezultă că sesizarea executorului judecătoresc pentru deschiderea dosarului de executare s-a realizat prin cererea depusă la data de 20 septembrie 2021, fiind deschis dosarul de executare nr. 584/2021 .

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a contestației la executare, conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat asupra competenței teritoriale prin prisma dispozițiilor art. 714 alin. (1) și a celor ale art. 651 C. proc. civ., reținând că instanța de executare este cea de la sediul debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, la data sesizării executorului judecătoresc, pe când Judecătoria Craiova a reținut că instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită, potrivit art. 714 C. proc. civ., raportându-se și la decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Dreptul comun în stabilirea competenței teritoriale în ceea ce privește soluționarea contestației la executare este reglementat de dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestația se introduce la instanța de executare.

Totodată, art. 651 alin. (1) din același act normativ definește instanța de executare astfel:,,(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin încheierea din 29 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite prin toate modalitățile de executare silită, la cererea creditorului A., împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Scursala CF Craiova în vederea executării obligațiilor care rezultă din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 83 din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, astfel cum rezultă din actele de executare ce compun dosarul de executare nr. 584/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B. (dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că: "(...) încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70). Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare" (paragraful 71).

"Așadar, principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare" (paragraful 80).

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, rezultă că instanța care a încuviințat executarea silită, adică Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a devenit instanța de executare, în sensul prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare formulată de debitoarea Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2023.