ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3092/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 19.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Prahova a dispus emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru a comunica lista cu experți autorizați MLPAT în specialitatea "căi ferate, drumuri și poduri" și a prorogat discutarea cererii formulate de expertul A. privind majorarea onorariului, față de dispozițiile art. 339 alin. (2) din C. proc. civ.

Ulterior, la termenul din 21.05.2019, Tribunalul Prahova a respins cererile expertului A. de majorare a onorariului cu suma de 6000 RON, respectiv 400 de RON, apreciindu-le neîntemeiate, a desemnat prin tragere la sorți expertul B., a stabilit un onorariu provizoriu pentru expertiza în specialitatea "căi ferate, drumuri și poduri", în cuantum de 2000 RON - 1000 RON în sarcina de plată a reclamantei și 1000 RON în sarcina de plată a pârâtei, a pus în vedere părților să achite onorariul stabilit, în termen de 5 zile, de la încuviințarea probei, sub sancțiunea decăderii din probă, a emis adresă către expertul B., prin care a fost înștiințat că a fost desemnat în vederea întocmirii raportului de expertiză specialitatea "căi ferate, drumuri și poduri" conform obiectivelor stabilite de instanță, cu mențiunea de a răspunde în concret obiectivelor stabilite de către instanță, în baza verificărilor, măsurătorilor și sondajelor efective ce urmează a fi efectuate în teren, iar nu doar în baza situațiilor de lucrări și a documentației întocmite în derularea contractului, a emis adresă către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova pentru confirmarea numirii expertului B., a emis adresă către expertul A. pentru a i se aduce la cunoștință că s-a dispus înlocuirea sa în cauză.

Prin încheierea de ședință din data 26.09.2019, Tribunalul Prahova a luat act că expertul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din încheierea din 21.05.2019, în sensul de a se dispune completarea onorariului cu 6400 de RON, a constatat că prin respectiva încheiere s-a pronunțat asupra cererilor expertului în sensul respingerii ambelor cereri, acesta având posibilitatea formulării căii de atac a recursului împotriva încheierii odată cu fondul, a revenit cu adresă către expertul B., în vederea întocmirii raportului de expertiză specialitatea "căi ferate, drumuri și poduri" conform obiectivelor stabilite de instanță.

Fiind învestită cu soluționarea recursului declarat de petentul A. împotriva încheierilor de ședință din 19.04.2019, 21.05.2019 și 26.09.2019 pronunțate de Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia nr. 120 din 26 ianuarie 2021, admițând excepția nulității și constatând nulitatea recursului pentru neîncadrarea susținerilor recurentului în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 6259 din 09 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 120 din 26 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unei alte cereri de recurs, nesusceptibilă de a fi recurată.

Împotriva ultimei decizii menționate a formulat contestație în anulare A., calea de atac fiind întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ. (conform precizărilor/completărilor dosar).

În motivarea căii de atac, contestatorul a arătat că hotărârea contestată este rezultatul unei erori materiale întrucât instanța nu a avut în vedere conținutul procesului-verbal nr. x/11.03.2019 încheiat la sediul U.A.T. Oraș Urlați, conform căruia "execuția sondajelor se execută doar de către expertul tehnic autorizat MLDAT și nu de către expertul tehnic judiciar autorizat de Ministerul Justiției".

Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2019 completul de judecată a solicitat o listă de experți Biroului local de expertize tehnice de pe lângă Tribunalul Prahova, iar nu Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajarea Teritoriului, astfel cum era corect, ignorând faptul că experții tehnici judiciari sunt lipsiți de dotările tehnice necesare pentru a realiza expertiza solicitată de reclamanta U.A.T. Oraș Urlați. Din acest motiv s-a ajuns la respingerea nejustificată a cererilor de majorare a onorariului formulate în cauză, deși acestea erau însoțite de note de evaluare și deconturi privind cheltuielile efectuate.

De asemenea, Curtea de Apel Ploiești a omis să cerceteze motivele de recurs invocate de recurent în termen, întrucât a constatat nulitatea recursului fără a lua în considerare prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Deși au fost legal citate, intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Urlați și C. S.R.L. nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., conform cărora: " Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când …. (2) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (3) instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză etc).

Ipoteza textului art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestator și înțelesul noțiunii de "eroare materială" vizează numai erorile cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții greșite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt și nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Or, aplicarea de către instanță a dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ. și pronunțarea unei soluții contrare celei pe care o apreciază contestatorul a fi fost corectă nu se încadrează în această sintagmă, ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil recurs, imposibil de analizat pe calea contestației în anulare.

În privința dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea au în vedere omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate.

În speță, astfel cum s-a consemnat la punctul 2 al prezentei decizii, instanța de control judiciar a respins recursul contestatorului ca inadmisibil, soluție care, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., nu a mai permis examinarea "pe fond" a recursului promovat și a incidenței vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu în ultimul rând se observă și faptul că mare parte a susținerilor din memoriul de motivare a contestației în anulare reprezintă critici directe ale modului în care instanța de fond și cea de recurs au soluționat cauza.

O nouă apreciere a fondului cauzei deduse judecății, astfel cum solicită contestatorul, contravine însă normelor procedurale interne, dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv și irevocabil nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele învederate de contestator nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 508 din același cod Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6259 din 09 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.