ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 781/2023

HOTĂRÂRE

29.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 781/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 29 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.02.2022 pe rolul Judecătoriei Iași, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație împotriva executării silite demarate în dosarul de executare nr. 1405/2021 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. și C., solicitând suspendarea executării silite și anularea actelor de executare, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite.

Prin sentința civilă nr. 5812/31.05.2022, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompentenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanței de executare, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, îi revine competența teritorială exclusivă pentru soluționarea contestației la executare. Cum unitățile de parchet intimate au sediul în circumscripția Judecătoriei Suceava, a considerat că această instanță este competentă teritorial să soluționeze cauza. Totodată, a arătat că parchetele nu sunt menționate în cuprinsul art. 127 alin. (2

) și (3) C. proc. civ., iar stabilirea, prin analogie, de norme de competență teritorială exclusivă nu este permisă, astfel încât dispozițiile legale evocate nu sunt incidente în cauză.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 115/12.01.2023, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, prin încheierea nr. 351/C.S./25.01.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iași a încuviințat cererea de executare silită împotriva contestatorilor, astfel încât această judecătorie a devenit instanță de executare. Evocând și decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, această instanță a apreciat că, odată ce o instanță este desemnată ca instanță de executare, această calitate nu mai poate fi atribuită altei instanțe, chiar dacă sediul unuia dintre debitori s-ar afla în circumscripția sa.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente cu privire la competență ale instanțelor aflate în conflict derivă din efectele pe care acestea le-au asociat stabilirii Judecătoriei Iași drept instanță de executare, cu ocazia încuviințării executării silite în dosarul de executare nr. 1405/2021 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați (în continuare "B.E.J.A.") B. și C..

Preliminar, Înalta Curte reține că, pentru soluționarea conflictului de competență, nu este necesară aplicarea art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamante sunt două unități de parchet și nu un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și nici o instanță de judecată.

În baza cererii de executare silită formulate de A., actuala intimată, grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, B.E.J.A. B. și C. a sesizat Judecătoria Suceava formându-se dosarul nr. x/2021 în care aceasta, prin sentința civilă nr. 5297/29.12.2021, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și al deciziei nr. 7/16.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461/22.06.2016.

Ulterior, în același dosar, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 351/C.S./25.01.2022, devenind astfel instanță de executare.

În raport cu chestiunea care a generat conflictul de competență, instanța supremă reține incidența deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/11.11.2021 (în continuare "decizia nr. 20/2021"), care a dezlegat problema dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Așadar, această dezlegare este obligatorie în cauza de față, în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ., impunând concluzia că principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și pe cele având ca obiect contestație la executare, ca și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legiuitor drept instanță de executare.

În cauza de față, contestatorii s-au adresat Judecătoriei Iași cu o contestație la executare propriu-zisă, solicitând anularea încheierii de încuviințare a executării silite și a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1405/2021 al B.E.J.A. B. și C.. Prin încuviințarea executării silite, în temeiul art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., interpretate prin decizia nr. 20/2021, Judecătoria Iași a devenit instanță de executare și este competentă teritorial pentru a soluționa contestația la executare, independent de sediul debitorilor.

În condițiile evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a litigiului.