ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire, a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 1525/2019 din 18 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - Faliment, a admis contestația formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Iași, în ceea ce privește măsura lichidatorului judiciar A. - Filiala Iași, vizând respingerea cererii de plată nr. x/05.09.2019 și a anulat măsura lichidatorului judiciar luată prin adresa nr. x/01.10.2019, de respingere la plată a creanței curente a creditoarei D.G.R.F.P. Iași în sumă de 13.009 RON, conform art. 64 alin. (6) din Legea 85/2006.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A. - Filiala Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 285/2020 din 22 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins recursul formulat de A. - Filiala Iași, împotriva sentinței civile nr. 1525/2019 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - Faliment și a menținut hotărârea recurată.

Prin sentința civilă nr. 1363/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - Faliment, în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă ca nefondată contestația la raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei B. S.R.L. și la planul de distribuire parțială nr. 1 din 30.08.2019, publicate în B.P.I. nr. 16143/30.08.2019, formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Iași, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei B. S.R.L., respectiv A. - Filiala Iași.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs creditoarea D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea/desființarea sentinței atacate și, reținând cauza spre rejudecare, admiterea contestației formulate și refacerea distribuirii parțiale a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor debitoarei B. S.R.L., în sensul distribuirii sumelor rămase după îndestularea creditorului ipotecar C. S.A. și a cheltuielilor de procedură, către D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, potrivit procentului, câtimii și rangului de preferință al creanței fiscale.

Prin decizia nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins recursul formulat de creditoarea D.G.R.F.P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 1363/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - Faliment și a menținut hotărârea primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2010, petenta D.G.R.F.P - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă, sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 886/2020, pronunțată la 18 noiembrie 2020 de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, invocată de intimata C. Iași și a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenta D.G.R.F.P - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ, secția a II-a civilă sub nr. x/2020.

În dezvoltarea motivului de revizuire, autoarea căii extraordinare de atac arată că există două hotărâri definitive care, urmare a efectelor pe care acestea le produc asupra distribuirii sumelor rezultate din averea debitoarei, una contravine celeilalte, respectiv se creează o situație de imposibilitate de punere în practică a ultimei hotărâri pronunțate, decizia nr. 504/21.09.2020 a Curții de Apel Iași, care nu a ținut seama de decizia nr. 285/22.06.2020, pronunțată de aceeași instanță.

Arată că își întemeiază cererea, în principal, pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., având drept corespondent art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 130/2010.

Astfel, arată că, în cuprinsul apelului (recalificat recurs) declarat împotriva sentinței civile nr. 1363/20.11.2019, creditorul a motivat faptul că, în mod greșit, Tribunalul Iași a respins contestația A.J.F.P. Iași, acțiune prin care s-a solicitat refacerea planului de distribuire a sumelor obținute din lichidarea activelor debitoarei B. S.A. Iași, considerând că aceasta este nefondată.

Aceeași instanță de fond a admis, în cadrul altui litigiu, generat tot în procedura insolvenței, solicitarea creditorului contestator în contradictoriu cu lichidatorul judiciar și debitorul, de obligare la plata unei sume suplimentare născute în cursul procedurii (declarate de debitor), aceasta fiind întemeiată și creditorul AJFP Iași fiind îndreptățit să o primească.

Împotriva ambelor hotărâri s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege și ambele au fost respinse, aplicându-se astfel ce a hotărât instanța de fond.

În condițiile în care se analizează efectele celor două hotărâri, apreciază că, dacă s-ar distribui sumele conform planului propus și menținut de instanța de fond și cea de recurs, ar fi anulate efectele sentinței civile nr. 1525/18.12.2019, menținută de Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 285/22.06.2020.

Prin urmare, arată că decizia nr. 504 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2010, care se solicită a fi retractată, contravine consecințelor produse de decizia nr. 285/22.06.2020, care a menținut efectele juridice și dispozițiile sentinței civile nr. 1525/18.12.2019 a Tribunalului Iași, pronunțată tot în cadrul procedurii falimentului debitorului B. S.A. Iași și, totodată, anulează ceea ce instanța de fond a hotărât în acest caz, respectiv plata cu prioritate a sumei de 13.009 RON.

Or, în situația dată, sumele indicate, și care conform art. 64 alin. (6) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței se plătesc cu prioritate, nu ar mai putea fi achitate din cauza faptului că s-au valorificat activele și nu mai sunt alte sume în averea debitoarei din care să fie stinse cele reclamate la plată prin cererea de plată.

Arată că, măcar și pentru acest motiv, recursul creditorului D.G.R.F.P.- A.J.F.P. Iași trebuia admis, modificată în parte (dacă nu chiar casată/anulată) sentința civilă nr. 1363/20.11.2019 a Tribunalului Iași și refăcută distribuția sumelor, potrivit celor susținute de creditor și cunoscute de lichidatorul judiciar, care, de la o perioadă la alta, a refăcut, cu încălcarea prevederilor Legii 85/2006, tabelele definitive de creditori, apoi distribuirile de sume etc.

Pe cale de consecință, solicită admiterea prezentei căi de atac, reformarea deciziei civile nr. 504, în sensul admiterii apelului formulat de revizuentă împotriva sentinței civile nr. 1363/20.11.2019 pronunțate de Tribunalul Iași și modificării, chiar și parțiale, prin includerea la plată cu prioritate a sumei reclamate și admise de instanța de fond prin sentința nr. 1525/18.12.2019, în cadrul aceleiași proceduri privind debitorul B. S.A. Iași.

Dintr-un alt punct de vedere, se arată că decizia a cărei revizuire se cere contravine și prevederilor legale privind rangul ipotecilor și distribuirea sumelor conform rangului de preferință.

Susține că planul de distribuire sume s-a întocmit prin încălcarea prevederilor Noului C. civ. (art. 2326-2327, art. 2421 și urm.) coroborat cu dispozițiile art. 865-867 și 874 din C. proc. civ. (cu privire la distribuția sumelor și a rangului creanțelor garantate), prin faptul că acesta nu asigură includerea în distribuția sumelor rămase după îndestularea creditorului garantat rang. I - respectiv C., a creanțelor fiscale pentru care a fost instituit sechestru (și care, în raport de ceilalți creditori reprezintă un drept de ipotecă).

Intimata C. S.A. - Sucursala Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și declinarea competenței de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în subsidiar, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Intimata A. - filiala Iași, lichidator judiciar al B. S.R.L., a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" (pct. 7).

Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, posibilitatea de a cere revizuirea pe acest temei este supusă, între altele, condiției ca, hotărârile pretins potrivnice să conțină elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, fiind, deci, necesar ca hotărârile să fie date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, și cu același obiect.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Căci, în asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia revizuită și celelalte hotărâri invocate de revizuentă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, astfel cum aceasta este definită de art. 1201 din vechiul C. civ. - "una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Prin "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități de părți, de obiect și de cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluționarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

În cauză, revizuenta invocă contradictorialitatea dintre decizia nr. 504/21.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2010 și decizia nr. 285/22.06.2020 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2010, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 285 din 22.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2010, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 1525/2019 din 18.12.2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Iași, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La originea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 se află contestația creditoarei D.G.R.F.P. Iași împotriva măsurii lichidatorului judiciar A. privind refuzul de a stinge prin plată creanța curentă solicitată prin cererea de plată nr. x/05.09.2019, formulată de organul fiscal pentru suma de 13.009 RON, reprezentând TVA datorat de debitoarea B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2010, a fost respins recursul formulat de creditoarea D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. 1363/2019 din 20.11.2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația la raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei B. S.R.L. și la planul de distribuire parțială nr. 1 din 30.08.2019, publicate în BPI nr. 16143-30.08.20019, formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Iași, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei B. S.R.L., respectiv A.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune. Instanța supremă observă că dosarele nr. x/2010 și nr. y/2010 nu au același obiect, ele vizând cereri diferite, respectiv o contestație la raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei și la planul de distribuire parțială, întemeiată pe dispozițiile art. 122-124 din Legea nr. 85/2006 și o contestație la măsura lichidatorului, întemeiată pe dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 85-2006.

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii sau a imposibilității executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate prin hotărâre definitivă.

Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuenta încearcă, în realitate, reluarea judecății contestației ce a format obiectul dosarului x/2010, prevalându-se de calea de atac formulată.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta D.G.R.F.P - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2010, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta D.G.R.F.P - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva deciziei nr. 504/2020 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2010, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.