ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2576/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moinești la data de 27 august 2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. să se dispună:

În drept, s-au invocat prevederile art. 975 C. civ.

La 28 octombrie 2013 reclamanta a completat și lărgit cadrul procesual, chemând în judecată și pe pârâții E. și F., solicitând totodată și:

a) constatarea nulității absolute a contractului de partaj voluntar cu încheiere de autentificare nr. x/03.08.2011 la BNP D., acesta fiind încheiat în frauda intereselor creditorilor chirografari S.C. A. S.R.L. cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului de partaj voluntar cu încheiere de autentificare nr. x/03.08.2011 la BNP D., ca urmare a constatării nulității absolute a acestuia;

b) anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D., încheiat intre pârâtele C. în calitate de vânzător și E. în calitate de cumpărător, cât și anularea contractului de vânzare-cumpărare cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D., încheiat între pârâții C. în calitate de vânzător și F. în calitate de cumpărător cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractelor; conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial cât și a principiului de drept: nemo dat qvod non habet sau nemo plus juris ad allium transferre potest, quam ipse habet, în virtutea demonstrării complicității terților subdobânditori E. și F. la fraudarea intereselor reclamanților.

Prin încheierea din 10 aprilie 2014, Judecătoria Moinești a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Moinești și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bacău, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013, la secția I Civilă, în 16 iunie 2014.

Prin sentința civilă nr. 1078/D/2014 din 8 septembrie 2014, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței funcționale a secției I Civile și a declinat competența în favoarea secției a II-a, pe rolul căreia cauza s-a înregistrat în 17 septembrie 2014.

La 5 aprilie 2015 s-a invocă de către pârâta E. necompetența materială a Tribunalului Bacău, secția a II-a Civilă.

Prin sentința civilă nr. 278/2015 din 25 mai 2015, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și, constatând conflictul negativ de competență, a trimis dosarul pentru soluționarea conflictului Curții de Apel Bacău.

Prin sentința civilă nr. 40 din 22 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă a Tribunalului Bacău, unde dosarul s-a înregistrat la 31 iulie 2015 pentru continuarea judecății.

În cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei E. de către intervenienta G. S.A., solicitându-se respingerea acțiunii revocatorii formulate de către reclamanta A. SRL

Prin sentința civilă nr. 772 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr. x/2015, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâții B., F., C., E. și pe intervenienta S.C. G., având ca obiect "acțiune pauliană".

S-a declarat inopozabilitatea față de reclamantă a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x și 969, din 19.10.2011 la B.N.P. D., cu privire la toate imobilele identificate de expertiza H., care a fost omologată.

S-a respins cererea de intervenție accesorie.

Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 34154,50 RON, prin reducerea cheltuielilor de deplasare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâții B., C., E., F., cererile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă sub nr. x/2015*.

Prin decizia nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă:

A admis excepția netimbrării apelurilor formulate de F. și E. și, în consecință, a anulat aceste apeluri ca netimbrate.

A fost respinsă excepția inadmisibilității apelului S.C. A. S.R.L., întemeiată pe prevederile art. 445 C. proc. civ., invocată de către apelantele C. și B., ca neîntemeiată.

A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de către apelantele C. și B., ca neîntemeiată.

A fost admis apelul declarat de S.C. A. S.R.L. București împotriva sentinței civile nr. 772 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, și apelul declarat de B. și C. împotriva aceleiași sentințe.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă excepția prescripției în ceea ce privește acțiunea pauliană formulată cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2011 la BNP I. și cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/19.10.2011 la BNP I. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea pauliană cu privire la acestea ca fiind prescrisă.

A fost menținută soluția de respingere a excepției prescripției în ceea ce privește acțiunea pauliană formulată cu privire la contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/02.05.2011 la BNP I. și cu privire la contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/03.08.2011 la BNP I..

A fost admisă cererea de constatare a inopozabilității (acțiunea pauliană) a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/02.05.2011 la BNP I. și a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/03.08.2011 la BNP I..

S-a declarat inopozabilitatea față de reclamantă a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/02.05.2011 la BNP I. și a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/03.08.2011 la BNP I. în limita sumei de 410.000 de RON.

A fost menținută soluția de respingere a cererii de intervenție accesorie.

Au fost obligate pârâtele B. și C., în solidar, la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.226, 29 de RON, acordate proporțional cu soluția de admitere în parte aferente judecății în primă instanță.

Au fost obligate intimatele apelante B. și C., în solidar, la plata către apelanta intimata S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.750,6 RON, aferente fazei procesuale a apelului, astfel cum au fost reduse.

A fost obligată intimata - apelantă S.C. A. S.R.L. la plata către apelantele - intimate B. și C. a sumei de 3.529,7 RON, reprezentând taxă de timbru aferentă apelului.

S-a luat act de faptul că apelantele B. și C. au solicitat acordarea onorariului de avocat pe cale separată.

Prin decizia nr. 389 din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta S.C. A., dispunând obligarea apelanților F. și E., fiecare, la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată - onorariu de avocat - astfel cum a fost redus.

De asemenea, a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială, în sensul că în mod greșit s-a consemnat "onorariu de avocat de 4000 RON, astfel cum a fost redus de la 8000 RON"(primul paragraf de pe ultima filă), în mod corect fiind "4000 RON conform chitanțelor de la filele nr. x, 55, respectiv 23 și 24 din 11.04.2019".

Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020 și a deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, iar pârâtele C. și B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2015*.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I Civila în dosarul nr x/2G15*, casarea în parte a hotărârii recurate și respingerea excepției prescripției în ceea ce privește acțiunea pauliană având ca obiect contractul de vânzare cumpărare cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D. și contractul de vânzare cumpărate cu încheiere de autentificare nr. x/19.10.2011 la BNP D., cu consecința admiterii cererii de constatare a inopozabilității acestora față de reclamantă și a respingerii apelului pârâtelor B. și C..

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, și, în urma rejudecării cererii de completarea dispozitivului deciziei civile nr. 52/27.01.2020, acordarea integrală a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată față de apelanții-pârâți F. și E., respectiv câte 2000 RON pentru fiecare în parte, invocând în motivarea acestui recurs munca depusă de avocat în ceea ce privește apărările formulate, cuantumul onorariului fiind rezonabil în raport cu complexitatea și valoarea cauzei.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentele-pârâte C. și B., au solicitat admiterea recursului și casarea parțială a deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/32/2G15*, în ceea ce privește admiterea apelului formulat de reclamanta A. S.R.L. București.

În motivarea recursului declarat de pârâte, s-a arătat că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedura a căror nerespectarea atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cauza s-a judecat la 21 octombrie 2019, iar la 12 noiembrie 2019 instanța de apel a repus cauza pe rol pentru a se pune în discuția părților motivul de ordine publică ce ar fi constat în contrarietatea între dispozitivul hotărârii apelate și considerentele acesteia cu privire la cele doua contracte de partaj voluntar, fixându-se termen la 9 decembrie 2019.

Apreciază recurentele-pârâte că încheierea de ședința prin care s-a repus cauza pe rol are o motivare generală, care echivalează cu o lipsă de motivare, pretinsa contrarietate fiind explicată în concret abia în motivarea deciziei, încălcându-li-se prin aceasta dreptul la apărare, instanța de apel a încălcat și prevederile art. 233, 234 coroborate cu art. 425 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești.

De altfel, mai arată recurentele-pârâte, contrarietatea invocată de instanța de apel nu există în realitate, atâta vreme cât instanța de fond a analizat actele juridice deduse judecații, însă a decis că valoarea creanței reclamantei este de numai 410.000 RON și, pe acest considerent, a hotărât admiterea în parte a acțiunii, numai cu privire la cele doua contracte de vânzare cumpărare. Contrarietate ar fi existat daca instanța ar fi reținut întreaga creanța și ar fi admis în parte acțiunea, numai cu privire la contractele de vânzare cumpărare.

De asemenea, apreciază recurentele că motivul invocat de instanța de apel, care în realitate este o excepție, nu este un motiv ordine publică și, de aceea, instanța nu era îndreptățită să îl invoce. Precizează recurentele-pârâte că reclamanta nu a formulat nicio critica asupra considerentelor instanței de fond și a susținut în motivele de apel că instanța, din eroare, nu s-a pronunțat și cu privire la declararea inopozabilității contractelor de partaj voluntar. În această situație, intimata-reclamanta trebuia să recurgă la procedura prevăzută de art. 445 C. proc. civ., care exclude rezolvarea omisiunii pronunțării asupra unui capăt de cerere pe calea apelului sau recursului. În acest fel, instanța de apel a încălcat și principiul disponibilității.

Tot în legătură cu faptul că reclamanta nu a atacat cu apel considerentele instanței de fond cu privire la faptul s-a reținut o creanța mai mica decât cea solicitată, se invocă de către recurentele-pârâte existența autorității de lucru judecat - art. 430 alin. (2) C. proc. civ.. În momentul când a intervenit autoritatea de lucru judecat asupra considerentelor, acestea nu mai pot forma obiectul apelului declanșat de către intimata reclamanta si de aceea instanța de apel nu mai poate invoca pretinsa contrarietate.

După repunerea cauzei pe rol pentru a se discuta motivul de ordine publică invocat de instanța de apel, recurentele-pârâte au invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la considerente și excepția inadmisibilității motivului invocat de instanța de apel, în sensul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra celor doua contracte de partaj voluntar în dispozitivul hotărârii, deoarece exista procedura prevăzută de art. 445 C. proc. civ., instanța de apel respingând în mod nelegal cele două excepții invocate, așa cum s-a arătat anterior.

Cu privire la aceeași chestiune, recurentele-pârâte arată și faptul că instanța de apel a respins prin dispozitivul hotărârii excepțiile invocate de pârâte, dar nu s-a pronunțat asupra excepției invocate din oficiu, așa cum prevede art. 425 lit. c) C. proc. civ., analizând-o doar în considerente, ca si cum ar fi fost admisa prin dispozitiv.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentele-pârâte invocă pronunțarea hotărârii cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Astfel, se arată că decizia civilă nr. 2773/23 07 2013 a Curții de Apel Bacău nu are autoritate de lucru judecat sub aspect pozitiv în prezenta cauză, deoarece recurentele nu au figurat ca părți în acea cauză, iar în cauza de față recurentele au invocat motive noi de drept cambial (o alta cauză) cu privire la transmiterea prin gir a titlurilor cambiale.

De asemenea, instanța de apel a respins în mod nelegal excepția autorității de lucru judecat a considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță, atâta vreme cât intimata-reclamanta nu a criticat aceste considerente prin apelul formulat.

O altă critică invocată de recurentele-pârâte privește pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamanta a transmis prin gir cele 4 bilete la ordin către J. S.R.L. Călărași. Conform art. 13 și urm. din Legea nr. 58/1934, girul trebuie să fie necondiționat și înscris pe titlul cambial. Giratarul, intrând în posesia titlurilor cambiale, a declanșat procedura judiciară de executare silită, ceea ce înseamnă că a confirmat existența girului, că este proprietarul titlurilor cambiale și titularul creanței cambiale.

În dreptul cambial exista principiul literalității, care înseamnă că titlul cambial nu poate fi completat, combătut sau adăugat cu elemente exterioare înscrisului. Astfel, atâta vreme cât pe cele 4 bilete la ordin este menționat că intimata-reclamanta a transmis prin gir cele 4 bilete la ordin, exista o imposibilitate prevăzută de legea specială de a se arăta că posesorul titlurilor cambiale ar fi o altă persoană decât giratarul menționat în titluri. Potrivit dreptului cambial, creanța este încorporată în înscrisul material, iar aceasta caracteristică are drept efect ca numai cel care figurează pe înscris este posesor legitim al titlului cambial.

Instanța de apel a creat o instituție străină de dreptul cambial și anume instituția restituirii titlurilor cambiale de către giratar către intimata reclamantă, deși instituția specifica de transmitere a titlului cambial este girul.

Prin decizia nr. 2773/2013 a Curții de apel Bacău, instanța a soluționat cauza pe baza principiilor și regulilor de drept comun în materia contractelor și, în primul rând, pe existenta principiului consensualismului, care stă la baza încheierii, modificării și desființării actelor juridice. Pe baza acestui principiu, instanța a considerat că exista acordul de voința al părților de a se restitui titlurile cambiale.

Potrivit acestui principiu, important este acordul de voința al părților, iar înscrisul care menționează acest acord, reprezintă dovada acestui acord. Or, în dreptul cambial, posesorul titlului are un drept real asupra înscrisului in care este încorporată creanța. De aceea, orice modificare a titlului cambial, inclusiv transmiterea prin gir, trebuie menționată obligatoriu pe înscrisul material. Cu alte cuvinte, acordul de voința al unor părți, care nu este menționat în înscrisul cambial, nu are efecte juridice cambiale.

Atâta vreme cât intimata-reclamantă a transmis prin gir titlurile cambiale, aceasta nu este un posesor legitim și, drept consecință, nu este nici titulara creanței pe care ar putea-o invoca drept condiție în promovarea acțiunii pauliene. Prin acțiunea pauliana se urmărește reîntregirea patrimoniului debitorului prin declararea inopozabilității actului juridic atacat. În condițiile în care s-au menținut cele doua contracte de vânzare cumpărare, există o imposibilitate juridica ca acele bunuri sa fie readuse în patrimoniul recurentelor, situație care echivalează cu neîndeplinirea condițiilor pentru admiterea acțiunii revocatorii.

În situația în care recurentele nu mai sunt proprietarele bunurilor menționate în cele doua contracte de partaj voluntar, acțiunea pauliana nu mai are obiect, iar intimata reclamanta, nemaifiind un posesor legitim al titlurilor cambiale, nu poate pretinde nicio creanță asupra recurentelor și nici că este prejudiciată prin actele încheiate de recurente.

În cauză a fost întocmit și comunicat părților raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea secției a II - a Civilă a aceleiași instanțe.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II - a civilă sub nr. x/2015**.

La termenul de judecată din 27 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

De asemenea, în privința obligațiilor legale de timbrare, în raport cu dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 și cu pretențiile contestate prin recursurile deduse judecății, s-a pus în vedere recurentei - reclamante A. S.R.L. să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentelor - pârâte C. și B. să achite, în solidar, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3564 RON, pentru criticile subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând că suma de 100 RON, datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru criticile subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., a fost achitată de acestea.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2023, recurentele-pârâte au invocat, prin apărător, excepția de netimbrare a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I Civila în dosarul nr. x/32/2G15*, față de împrejurarea că din dovada depusă la dosar rezultă că aceasta nu a fost achitată potrivit prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că taxa judiciară de timbru a fost plătită de avocat, la sediul Cabinetului din Municipiul Constanța, iar nu de către recurenta-reclamantă, la Primăria Sectorului 1 București, în raza teritorială a căreia își are sediul recurenta-reclamantă. În subsidiar, s-a invocat faptul că prin recursul reclamantei se invocă aspecte de temeinicie, privind momentul de la care ar fi trebuit să se calculeze termenul de prescripție, care nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I Civila în dosarul nr. x/32/2G15*, va fi admisă și recursul va fi anulat, ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii".

Potrivit art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru", al unității administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reședința ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei."

În cauză se constată că cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L., având ca obiect recursul declarat împotriva deciziei nr. 52/27.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I Civila în dosarul nr. x/32/2G15*, nu a fost timbrată în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate.

Astfel, se reține că la dosar a fost depus un ordin de plată pentru suma de 50 RON, datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru de către recurenta-reclamantă pentru dosarul nr. x/32/2G15**, care indică în calitate de beneficiar Primăria Municipiului Constanța, deși partea are sediul social în București.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă are sediul procesual ales în Constanța, la Cabinetul de Avocat K., care, de altfel, a și făcut plata, este lipsită de relevanță, întrucât, deși achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță nu reprezintă o obligație cu caracter personal, astfel că apărătorul, în calitate de reprezentant convențional, poate achita taxa judiciară de timbru pe seama reclamantului - debitor al obligației de plată, legea instituie obligația ca plata să se facă în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care persoana juridica are sediul social, în cazul de față Primăria Sector 1 București.

Prin urmare, plata taxei judiciare de timbru în contul unei alte unități administrativ-teritoriale decât cea prevăzută de art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu reprezintă o plată valabilă, beneficiarul fiind altul decât cel prescris de lege.

De asemenea, din verificările efectuate de instanță cu privire la actele atașate în dosarul nr. x/32/2G15* al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, unde recursurile au fost înregistrate inițial, a rezultat faptul că niciunul dintre ordinele de plată aflate la filele x nu indică ca beneficiar al sumelor achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru Primăria Sector 1 București, plata fiind făcută tot în contul Municipiului Constanța.

În consecință, constatând că ordinele de plată mai sus analizate nu dovedesc că plata taxei judiciare de timbru datorate de reclamantă s-a făcut valabil, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a anula, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, invocată de Înalta Curte de Casație și Justiție din oficiu, se rețin următoarele:

Prin acest recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea căii de atac și rejudecarea cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 52/27.01.2020, în sensul acordării integrale a sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată față de apelanții-pârâți F. și E., respectiv câte 2000 RON pentru fiecare în parte, argumentele invocate privind munca depusă de avocat în ceea ce privește apărările formulate și cuantumul rezonabil al onorariului, în raport cu complexitatea și valoarea cauzei.

Or, prin Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov vizând o problemă de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05 martie 2020, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, acesta neconținând critici de nelegalitate.

Trecând la examinarea recursului declarat de către recurentele-pârâte C. și B., în raport cu criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Printr-o primă critică, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se invocă de către recurentele-pârâte încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în considerarea faptului că instanța de apel a dispus, după rămânerea în pronunțare și cu o motivare generală, care echivalează cu o lipsă de motivare, repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuția părților un motiv de ordine publică constând în contrarietatea între dispozitivul hotărârii apelate și considerentele acesteia.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 12 noiembrie 2019, s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 400 C. proc. civ., repunerea cauzei pe rol, motivul care a determinat această măsură fiind indicat în chiar conținutul încheierii de repunere pe rol, respectiv punerea în discuție, ca motiv de ordine publică, a contrarietății între dispozitivul hotărârii apelate și considerentele acesteia cu privire la cele două contracte de partaj voluntar.

Mai mult decât atât, la termenul de judecată ce a urmat repunerii cauzei pe rol, respectiv în ședința publică din 9 decembrie 2019, apărătorul apelantelor-pârâte C. și B. a solicitat instanței lămuriri privind motivul repunerii pe rol, instanța învederând că s-a avut în vedere faptul că soluția primei instanțe a fost de admitere în parte a acțiunii, ceea ce face ca orice aspect care nu a fost menționat în dispozitiv ca soluție de admitere să fie, prin urmare, respins.

În urma acestei precizări, apelantele-pârâte, prin apărător, au invocat două excepții: excepția autorității de lucru judecat a considerentelor hotărârii, necriticate sub acest aspect de către apelanta-reclamantă, în temeiul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., respectiv excepția inadmisibilității lămuririi dispozitivului hotărârii pe calea apelului, față de prevederile art. 445 C. proc. civ.

Așadar, contrar susținerilor recurentelor-pârâte, nu poate fi reținută nici nulitatea încheierii de repunere a cauzei pe rol pentru o pretinsă nemotivare și nici încălcarea dreptului acestora la apărare, prin punerea în imposibilitatea formulării unei apărări corespunzătoare.

De asemenea, Înalta Curte reține că repunerea cauzei pe rol, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, se poate face în vederea invocării unui motiv de ordine publică, cum este în cauză cel privitor la contrarietatea între considerentele hotărârii primei instanțe și dispozitivul acesteia.

Ca instanță de prim control judiciar, investită cu soluționarea unor apeluri cu caracter devolutiv, constatând că reclamanta A. S.R.L. a dedus judecății patru acțiuni revocatorii, îndreptate împotriva contractelor de partaj voluntar autentificate sub nr. x/02.05.2011 și y/03.08.2011 și a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/19.10.2011 și y/19.10.2011, și că toate considerentele hotărârii primei instanțe sunt în sensul întruniri condițiilor de admisibilitate a acțiunii pauliene, deși prin dispozitiv cererea a fost admisă doar în parte și s-a constatat inopozabilitatea numai în ceea ce privește contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/19.10.2011 și y/19.10.2011, curtea de apel era îndrituită să pună în discuția părților motivul de ordine publică al contrarietății între considerente și dispozitiv, căci dispozitivul trebuie să fie concordant cu considerentele pe care se sprijină.

Excepția inadmisibilității invocării acestui motiv de ordine publică, fundamentată pe prevederile art. 445 C. proc. civ., excepție pe care recurentele-pârâte o reiterează prin recurs, este nefondată, în condițiile în care nu este realizată situația premisă impusă de textul legal menționat, respectiv omisiunea de soluționare a capetelor de cerere referitoare la contractele de partaj voluntar autentificate sub nr. x/02.05.2011 și y/03.08.2011, acestea fiind respinse, așa cum rezultă din soluția de admitere în parte a acțiunii.

De asemenea, nici efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv împrejurarea că anumite considerente ale hotărârii, neatacate cu apel, ar fi intrat în autoritate de lucru judecat, nu poate fi opusă în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, instanța poate invoca contrarietatea între considerente și dispozitiv, ca motiv de ordine publică, art. 430 alin. (2) C. proc. civ. nefiind incident.

În consecință, nu va fi reținută nici critica recurentelor-pârâte privitoare la incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea nefiind pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Cât privește susținerile recurentelor-pârâte cu referire la greșita reținere de către instanța de apel a autorității de lucru judecat, sub aspect pozitiv, a deciziei civile nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte reține că acestea nu se subsumează motivului de casare anterior menționat, care are în vedere încălcarea autorității de lucru judecat, judecătorului nefiindu-i permisă reluarea dezbaterilor asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate de către o jurisdicție anterioară și asupra căreia judecătorul a statuat, iar nu greșita reținere a autorității de lucru judecat.

Or, nemulțumirea recurentelor-pârâte vizează nu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ci, dimpotrivă, faptul că instanța de apel a dat eficiență efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al celor statuate prin decizia menționată cu privire la efectul transmiterii prin gir, consecințele juridice ale restituiri biletelor la ordin și concluzia existenței calității A. S.R.L. de creditor al debitoarei S.C. L. S.R.L., în baza celor patru bilete la ordin, reclamanta având în mod implicit calitate de creditor al persoanei care a semnat aceste bilete la ordin în calitate de avalist, respectiv B..

Nefondat este și motivul de recurs întemeiat, formal, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar în conținutul căruia sunt readuse în discuție chestiuni tranșate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Astfel, este reluată de către recurentele-pârâte susținerea potrivit cu care S.C. A. S.R.L. a transmis prin gir cele patru bilete la ordin către S.C. J. S.R.L. Călărași, iar în această situație nu mai este un posesor legitim al titlurilor și, drept consecință, nu este nici titulara creanței pe care ar putea-o invoca drept condiție pentru promovarea acțiunii pauliene.

Însă, această chestiune a fost analizată prin decizia civilă nr. 2773 din 23 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, care a reținut următoarele:

"Din valoarea de 853.118,09 RON, reține instanța de recurs că 330.000 RON este suma înscrisă în cele trei bilete la ordin emise de S.C. L. S.R.L. în vederea achitării unor facturi către S.C. A. S.R.L., facturi avute în vedere de către expertul contabil la stabilirea datoriei S.C. L. S.R.L. către S.C. A. S.R.L., bilete la ordin care au fost girate de către S.C. A. S.R.L., S.C. J. S.R.L., ulterior părțile renunțând de comun acord la transmiterea prin gir a biletelor la ordin.

Aceste bilete au fost restituite însă S.C. A. S.R.L. acestea fiind prezentate în original în instanța de recurs de către recurenta S.C. A. S.R.L., care a făcut dovada că cele trei bilete se află în posesia acesteia, confirmându-se restituirea.

Urmare a restituirii celor trei bilete la ordin, recurenta S.C. A. S.R.L. are de încasat de la S.C. L. S.R.L. suma de 853118,09 RON si 28273,24 USD, sumă ce corespunde creanței în valoare de 934.197,75 RON cu care recurenta S.C. A. S.R.L. s-a înscris în Tabelul preliminar al creanțelor.

Având în vedere că cele trei bilete la ordin au fost restituite S.C. A. S.R.L., aceasta din urmă are calitatea de posesor al biletelor la ordin și de creditor al S.C. L. S.R.L., si implicit dreptul de a fi înscrisă in tabelul de creanțe, cu suma de 330000 RON menționată în cele trei bilete la ordin, sumă ce face parte din suma de 853118,09 RON stabilită de expertiza contabilă."

Așadar, așa cum s-a arătat anterior și cum în mod corect a reținut și prima instanță, chestiunile litigioase privind efectul transmiterii prin gir, consecințele juridice ale restituiri biletelor la ordin, calitatea A. S.R.L. de creditor al debitoarei S.C. L. S.R.L., tranșate cu autoritate de lucru judecat, nu pot primi o altă dezlegare în prezenta cauză.

Având în vedere considerentele mai sus expuse și constatând că prin criticile recurentelor - pârâte nu se relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea soluției adoptate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul acestora, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 389 din 21 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte C. și B. împotriva deciziei nr. 52/2020 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.