ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1301/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 254 și urm. din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

La data de 10 decembrie 2018, pârâtul B. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva societății C. S.A. și Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

Prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2019, instanța a respins cererea de chemare în garanție a societății C. S.A., ca inadmisibilă în principiu.

Prin sentința civilă nr. 113 din 11.01.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 107.948,30 RON, reprezentând prejudiciu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva chematului în garanție Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 3925 din 17 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins apelul pârâtului ca nefondat.

Recurentul susține că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unei fapte ilicite a părții chemate în garanție, fiind încălcate dispozițiile art. 5 și 105 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și prevederile art. 22 și 40 din O.G. nr. 43/1997, care prevăd în sarcina administratorului drumului public, în speță Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., obligația de a verifica viabilitatea părții carosabile de pe zona de competență și să ia măsuri de semnalizare corespunzătoare ori de cate ori se efectuează reparații pe acel tronson de drum.

Raportat la situația de fapt, recurentul susține că există fapta ilicită a administratorului drumului, care constă într-o omisiune, inacțiune ilicită, prin neluarea la data de 5 iulie 2017, pe porțiunea de drum Autostrada A3 - km 34, a tuturor măsurilor necesare în vederea semnalizării lucrărilor pe carosabil, în condiții de desfășurare a circulației în siguranță pentru toți participanții la trafic, cât si pentru terți.

În continuare, recurentul apreciază că instanța de apel a pronunțat hotărârea prin încălcarea în mod flagrant a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, sub sancțiunea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere inadvertența aprecierii probelor de către instanța de apel.

Prin întâmpinarea înregistrată la 24 noiembrie 2022, intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a invocat excepția netimbrării recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Prin întâmpinarea înregistrată la 29 noiembrie 2022, intimata A. S.R.L a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părțile nu au exercitat acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 18 mai 2023.

La termenul din 18 mai 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepțiile netimbrării recursului, invocată de intimata-chemată în garanție, precum și a inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, asupra cărora, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția netimbrării recursului, Înalta Curte reține că cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 270 Codul muncii, întrucât pretențiile decurg dintr-un litigiu de muncă.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția netimbrării recursului ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte o va admite pentru considerentele ce succed.

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii prin care a fost respins apelul pârâtului ca nefondat, într-o acțiune în despăgubiri decurgând din raporturi de muncă. Prin urmare, în cauză fiind dedus soluționării un conflict de muncă, este aplicabilă legislația specială privind jurisdicția muncii.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar potrivit art. 214 din același act normativ, hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Conform art. 216 din Legea dialogului social, dispozițiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, iar potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță un conflict de muncă este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una din garanțiile procesului echitabil.

Față de cele arătate, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 3925 din 17 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-chemata în garanție.

Respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 3925 din 17 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2023.