ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 819/2021

HOTĂRÂRE

08.04.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 819/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 9 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea executării silite începute împotriva sa în dosarul de executare silită nr. x/2020 al B.E.J. B. și C. din Iași, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 284/18.03.2019 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 791/25.09.2019 a Curții de Apel Suceava, precum și suspendarea executării silite.

Judecătoria Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4342 din 10 decembrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

În motivare, a reținut că a fost învestită cu o contestație la executare, în care contestatorul este o unitate de parchet, iar intimat este un grefier din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Drept urmare, speței îi sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ., norme cu caracter special și derogatoriu în raport cu normele generale date de art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența teritorială în materie de contestație la executare.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Conform alin. (2)

al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant".

Instanța a avut în vedere conținutul deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii, potrivit căreia "art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești".

Deși recursul în interesul legii nu a avut în vedere și ipoteza în care reclamant este o unitate de parchet, interpretarea dată de instanța supremă, potrivit căreia textele citate privesc și pe grefierii parchetelor, determină concluzia că alin. (2)

al art. 127 din C. proc. civ. trebuie, la rândul său, interpretat, pentru identitate de rațiune, în sensul că vizează nu doar instanțele, ci și parchetele de pe lângă acestea.

Astfel, s-a reținut că, în cauză, contestator este Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, or Judecătoria Suceava este în mod evident o instanță inferioară Tribunalului Suceava. De asemenea, Judecătoria Roman este o instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Judecătoria Roman, prin sentința civilă nr. 118 din 8 februarie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Suceava competența de soluționare a pricinii. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În pronunțarea soluției, a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazului când legea dispune altfel."

Nu sunt aplicabile, pentru soluționarea contestației la executare, în care contestatorul este o unitate de parchet - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceva, iar intimat este un grefier din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2)

C. proc. civ. Introducerea alin. (2)

a fost datorată constatării de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 290/2018, a faptului că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale numai în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă (în lato sensu).

Curtea Constituțională, nici în motivarea deciziei mai sus arătate și nici în dispozitivul său, nu a arătat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale doar în măsura în care s-ar aplica și unităților de parchet pe lângă instanțele pe lângă care acesta funcționează, ci strict în măsura în care s-ar aplica și instanțelor de judecată.

De altfel, așa cum s-a arătat, legiuitorul a înțeles să adaptateze textul art. 127 C. proc. civ. la exigențele deciziei Curții Constituționale și a introdus alin. (2)

cu referire doar la instanțele judecătorești, nu și la parchetele de pe lângă acestea. De altfel, alineatul ultim al art. 127 din același cod face în continuare referire la procurori (nu și la unitățile de parchet din care aceștia fac parte), asistenții judiciari și grefieri (inclusiv la grefierii din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești așa cum rezultă din recursul în interesul legii pronunțat prin Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). A extinde efectele deciziei Curții Constituționale, dar și ale prevederilor art. 127 C. proc. civ. și cu privire la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești, ar însemna să se adauge la lege, adică la un text care deja instituie o excepție de competență teritorială, în condițiile în care excepțiile sunt de strictă interpretare.

Mecanismul prevăzut de legiuitor prin art. 127 C. proc. civ. are drept scop garantarea imparțialității obiective a instanței, însă doar în contextul calității părții de judecător/instanță de judecată, procuror, asistent judiciar, grefier, în ipoteza aplicării acestui articol nemaifiind necesară apelarea la instituția strămutării cauzei civile. Tocmai de aceea, acest efect nu justifică interpretarea și aplicarea extensivă a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. la alte situații care nu au fost prevăzute în mod expres de către legiuitor.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în speță, competența soluționării contestației la executare revine Judecătoriei Suceava, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în contradictoriu cu intimata A., prin care a solicitat să se dispună anularea executării silite începute împotriva sa în dosarul de executare silită nr. x/2020 al BEJ B. și C. din Iași, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 284/18.03.2019 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 791/25.09.2019 a Curții de Apel Suceava, precum și suspendarea executării silite.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Art. 651 alin. (1) din același cod prevede că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.’’

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava are, la data sesizării organului de executare, sediul în municipiul Suceava, str. x, etaj. 2, Înalta Curte reține că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Suceava.

Înalta Curte nu poate da eficiență dispozițiilor art. 127 alin. (1), (2)

și 3 C. proc. civ., care ar atrage competența teritorială de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Roman, câtă vreme legiuitorul nu a inclus în cadrul acestor norme de competență teritorială exclusivă și unitățile de parchet, textele făcând referire numai la ipoteza în care calitatea de reclamant într-un proces o are un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau instanța de judecată.

De asemenea, prin decizia nr. 290/2018, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, nefiind menționate și parchetele.

Textul instituit prin art. 127 C. proc. civ. este menit să garanteze imparțialitatea obiectivă a instanței, însă doar în contextul calității părții de judecător/instanță de judecată, procuror, asistent judiciar sau grefier și nu se poate aplica pentru alte situații care nu au fost prevăzute în mod expres de către legiuitor.

Pentru considerentele înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Suceava.