ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.05.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2023

HOTĂRÂRE
03.05.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 159 din 15 februarie 2023, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și, pe cale de consecință, a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorii A. și B., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea de executare silită formulată de C. și înregistrată pe rolul B.E.J. D. sub dosar nr. x/2022, creditorul a solicitat executarea silită asupra întregului patrimoniu aparținând debitorului A. și garantei B. în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr. x/26.03.2008 și contract de ipotecă imobiliară nr. x/26.03.2008.

Prin încheierea civilă nr. 3062/2022, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș la 20 mai 2022 în dosar nr. x/2022, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B.E.J. D. din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș privind pe creditorul C. S.A. și debitorul A., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr. x/26.03.2008 și contract de ipotecă imobiliară nr. x/26.03.2008.

La 15 iunie 2022 s-a înregistrat pe rolul B.E.J. E. cererea de executare silită formulată de același creditor, C., împotriva aceleași garante, B., în temeiul acelorași titluri executorii contract de credit nr. x/26.03.2008 și contract de ipotecă imobiliară nr. x/26.03.2008.

Prin încheierea civilă nr. 1507/2022, pronunțată de Judecătoria Hunedoara la 30 iunie 2022 (din eroare menționându-se ședința camerei de consiliu din 02.03.2022) în dosar nr. x/2022, s-a admis cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la data de 27.06.2022 de B.E.J. E. și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului B., în baza aceluiași titlul executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/26.03.2008.

A arătat instanța că, potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, instanța a făcut trimitere la decizia nr. 20/2021 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., în cazul cererii de încuviințare a executării silite cu mai mulți debitori, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Instanța a mai precizat că o situație de pluralitate de instanțe de executare putea exista, anterior apariției Legii nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (Legea nr. 138/2014), în cazul aplicării dispozițiilor art. 818 (în prezent, devenit art. 819) din C. proc. civ., relative la încuviințarea urmăririi imobiliare. Astfel, dacă pe parcursul executării silite mobiliare, încuviințate de o instanță de executare (judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care făcea executarea, în afara cazurilor în care legea dispunea altfel), se descoperea că debitorul deținea un imobil în circumscripția altei curți de apel, executorul inițial, sesizat de creditor inclusiv cu o cerere de urmărire imobiliară, trebuia să solicite de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se afla imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, prevederile art. 644 și art. 665 aplicându-se corespunzător. În acest fel, prevederea legală din materia încuviințării urmăririi imobiliare și dispoziția din alin. (2) al fostului art. 651 (în prezent, devenit art. 652) din C. proc. civ. permiteau prorogarea competenței teritoriale a executorului, însă nu permiteau și prorogarea competenței instanței de executare inițiale.

Actuala reglementare însă nu mai permite situația excepțională a pluralității de instanțe de executare, modificarea prevederilor art. 650, art. 651, art. 713 și art. 818 din C. proc. civ. prin Legea nr. 138/2014, eliminând relația de condiționare dintre competența teritorială a instanței de executare și sediul biroului executorului judecătoresc, respectiv cerința unei noi încuviințări a executării silite de către instanța în circumscripția căreia se află bunul imobil urmărit silit, fiind înlăturată și posibilitatea ca, în caz de poprire, contestația la executare să poată fi introdusă și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul, dacă acestea se situau în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se afla instanța de executare.

Nu în ultimul rând, instanța a precizat că un argument suplimentar îl reprezintă faptul că se elimină riscul de a se ajunge în situația în care, cu privire la același raport juridic, să fie pronunțate soluții contrare de către instanțe diferite.

În consecință, atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Față de împrejurarea că Judecătoria Târgu Mureș a fost prima care a încuviințat, la data de 20.05.2022, executarea silită în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr. x/26.03.2008 și contract de ipotecă imobiliară nr. x/26.03.2008, rezultă că aceasta a devenit instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de ambii debitori la care se referă titlul executoriu.

Prin sentința civilă nr. 983 din 22 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Din punct de vedere al caracterului normelor care reglementează executarea silită, procedura este una de ordine publică, întrucât urmărește asigurarea și garantarea securității raporturilor juridice obligaționale.

Astfel, din perspectiva acestui caracter al procedurii execuționale, părțile nu vor putea, convențional, să renunțe la formele prescrise de lege pentru executarea silită.

Rezultă că în cazul instanței de executare este instituită o competență teritorială de ordine publică în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Fiind o competență teritorială de ordine publică, poate fi invocată de părți sau din oficiu, de către instanță.

A arătat instanța că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr. x/2022 la 27 iunie 2022, executorul judecătoresc E. a solicitat încuviințarea executării silite din dosarul nr. x/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/26.03.2008, împotriva debitoarei B.. Judecătoria Hunedoara a încuviințat executarea silită prin încheierea civilă pronunțată în data de 02.03.2022 .

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr. x/2022 la 17 mai 2022, executorul judecătoresc D. a solicitat încuviințarea executării silite din dosarul nr. x/2022, în baza titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr. x/26.03.2008 și contract de ipotecă imobiliară nr. x/26.03.2008, împotriva debitoarei B.. Judecătoria Hunedoara a încuviințat executarea silită prin încheierea civilă pronunțată la 20 mai 2022.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș sub nr. x/2022 la 25 mai 2022, executorul judecătoresc D. a solicitat încuviințarea executării silite din dosarul nr. x/2022, în baza titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr. x/26.03.2008 și contract de ipotecă imobiliară nr. x/26.03.2008, împotriva debitorului A.. Judecătoria Târgu Mureș a încuviințat executarea silită prin încheierea civilă pronunțată în data de 20.05.2022 .

Împotriva actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2022 al B.E.J. D. în cadrul căruia există două încheieri de încuviințare a executării silite (una cu privire la debitorul A., pronunțată de judecătoria Tg. Mureș și una cu privire la B. pronunțată de judecătoria Hunedoara), s-a formulat contestație la executare de către ambii debitori, contestație ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Hunedoara, cu termen de judecată la data de 17.05.2023.

Împotriva actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2022 la B.E.J. E., ambii debitori au formulat contestație la executare ce constituie obiectul prezentului dosar.

Argumentul care a stat la baza declinării soluționării contestației la executare Judecătoriei Târgu Mureș a fost acela că, potrivit deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu zisă formulată de unul din debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acestui titlu executoriu.

Instanța apreciază că în speța dedusă judecății nu își găsesc aplicabilitatea cele statuate prin recursul în interesul legii mai sus evocat, câtă vreme decizia nr. 20/2021 pornește de la o cu totul altă premisă, aspect care rezultă din paragraful nr. 55 al acestei hotărâri, respectiv: în practică însă se întâlnesc situații în care executarea silită este declanșată de creditorul urmăritor împotriva mai multor debitori, creditorul alegând să formuleze o singură cerere de executare atât pentru ipoteza mai multor debitori obligați divizibil în temeiul aceluiași titlu executoriu (solicitând executarea fiecăruia pentru partea de creanță care îi revine), cât și în cazul unor codebitori solidari, obligați prin același titlu.

Or, în speța dedusă judecății, nu există o singură cerere de executare care să vizeze mai mulți debitori, ci există două executări silite care se desfășoară în paralel, pe rolul a doi executori judecătorești diferiți, fiind pronunțate încheieri de încuviințare a executării silite pentru fiecare debitor în parte.

Practic, în cauză, sunt supuse analizei acte de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2022 al B.E.J. E., în cadrul căruia s-a declanșat executarea silită doar în contra debitoarei B., cu domiciliul în Hunedoara, fiind încuviințată executarea silită de către judecătoria Hunedoara.

Ca atare, competența nu poate reveni decât Judecătoriei Hunedoara, în calitate de instanță de executare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Hunedoara, secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la data de 25.07.2022 sub dosar nr. x/2022, contestatorii A. și B. au contestat executarea silită începută de intimata C. S.A., solicitând, în principal, anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2022 al Biroului executorului judecătoresc E., iar în subsidiar, îndreptarea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. x/2022 emise de către Biroul executorului judecătoresc E., întoarcerea executării silite, restituirea taxelor judiciare de timbru; s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei cereri se face prin raportare la dispozițiile art. 651 C. proc. civ., prin care se stabilește că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, astfel cum dispune art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, se constată că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 1507/2022, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr. x/2022.

În sensul respectării principiului unicității instanței de executare a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021, pronunțată dosarul nr. x/2021 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021.

Astfel cum a dispus Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Hunedoara, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2023
Ședința publică din data de 26 octombrie 2023 Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele: I. Obiectul cererii: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Salonta la 25 aprilie 2023, sub nr. x/2023, petentul Biroul
ÎCCJ 2025-11-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2025
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025 Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napo
ÎCCJ 2024-10-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1813/2024
Ședința publică din data de 15 octombrie 2024 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș la data de 09
ÎCCJ 2023-09-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1845/2023
Ședința publică din data de 27 septembrie 2023 Premergător statuării asupra conflictului de competență, reține că, anterior inițierii dosarului de executare silită nr. x/2023 de pe rolul A., Judecătoria Buftea a încuviințat, prin încheierea
ÎCCJ 2022-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2022
Ședința publică din data de 10 mai 2022 Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 11 octombrie 2021 sub dosar nr. x/2020, petenta A. a for
Sursă