ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5578/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea inregistrata pe rolul Curții de Apel București –Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal in data de 10.04.2019. sub nr. de dosar x/2019 (la care a fost atasta cererea identica inregistrata pe rolul acestei instante in data de 16.04.2019 sub nr. de dosar x/2019), reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., au chemat in judecata pe paratii Curtea de Apel Galati și Colegiul de conducere al Curții de Apel Galati, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 944 din data de 11 decembrie 2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială dată în Camera de Consiliu în data de 06 mai 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ZZ., TT., UU., VV., WW., XX., YY., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curții de Apel Galați și Curtea de Apel Galați, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 944 din 11 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal au exercitat calea de atac a recursului reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ZZ., TT., UU., VV., WW., XX., YY., prin reprezentant convențional H. și, invocând generic dispozițiile art. 468-488 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, în sensul admiterea acțiunii, asa cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, au susținut în esență recurenții că actuala Lege-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit di fonduri publice, în vigoare începând cu dala de 1 iulie 2017, în Anexa V - FAMILIA OCUPAȚIONALĂ DE FUNCȚII BUGETARE "JUSTIȚIE" ȘI CURTE, CONSTITUȚIONALĂ - Cap. VIII "Reglementări specifice personalului di sistemul justiției", art. 4 recunoaște personalului auxiliar și celui conex dreptul de a beneficia d sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază corespunzător timpului lucrat:

Art. 4 - (1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor depănă la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

(2) Condițiile de acordare a sponduiprevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens."

În Legea-cadru nr. 153/2017, la art. 23, s-a prevăzut că în termen maxim de 60 de zile de I publicarea legii, se vor emite Regulamentele-cadru pentru fiecare domeniu de activitate bugetari care se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea ministerelor coordonatoare, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.

În temeiul acestor prevederi legale, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 118/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor di personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor di acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial Nr. 261 din 26 martie 2018.

In prezent, la nivelul instanțelor judecătorești s-a creat o stare de discriminare, în urmi aplicării neunitare a dispozițiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit dit fonduri publice, în sensul că salariile personalului auxiliar de specialitate sunt calculate diferit.

In urma emiterii Deciziei nr. 27 din data de 1.02.2018, de către Președintele Curții de Ape Galați, pentru personalul auxiliar de specialitate au rezultat, în mod discriminatoriu, salarii mai mici decât cele stabilite pentru aceeași categorie de personal din cadrul Curții de Apel Tg. Mureș, Curții de Apel Bacău și Curții de Apel București, în sensul că, în timp ce pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul curților de apel mai sus enumerate, au fost stabilite și plătite sporuri în procent de 45% aplicat la salariul de bază lunar, respectiv indemnizația lunară de încadrare, pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Galați a fost stabilit un cuantum al sporurilor de 30% aplicat la salariul de bază lunar, respectiv indemnizația lunară de încadrare.

Arată că însăși instanța de fond a recunoscut în motivarea sentinței atacate prin prezentul recurs, că ordonatorul de credite nu a stabilit concret cota procentuală a sporurilor acordate, menționând că subsemnații, am beneficia de nivelul maxim cumulat posibil al celor trei sporuri, afirmație ce este eronată întrucât suma sporurilor acordate lunar la nivel de ordonator de credite, nu atinge nici măcar limita maximă de 30%.

Condiționarea acordării sporului de 15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite instituie o limitare a posibilității de a beneficia de acest spor, cu toate că subsemnații, suntem salarizați conform acelorași acte normative, cu aplicabilitate în același domeniu, ca și colegii noștri de la curțile de apel sus menționate, colegi care beneficiază de o salarizare echitabilă.

Mai mult decât atât, modul de calcul al drepturilor salariate aplicat de Curtea de Apel Bacău și, ulterior, de Curtea de Apel București, a fost recunoscut ca fiind cel corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x si agreat de reprezemantul Curții r de Conturi a României, dar care nu a fost aplicat și la nivelul Curții de Apel Galați.

Astfel, Ministerul Justiției prin Circulara nr. 6/9604, 11206, 12479/1 martie 2018 a recomandat ordonatorilor de credite ca, Ia stabilirea drepturilor salariale, să aibă în vedere precizările Ministerului Muncii și Justiției_Sociale.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenție, discriminarea înseamnă aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații comparabile, fără ca acesta să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Driha c. României din 21 februarie 2008, cauza Marcks c. Belgiei -1979, etc).

Articolul 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 stipulează că sunt discriminatorii prevederile și practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la art. 1 (principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate, în special, în exercitarea următoarelor drepturi: drepturile economice, sociale și culturale, dreptul Ia muncă, dreptul Ia liberă alegere a ocupației, Ia condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecție împotriva șomajului) față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un interes legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Dispozițiile art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 prevăd că "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la baza următoarele principii (...) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în munca și in funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală (...)", precum și Decizia nr. 23/2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că la stabilirea nivelului maxim al salariului de încadrare pentru același grad, gradație, treaptă, funcție se vor avea în vedere și hotărârile judecătorești definitive și/sau irevocabile prin care s-au câștigat drepturi salariale, ulterior urmând a fi uniformizate salariile în raport de acest nivel maxim al salariului de încadrare pentru toată categoria profesională în cadru aceleiași familii ocupationale, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții de munca.

În ceea ce privește salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, câtă vreme salariul de bază acordat cu 01.01.2018 este cel prevăzut a fi avut în plată în anul 2022, rezultă fără putere de tăgadă faptul că, inclusiv cuantumul total al sporurilor trebuie determinate prin aplicarea integrală a Legii nr. 153/2017 pentru această categorie de personal, respectiv:

- aplicarea art. 4 alin. (1) prin raportare la art. 1 lit. c) din Capitolul VIII "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" al Anexei V la Iegea-cadru;

- aplicarea art. 5 din același capitol.

Consideră că, de aici, rezultă indubitabil concluzia că, în cazul în care salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, sporurile trebuie stabilite și aplicate potrivit dispozițiilor legn-cadru și calculate individual pentru fiecare angajat, indiferent de procentul acestora (mergând până la maximul prevăzut de lege), singura limitare impusă de lege rămânând cea prevăzută Ia art. 25, respectiv, ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de bază stabilită pe ordonator de credite, iar nu pe fiecare angajat în parte, așa cum este prevăzut în sentința contestată. Astfel, așa cum am mai menționat, art. 4 alin. (1) prevede că pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de acordarea unui spor de până ia 15% din salariul de bază, iar art. 5 stabilește și un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar.

Din interpretarea prevederilor art. 4 alin. (1) și art. 5 din Capitolul VIII din Anexa V din lege, rezultă faptul că sporurile la care este îndreptățit personalul auxiliar de specialitate, potrivit legii-cadru, trebuie calculate și acordate în întregime cumulat la salariul de bază.

In aceste condiții și având în vedere discriminarea în recunoașterea dreptului de uniformizare în salarizare la nivel maxim pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, recurenții solicită admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Intimata Curtea de Apel Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Prin emiterea actului administrativ, Curtea de Apel Galați a avut în vedere următoarele considerente,

- necesitatea respectării prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform căruia suma sporurilor, pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază lunare.

- sancționarea nerespectării articolului menționat mai sus, astfel cum rezultă din capitolul IV "Dispoziții tranzitorii și finale" art. 42, alin. (2) din Legea nr. 153/2017 potrivit căruia "nerespectarea prevederilor art. 25 constituie contravenție și se sancționează, în funcție de gradul de vinovăție a persoanelor responsabile, cu amendă între 5000 RON și 20000 RON și recuperarea prejudiciului".

- nepublicarea în Monitorul Oficial, până la momentul emiterii deciziei a-Regulamentului-cadru prevăzut la art. 23 din Legea nr. 153/2017 pentru familia ocupațională JUSTIȚIE, ceea ce a împiedicat stabilirea și acordarea sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern de aprobare regulamentului menționat, astfel cum reiese și din adresa Ministerului Muncii și Justiției Sociale nr. 793/LOV/28.02.2018 transmisă de către Ministerul Justiției cu Circulara nr. 6/9604,11206,12479/2018 anexate. Ulterior prin adresa nr. x/2018 din 21.03.2018 Ministerul Justiției a revenit asupra adresei nr. 6/9604,11206,12479/2018, precizând că," Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea Cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare: Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor ile funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. La stabilirea 'drepturilor salariale pentru personalul instanțelor din circumscripția curții, vă rugăm să aveți în vedere dispozițiile legale mai sus citate..".

- La data de 26.03.2018 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 261, Hotărârea Guvernului nr. 118/15.03.2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională, unde la art. .9 se arată că, "Sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se acordă cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat".

De altfel, și în cuprinsul regulamentului mai sus citat (art. 6 lit. a), b), c), legiuitorul a înțeles să păstreze sintagma privind acordarea acestui spor în cuantum de " până la".

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 4 din cuprinsul Anexei nr. V, Familia ocupațională de funcții Bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională, Cap. VIU Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, Secțiunea 1 - Dispoziții comune, "... (1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut Ia art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare,corespunzător timpului lucrat (2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de Ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază fiulephele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens....".

Totodată, subliniază intimata –pârâtă Curtea de Apel Galați că, stabilirea mărimii concrete a fiecărui spor în parte se poate realiza numai cu încadrarea lunară în limita de 30% pe ordonator de credite, după aprobarea cuantumului sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în baza regulamentului - cadru prevăzut la art. 23 din Legea - cadru nr. 153/2017, pentru familia ocupațională JUSTIȚIE publicat în Monitorul Oficial mai sus indicat și având la bază buletinele de eterminare sau, după caz, expertizare, care se vor emite de către autoritățile abilitate în acest sens, astfel cum este precizat la art. 4 din Decizia nr. 27/01.02.2018.

Mai susține intimata că această cerință este obligatorie și se impune ca suma celor trei sporuri să fie limitată la 30% pentru fiecăre-salariat în parte, având în vedere faptul că, dacă nu ar fi limitate la nivel individual, nu ar putea fi îndeplinită condiția impusă de dispozițiile art. 25 din lege, pentru fiecare ordonator de credite, începând cu anii ulteriori intrării în vigoare a Legii cadru de salarizare, respectiv 2018-2022.

Față de aceste considerente legislative intimata solicită a se avea în vedere că legiuitorul, prin majorarea acordată începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, cu 25%, a impus în fapt o dublă limitare, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Așadar, pentru ipoteza în care salariile de bază brute majorate cu 25% față de nivelurile acordate pentru luna decembrie 2017 sunt mai mari decât salariile de bază pentru anul 2022, salariul lunar cuvenit personalului auxiliar de specialitate și conex vizat se calculează prin aplicarea integrală a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că, fiind stabilită o bază de calcul -salariile de bază pentru anul 2022 - toate sporurile ce reprezintă elemente ale salariului lunar datorat acestor categorii de personal, se vor determina ca procent din acest salariu de bază, evident, cu respectarea limitei prevăzute la art. 25.

Motivarea aplicării unitare a prevederilor legale mai sus menționate, are în vedere următoarele considerente:

Pentru perioada 2019 - 2022, toți salariații din cadrul instanțelor judecătorești care fac parte din familia ocupațională "Justiție", inclusiv judecătorii, vor beneficia de nivelul stabilit de lege pentru anul 2022, conform art. 38 alin. (4) din Legea 153/2018, (4) în perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de ncție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018".

În această situație, dacă la nivel individual s-ar aplica sporuri de 45%, atunci și la nivelul fiecărui ordonator de credite sporurile ar fi de aproximativ 45%, ceea ce ar duce la depășirea limitei de 30% cerută de lege. Structura de personal a Curții de Apel Galați cuprinde 824 posturi, din care funcționarii publici cu o pondere de 9%, diferența de 9i% fiind formată din judecători, asistenți judiciari și personal auxiliar de specialitate și conex, categorii de personal pentru care Legea-cadru nr. 153/2017 prevede aceleași sporuri în procent cumulat de până la 45%, prevăzute la art. 5 din Anexa nr. V "JUSTIȚIE Șl CURTEA CONSTITUȚIONALĂ", capitolul VIII " Reglementări specifice personalului din sistemul justiției", Secțiunea 1 "Dispoziții comune", însă cu respectarea dispozițiilor art. 25.

În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamanți, susține că însăși aplicarea diferită a unor procente diferite de sporuri in funcție de momentul trecerii pe grila anului 2022, reprezintă un tratament discriminatoriu pentru familia ocupațională fustiție, în condițiile în care pentru personalul auxiliar de specialitate ar beneficia de sporuri în procent de 45% doar pe motiv că cea mai mare parte a acestei categorii profesionale a trecut pe grila anului 2022 începând cui ianuarie 2018, iar celorlalți salariați inclusi judecători, să li se aplice procente mai mici de până la maxim 30%, pentru a se respecta dispozițiile art. 25 din legea-cadru încadrarea în limita de 30% pe total ordonator de credite) numai pentru motivul că aceștia vor putea beneficia integrat de indemnizațiile de încadrare din grilele anului 2022 abia în anul 2022.

Reiese, deci, că majorarea începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, cu 25%, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe AAA. buget pentru fiecare ordonator de credite să depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Subliniază astfel că, pentru ipoteza în care salariile de bază brute majorate cu 25% față de nivelurile acordate pentru luna decembrie 2017 sunt mai mari decât salariile de bază pentru anul 2022, salariul lunar cuvenit personalului auxiliar de specialitate și conex vizat se calculează prin aplicarea integrală a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că, fiind stabilită o bază de calcul -salariile de bază pentru anul 2022 - toate sporurile ce reprezintă elemente ale salariului lunar datorat acestor categorii de personal, se vor determina ca procent din acest salariu de bază, evident, cu respectarea limitei prevăzute la art. 25 în lipsa unei cuantificări legale a sporurilor, acestea nu se pot acorda pe cale udecătorească, cu atât mai mult, nici de către instituția pârâtă, această atribuție revenind exclusiv Guvernului.

Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere că procentul acestor sporuri se modifică ori de câte ori intervin modificări în structura de personal ca urmare a pensionărilor, transferurilor, promovărilor în funcție/la instanța superioară, reluare a activității și a avansărilor în tranșe de vechime.

În situația în care în anul 2018 s-ar fi acordat sporuri în procent de 45% salariaților care trec pe grila anului 2022 anul acesta, iar ulterior în anul 2019 acest procent s-ar diminua (astfel încât să nu se încalce dispozițiile art. 25 din Legea-cadru privind încadrarea în limita de 30%), atunci nu s-ar respecta principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariate, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul Bugetar prevăzut la art. 6 lit. g) din lege.

Or, dacă voința legiuitorului ar fi fost aceea de acordare a unor procente fixe de sporuri, atunci dispozițiile art. 4 și 5 din cadrul Capitolului VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției - al Anexei nr. V- Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională nu ar fi conținut sintagma "până la".

Singura posibilitate de stabilire a sporurilor în procent de 45% din salariile de bază/indemnizațiile de încadrare este aceea de acordare de către legiuitor a unei derogări de la dispozițiile art. 25 din Legea -cadru nr. 153/2017.

Majorarea drepturilor salariale, prin aplicarea altui procent de creștere decât cel stabilit de legiuitor (de 25 %) respectiv solicitarea de a se acorda salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 la care să se adauge un cuantum total de 45 % al sporurilor nu poate primită întrucât s-ar încălca art. 157 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia.... Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege. Actul administrativ nu aduce atingere Protocolului nr. 1 al CEDO, în Hotărârea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005 s-a apreciat că: "(...) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare".

Si în ceea ce privește capetele accesorii de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale, intimata susține că sunt nefondate, impunându-se respingerea, ca atare a acestora.

Actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală nu poate fi dispusă, în condițiile în care curțile de apel și tribunalele ca instituții bugetare, nu pot să înscrie în bugetele proprii nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Fondurile alocate de la bugetul de stat pentru plata drepturilor de personal la nivelul curților de apel și tribunale sunt aprobate prin legi anuale, legi ce nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate prin hotărâri judecătorești, astfel încât, acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu își găsește o justificare legală.

Imposibilitatea aplicării indicelui de inflație se datorează incidenței dispozițiilor art. 14 ralin. (2) din Legea nr. 500/2002 – precum și art. 29 alin. (3) și art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind Finanțele publice, din interpretarea cărora rezultă că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

Față de aceste considerente solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenții – reclamanți nu au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata– pârâtă Curtea de Apel Galați, ci doar Note, în susținerea stării de discriminare prin raportare la personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curților de Apel Bacău, București și Târgu Mureș, solicitând uniformizarea modului de calcul al salariaților și acordarea sporurilor salariale în procent de 15%, 25% și 5% și nu de 30%, cum a fost plafonat pe salariat.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 07.09.2020 s-a stabilit primul termen pentru judecata recursului la data de 06.04.2021, în ședință publică, cu citarea părților, judecata amânându-se ulterior succesiv pentru data de 15 iunie 2021 și pentru data de 16 noiembrie 2021.

La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2021 Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanți, prin reprezentant convențional H., este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

În fapt, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex (grefieri, agent procedural, aprod și șofer) în cadrul Curții de Apel Galați.

Prin Decizia nr. 27/01.02.2018 emisa de Președintele Curții de Apel Galati li s-au recalculat drepturile salariale cuvenite cu incepere din data de 01.01.2018, in temeiul Legii nr. 153/2017, stabilindu-li-se un salariu de baza brut plafonat la nivelul celui din anul 2022, iar cele 3 sporuri (spor pentru conditii grele, vatamatoare sau periculoase, spor de risc si suprasolicitare neuropsihica si spor de confidentialitate) au acordate în cuantum total de 30% din salariul de baza .

Prin cererea de recurs recurenții au invocat modalitatea diferită de calcul al salariilor în raport cu anumite curți de apel, precum și acordarea eronată a sporurilor.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că problema de drept ce privește determinarea modalității de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeași lege și ale art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 emisă de ICCJ -completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în: Monitorul Oficial NR. 921 din 27 septembrie 2021).

Astfel, prin decizia amintită s-au statuat următoarele:

"80. Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege și în anexele nr. 1 - VIII". Așadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege și în anexele sale și interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

a) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare." (art. 5).

Raportat la aceste statuări cu caracter obligatoriu ale instanței supreme, în mod corect a reținut prima instanță că sporurile au fost calculate cu respectarea legii prin raportare la indemnizația de încadrare fără indicarea procentului corespunzător fiecărui spor și prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30 %, fără ca prin această modalitate de reflectare a lor să se fi cauzat vreo vătămare, cât timp sporurile nu sunt efectiv acordate în procent fix, prestabilit din salariul de bază.

Potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, "Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz".

Reiese, deci, că majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30 % din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Prin urmare, norma de plafonare în discuție are caracter special, limita prevăzută neputând fi depășită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamantă, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care și modalitatea de stabilire individuală a sporurilor.

Totodată, prevederile art. 4 și 5 din Capitolul VIII anexa V, cuprind sintagma "până la", ceea ce conduce la concluzia că nivelul sporurilor se poate situa la un nivel inferior maximului stabilit și care nu poate fi depășit, așa cum se subliniază și în decizia mai sus amintită:

"79. Prin sintagma "fără a depăși limita prevăzută la art. 25", care se regăsește în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicția stabilirii și acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Cât privește pretinsa discriminare invocată de către recurenți în raport cu situația colegilor de la alte curți de apel, Înalta Curte constată că nu se poate reține un atare tratament, câtă vreme aplicarea Legii nr. 153/2017 poate comporta particularități în ceea ce privește cuantumul sporurilor acordate în concret la nivelul fiecărui ordonator de credite, obligatorie fiind limitarea generală prevăzută de art. 25 din legea în discuție, precum și limitarea cuantumului fiecărui spor în sensul celor prevăzute de art. 4 și 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017.

Este de menționat faptul că prin considerentele aceleiași Decizii nr. 15/2021 din 28 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, s-a reținut că:

"89. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, existența unor diferențe de venit lunar între angajații care prestează aceeași activitate și au aceeași vechime în muncă și în funcție, dar care își desfășoară activitatea în instituții publice diferite, nu este contrară principiului egalității în drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabilește diferențe în ceea ce privește salariile de bază/indemnizațiile de încadrare, iar, pe de altă parte, atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții identice sau asemănătoare, dar la autorități sau instituții publice diferite.

Înalta Curte mai reține și cele statuate la paragraful 95 din Decizia nr. 15/2021 a ICCJ, respectiv faptul că posibilitatea ca, în cadrul aceleiași categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiți, să existe diferențieri în funcție de sumele de bani aflate la dispoziția acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situații de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influența nivelul de determinare al sporurilor, apariția unei eventuale situații de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluționare a recursului în interesul legii.

În fine, un alt argument reținut de instanța supremă și aplicabil speței de față este cel dedus din paragraful 86 al Deciziei nr. 15/2021, care a statuat că principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică, stabilit prin lege sau prin hotărâri judecătorești, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificările ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul că această lege conține o reglementare nouă, ce instituie dispoziții distincte, inclusiv în ceea ce privește principiul egalității care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se înfăptuiește "prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală". În plus, decizia Curții Constituționale menționată anterior este pronunțată în legătură cu o componentă a salariului de încadrare și nu cu un element de salarizare suplimentar acestuia.

Referirile la jurisprudența instanței de contencios constituțional pot fi completate cu considerentele Deciziei nr. 697 din 31 octombrie 2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pronunțate de Curtea Constituțională a României și publicate în Monitorul Oficial nr. 26 din 15.01.2020, după cum urmează:

"16. În ceea ce privește critica vizând existența unor diferențe de venit lunar între angajații care prestează aceeași activitate și au aceeași vechime în muncă și în funcție, dar care își desfășoară activitatea în instituții publice diferite, Curtea reține că aceasta nu este contrară principiului egalității în drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabilește diferențe în ceea ce privește salariile de bază/indemnizațiile de încadrare, iar, pe de altă pare, atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții identice sau asemănătoare, dar la autorități sau instituții publice diferite."

Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că diferențele de salarizare apar doar la nivelul sporurilor, nu și la nivelul salariilor de bază.

Astfel fiind, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 au fost corect interpretate și aplicate, în sensul că limitarea se raportează la nivel de ordonator de credite și nu la salariul individual, din moment ce vizează suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

Or, această limită a fost avută în vedere de intimata-pârâtă Curtea de Apel Galați la emiterea Deciziei nr. 27/01.02.2018.

În consecință, majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, este limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, de o sumă a sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite care să nu depășească un procent de 30 % din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare, soluția primei instanțe reflectând în acest sens o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ZZ., TT., UU., VV., WW., XX., YY., prin reprezentant convențional H., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ZZ., TT., UU., VV., WW., XX., YY. împotriva sentinței civile nr. 944 din 11 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.