ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2645/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 9 iunie 2020 sub nr. x/2019*, astfel cum a fost precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. C. Iași, a solicitat ca instanța să constate că debitoarea S.C. B. S.R.L. Iași, în calitate de succesoare în drepturi a persoanei juridice S.C. B. S.A., a fost nelegal constituită și că toate actele juridice ale acestei societăți sunt nule de drept.

Prin sentința nr. 168/2020/CIV din 15 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal a respins cererea de formulată de reclamantul A., pe excepția autorității de lucru judecat.

Prin decizia civilă nr. 561 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosar nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 168/2020/CIV din 15 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, care a fost anulată și s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării.

Prin sentința nr. 180 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a fost respinsă cererea reclamantului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 456 din 20 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de A., împotriva sentinței civile nr. 180 pronunțate la 15 aprilie 2021 de Tribunalul Iași - sectia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din cameră de consiliu din 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 456 din 20 octombrie 2021, în sensul că decizia nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii și împotriva încheierii din cameră de consiliu de la 15 noiembrie 2021, motivele fiind, în esență, următoarele:

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că instanța de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 483 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și la art. 226 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 71/2011, reguli a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant arată că, în privința litigiilor din materia societăților comerciale, nici prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și nici prevederile art. 226 lit. b) din Legea nr. 71/2011 nu prevăd că hotărârile nu ar fi supuse recursului sau ar fi supuse numai apelului.

Prin urmare, recurentul-reclamant apreciază că se aplică prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care instituie regula conform căreia hotărârile instanței de apel sunt supuse recursului, nefiind vorba despre existența vreunei excepții de la această regulă.

Totodată, recurentul-reclamant arată că, în raport de prevederile art. 22 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., anterior pronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale active, instanța era obligată să stabilească obiectul judecății raportat la cererile și motivele de fapt și de drept invocate de părți prin acțiunea introductivă și prin întâmpinare.

Or, instanța de apel a făcut în cursul motivării soluției ample referiri la aspecte neinvocate în cuprinsul cererii introductive, sau răspunsului la întâmpinare, iar cu privire la decizia nr. 2095/2009 a Tribunalului lași, pronunțată în dosarul nr. x/2007 în primul ciclu al judecății, instanța de apel a răstălmăcit înțelesul acestei decizii definitive și irevocabile.

De asemenea, recurentul-reclamant apreciază că instanța de apel a denaturat prevederile Ordinului nr. 343 din 08.03.2007, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea sa de revendicare a terenului în discuție.

Recurentul-reclamant apreciază că decizia instanței de apel este contrară prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 36 din același cod, susținând că, pentru a analiza calitatea procesuală a unei părți, instanța trebuia să se limiteze la a verifica identitatea părților raportat la subiectul juridic litigios, fără a statua pe fond asupra existenței sau inexistenței drepturilor și obligațiilor afirmate.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că, prin pronunțarea deciziei, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat care rezultă din prevederile deciziei civile definitive și irevocabile nr. 2095/2009, pronunțate de Tribunalul lași în primul ciclu procesual.

Prin decizia nr. 2095/2009 a Tribunalului Iași din dosarul nr. x/2007, astfel cum susține recurentul-reclamant, s-a menținut soluția primei instanțe pronunțată prin sentința civilă nr. 13169 din 12 noiembrie 2007 a Judecătoriei Iași, referitoare la excepția lipsei calității sale procesuale active.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că instanța de apel a făcut o eronată interpretare a prevederilor de drept material incidente în cauză în materia reconstituirii dreptului de proprietate reglementat de Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant face ample trimiteri la situația de fapt, la litigiile în care este parte, precum și la mijloacele de probă administrate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în subsidiar solicitând anularea recursului, respectiv respingerea ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recurentul-reclamant a depus la dosar note scrise, precum și punct de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, asupra căreia se rețin următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile art. 36-59 din Legea nr. 31/1990, astfel cum reiese din precizarea depusă de reclamant în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - fila x.

Prin capătul de cerere principal, reclamantul a cerut instanței de judecată să constate că debitoarea S.C. B. S.R.L. Iași, în calitate de succesoare în drepturi a persoanei juridice S.C. B. S.A., a fost nelegal constituită.

Se impune a se arăta că, potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Rezultă că, în acest caz, calea de atac deschisă de lege este recunoscută exclusiv pentru capătul de cerere considerat principal.

Înalta Curte arată că nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal în situațiile enumerate de dispozițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, "Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului sunt executorii și sunt supuse numai apelului", iar alin. (4) și alin. (5) ale aceluiași articol statuează în sensul că " (4) Dispozițiile C. proc. civ. cu privire la procedura scrisă prealabilă judecării apelului se aplică în mod corespunzător. (5) În cazul admiterii apelului, decizia instanței de apel va fi menționată în registrul comerțului, fiind aplicabile dispozițiile art. 48, 49 și 56-59".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile C. civ. și ale C. proc. civ.

Or, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțare sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în raport de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata B. S.R.L., prin lichidator judiciar C., și va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 456 din 20 octombrie 2021 și a încheierii din 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.