ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2023

HOTĂRÂRE

09.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești, la 02 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Măgureni a solicitat obligarea pârâtei ANAF - DGRFP Ploiești - Trezoreria Boldești-Scăeni la plata către reclamantă a sumei de 22.048,31 RON, reprezentând garanție de bună execuție constituită de societatea A. S.R.L., în contul x deschis la pârâtă și aflat la dispoziția reclamantei, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 11 iulie 2019, până la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 41 din H.G. nr. 395/2016.

Prin sentința civilă nr. 989 din 05 februarie 2021 Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 28 septembrie 2021 sub același număr unic, respectiv x/2020.

Prin sentința civilă nr. 1213 din 28 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă acțiunea formulată de reclamanta Comuna Măgureni, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGRFP Ploiești - Trezoreria Boldești-Scăeni, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Comuna Măgureni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 22 septembrie 2022 sub același număr unic, respectiv x/2020.

Prin încheierea pronunțată în ședinta publică în data de 08 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, excepție pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, în cauză, ambele părți au calitatea de profesioniști, obiectul judecății - pretenții - derivă dintr-un contract încheiat între profesioniști, că acțiunea a fost întemeiată pe instituția răspunderii contractuale, precum și faptul că în cauză au fost invocate dispoziții privind achizițiile publice, astfel că litigiul este unul ce privește executarea contractului, respectiv deblocarea garanției de bună execuție.

Invocând considerentele Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 38/2018, instanța a arătat că, pentru cauzele precum cea care face obiectul dosarului, competența funcțională a fost stabilită în favoarea secției a II-a Civilă.

S-a mai reținut faptul că nu are importanță la nivelul cărei secții a fost înregistrată inițial cauza în fața instanței de fond, întrucât legiuitorul a lăsat în sarcina Colegiului de Conducere al fiecărei instanțe modalitatea efectivă de organizare și de înființare a unor completuri specializate sau chiar obligativitatea inființării lor or, dacă s-ar păstra raționamentul, ar însemna ca hotărârea de colegiu a unui tribunal să determine efectiv și modalitatea de organizare a instanței superioare, lăsând fără efect hotărârea colegiului acesteia din urmă.

Prin urmare, a concluzionat că în cauză, cererea formulată de reclamantă este de competența materială procesuală a secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei secții.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești, la 20 decembrie 2022, sub numărul de dosar x/2020

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2023, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civile.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență materială procesuală a secției a II-a Civile, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a reținut dispozițiile art. 131 și art. 129 din C. proc. civ., precum și cele statuate prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Totodată, a arătat că, întrucât Tribunalul Prahova, secția I civilă, la primul termen de judecată, respectiv la 25 februarie 2022, la care părțile au fost legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ. a procedat, din oficiu, la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și a constatat că este competent general, material și teritorial să judece pricina, invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei de către secția I Civilă a Curții de Apel Ploiești ulterior acestui moment procesual nu mai era posibilă întrucât a avut loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

Pe cale de consecință, întrucât excepția de necompetentă nu a fost invocată în condițiile menționate, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 13 februarie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții specializate ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Ploiești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat.".

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispozițiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaște existența unui conflict de competență între secțiile sau completele de judecată ale aceleiași instanțe, "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere. (...) Dispozițiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate.".

Verificând dacă sunt întrunite cerințele legale, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cele două secții ale Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și secția a II-a Civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece apelul formulat în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competența specializată a completului de judecată învestit cu soluționarea unui proces, competență subsumată competenței materiale procesuale, notează instanța supremă faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecății în primă instanță, fie cu ocazia verificării competenței în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu aceea a soluționării excepției de necompetență.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…).".

Prin Decizia nr. 4/24.04.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii (nepublicată în Monitorul Oficial al României la data redactării prezentei decizii), s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac;

- în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Se constată că, în primă instanță, soluționarea litigiului a revenit secției I Civile a Tribunalului Prahova, în materie civilă, și nu unei secții în cadrul căreia funcționează complete specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști.

Se mai reține faptul că, prin încheierea din 25 februarie 2022, instanța de fond a procedat la verificarea competenței și, în temeiul art. 131 C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Prin urmare, având în vedere că, în primul ciclu procesual (fond), litigiul a fost soluționat de un complet specializat în materie civilă, în calea de atac competența de soluționare a apelului revine secției din cadrul curții de apel corespunzătoare secției din cadrul tribunalului care a pronunțat hotărârea atacată, completul învestit cu soluționarea căii de atac neputând face abstracție de competența completului ce a soluționat procesul în primă instanță și, cu încălcarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., să își aprecieze, în mod contrar, competența specializată în funcție de natura și obiectul procesului.

Dat fiind faptul că litigiul a fost soluționat în fond de secția civilă a tribunalului, deși exista o altă secție specializată în soluționarea litigiilor privind activitatea profesioniștilor, în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.