ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Valea Doftanei a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 82.764,09 RON cu titlu de prejudiciu estimativ stabilit de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova reprezentând plată nedatorată, din care: 74.896,59 RON prejudiciu reprezentând plăți nelegale pentru obiectivul "Balastare drumuri comunale" întrucât lucrarea a fost supraevaluată; 7.867,50 RON majorări de întârziere, calculate de către Curtea de Conturi pentru perioada decembrie 2015 - octombrie 2016 și în continuare până la data plății efective. Prin încheierea din data de 10.01.2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea expertului B., de majorare a onorariului, a dispus înlocuirea acestuia cu expertul C., fiind prorogată discutarea probei cu expertiză contabilă solicitată de ambele părți după efectuarea raportului de expertiză în specialitatea drumuri și poduri. De asemenea, prin încheierea din data de 04.02.2021, aceeași instanță a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. Împotriva încheierilor din 10.01.2019 și 04.02.2021, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs expertul B.. I.

Prin decizia nr. 1206 din 06.10.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității căii de atac formulate de expertul B. împotriva încheierilor din 10 ianuarie 2019 și 4 februarie 2021 pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. A. S.R.L. și intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială comuna Valea Doftanei și a respins pe acest temei cererea formulată de expert, precum și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată. I.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs expertul B., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.12.2021, sub nr. x/2017. A invocat în drept dispozițiile art. 483, art. 485, art. 486 și art. 490 din C. proc. civ. și a susținut că în mod greșit a admis Curtea de Apel Ploiești excepția inadmisibilității căii de atac formulate, încălcând dispozițiile legale aplicabile, în condițiile în care a solicitat doar plata onorariului de expert stabilit în cuantum de 3.000 de RON pentru raportul de expertiză întocmit și depus la dosar pentru termenul din 26.02.2018. I.

Prin decizia nr. 4286 din 29.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 1206 din 06.10.2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. I.

La data de 01.02.2023 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, o cerere formulată de recurentul B., întemeiată pe dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., prin care solicită completarea hotărârii pronunțate la data de 29.09.2022. În motivarea cererii a susținut că prin decizia nr. 1206/06.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, instanța a înțeles să invoce din oficiu excepția inadmisibilității apelului față de prevederile art. 458 C. proc. civ., fără să ia în considerare a doua parte a textului de lege care precizează "în afară de cazul în care, potrivit, legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Astfel, a considerat că în această situație se încadrează și expertul B., care justifică interesul de a solicita doar plata onorariului pentru lucrarea realizată, dispusă de instanță prin actul de numire, pentru că a justificat onorariul solicitat prin nota de evaluare și decontul privind cheltuielile realizate, timpul de lucru și complexitatea lucrării efectuate. În opinia părții, acesta reprezintă un capăt de cerere principal pe care instanțele de fond, apel și recurs, prin hotărârile pronunțate în cauză, precum și prin raportul Biroului de informare și relații publice din 12.01.2023 emis de Înalta Curte, l-au omis la pronunțare. Față de cele arătate, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună plata onorariului definitiv în cuantum de 3.000 RON. I.

Intimatele nu au formulat apărări cu privire la cererea de completare a hotărârii. La data de 20.03.2023, recurentul B. a depus la dosar concluzii scrise prin care a reiterat argumentele invocate în cuprinsul cererii de completare a hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și a solicitat ca judecata să se facă în lipsă. La termenul din data de 27.04.2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de completare a hotărârii și a reținut-o spre soluționare pe excepția invocată. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a hotărârii Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii privind completarea hotărârii, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, cu consecința respingerii cererii de completare a hotărârii, ca tardivă, pentru considerentele ce succed. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În speță, recurentul B. a solicitat completarea hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2017, respectiv decizia nr. 4286 din 29 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub aspectul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unui petit al acțiunii sale. Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare". Înalta Curte reține că termenul de 15 zile de la comunicare, instituit de art. 444 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai solicita completarea hotărârii, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Este de observat că recurentul a formulat și a transmis prin poștă cererea de completare a deciziei la 25 ianuarie 2023, data ștampilei aplicate pe plicul de corespondență aflat la dosar, iar în raport cu data la care i-a fost comunicată decizia nr. 4286 din 29 septembrie 2022, care este definitivă, respectiv 12 decembrie 2022, conform procesului-verbal de înmânare atașat la dosar, cererea de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 444 alin. (1) teza finală C. proc. civ., ultima zi în care aceasta putea fi formulată fiind 28 decembrie 2022. Această împrejurare atrage sancțiunea decăderii recurentului din dreptul de a mai exercita actul de procedură, cererea fiind lipsită de funcția sa procesuală, astfel încât instanța nu poate proceda la examinarea motivelor invocate. Demn de menționat este și faptul că, deși recurentul a formulat cererea de completare cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea deciziei, acesta nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a acesteia dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității și să respingă cererea promovată de recurentul B., ca tardiv formulată. În aceste condiții, aspectele formale care țin de analiza pe fond a cererii de completare a deciziei nr. 4286 din 29 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, nu se mai impun a fi verificate, ca urmare a respingerii cererii de completare a hotărârii, ca tardiv formulată. 2. Temeiul legal al soluției Înaltei Curți asupra cererii de completare Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, constatând că solicitarea recurentului B. privind completarea deciziei nr. 4286 din 29 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost făcută cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 444 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de completare formulată de recurent.