ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună desființarea rezoluției C20-1462 din 16.11.2020, emisă de inspectorul sef al Inspecției Judiciare - B. și să dispună trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1323 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond a exercitat calea de atac a recursului în condițiile art. 493 din C. proc. civ., reclamantul A..

Invocând generic dispozițiile art. 488 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate.

În dezvoltarea criticilor sale, recurentul a arătat că, în fapt, prin sentința civilă recurată Curtea de Apel a examinat în mod unilateral și nu imparțial contestatia sa, excluzând în mod vădit faptele grave în activitatea procurorilor invocate în contestația sa, fapte pe care nici inspectorii judiciari nu au vrut sa le ia in considerare, deși, din punctul său de vedere și legal, acestea ar fi condus la aflarea adevarului și, în consecintță la o pedepsire a celor care au încălcat legea.

Menționează că se referă la inventarea unei plângeri de către procurorul de caz, datată cu 06.07.2020 și care nu a depus-o niciodată și, prin urmare este un fals invocat de către procurorul de caz, fapta prevazută de C. pen.

Totodată, mai susține că invocarea "volumului mare de lucru" al procurorilor nu este un motiv pentru încalcarea dreptului la un proces echitabil și "acel volum mare de lucru" invocat atât de inspectorii judiciari și preluat de Curte se referă doar la numărul de dosare, or numărul de dosare atribuite unui procuror nu este relevant pentru stabilirea "volumului mare de lucru", acest fapt nefiind cercetat de inspectorii judiciari.

Cu atat mai mult, arată că în Încheierea Judecătorului de Drepturi si Libertati din data de 23.01.2020 s-a constatat fără echivoc faptul că toate acțiunile de ancheta efectuate în dosarul x/2018 ar fi putut fi făcute într-o singură zi, și nu in doi ani.

Prin urmare, consideră că nu exista nicio justificare în motivarea Curtii despre "volumul mare de lucru" al procurorilor.

Apreciază că este vădit depășit termenul rezonabil de examinare a dosarelor din motive imputabile procurorilor de caz, fapt confirmat și printr-o încheiere a unui Judecător de Drepturi si Libertati.

Deci, nicidecum nu se poate admite că această tergiversare intenționată a dosarelor invocate în contestatie ar fi "motive neimputabile" procurorilor de caz.

Consideră ca în contestația depusă a invocat probe clare si incontestabile privitor la neglijenta și chiar abuzul procurorilor în solutionarea dosarelor, iar instanța de fond a trecut cu vederea aceste fapte pentru a putea respinge contestația sa.

Apreciază ca fiind inadmisibilă atitudinea judecătorului fondului, care, din punctul său de vedere a certificat cu parafa instanței un clar abuz demonstrat de probele expuse in contestatie.

Referitor la starea de urgență instituită prin decret prezidential, consideră că atât inspectorii judiciari cât și ulterior Curtea de Apel, au invocat-o în mod bizar și chiar în bătaie de joc ca motiv al încălcarii dreptului la un proces echitabil, deoarece în mod clar dosarele mentionate aveau o vechime mult mai mare anterior decretării stării de urgență.

Apărările formulate în cauză

Intimata – pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului, apreciind că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. Simpla solicitare de admitere a recursului și casarea sentinței de fond nu dispensează recurentul de obligația indicării și argumentării motivelor de casare eventual incidente, asupra cărora să poată aprecia instanța de control judiciar, invocând astfel dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Apărările intimatei Inspecția Judiciară, din cadrul întâmpinării au fost combătute de recurentul – reclamant A. în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, acesta considerând argumentele aduse de Inspecția Judiciară, ca nefondate, pe motiv că recursul formulat corespunde cu prevederile punctelor 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Susține că în sentința recurată sunt invocate motive contradictorii privitor la neimputabilitatea faptelor procurorilor, deși, în Încheierea Judecătorului de Drepturi și Libertăți din 23.01.2020, care a constatat fără echivoc lipsa celerității procurorului și indică în mod expres faptul că " toate acțiunile de anchetă efectuate în dosarul nr. x/2018 ar fi putut fi făcute într-o singură zi", dosarul având o vechime de aproape doi ani, iar Curtea de Apel invocă volumul mare de lucru al procurorilor, cu atât mai mult cu cât consideră că " volumul mare de lucru" nu justifică și nu permite încălcarea legii și a dreptului la un proces echitabil.

Instanța în mod greșit a aplicat legea, deoarece această faptă este o infracțiune care printr-o cercetare minutioasa putea demonstra grave abateri disciplinare a procurorului de caz, iar instanța a considerat în mod gresit ca cercetarea acestor fapte este nerelevanta pentru aflarea adevarului.

Privitor la al doilea dosar nr. x/2019, de asemenea arată că a sesizat lipsa de celeritate și a demonstrat-o cu înscrisurile depuse la dosar și anume că pe parcursul a un an de zile procurorul de caz nu a efectuatat nicio actiune de urmărire penală, clasand dosarul numai dupa ce a depus o cerere pentru studierea dosarului.

Și in acest caz ca motiv este invocat doar volumul mare de lucru al procurorilor or, aceste motive nu sunt prevazute de nici un articol din legislatia natională.

Susține că recursul este fondat, motivat și întrunește condițiile art. 488 (pct. 6 si 8) și art. 489 noul C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelului completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și, luând act de solicitarea ambelor părți de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte a declarat dezbaterile închise reținând cauza în pronunțare, în principal, având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare și, în subsidiar, eventual, condiționat de modul de soluționare a excepției nulității, cu privire la fondul recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinării și cu actele existente la dosar, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A., este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

În prealabil, în ceea ce priveste excepția nulității recursului, invocată de intimata –pârâtă Inspecția Judiciară în cadrul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant, în cadrul cererii de recurs a indicat generic prevederile art. 488 din C. proc. civ., această omisiune procedurală nu este de natură să atragă automat nulitatea cererii de recurs pentru neîncadrarea sa în motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât timp, din dezvoltarea criticilor, se poate realiza, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., o asemenea încadrare de către instanța de recurs.

Or, lecturând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde critici privind greșita interpretare a dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 de către prima instanță, ce pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin urmare, excepția nulității recursului va fi respinsă, fiind nefondată.

Înalta Curte nu poate avea în vedere însă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în cadrul Răspunsului la întâmpinare, în considerarea faptului că, în cadrul recursului nu sunt indentificate critici care să vizeze nemotivarea hotărârii, ori existența unor motive contradictorii sau " numai motive străine de natura cauzei", susținerea recurentului din cadrul răspunsului la întâmpinare, în sensul că, în sentința recurată "sunt invocate motive contradictorii privitor la neimputabilitatea faptelor procurorilor, deși, în Încheierea Judecătorului de Drepturi și Libertăți din 23.01.2020, care a constatat fără echivoc lipsa celerității procurorului și indică în mod expres faptul că " toate acțiunile de anchetă efectuate în dosarul nr. x/2018 ar fi putut fi făcute într-o singură zi", neputând fi reținută ca și critică a sentinței de fond, raportat la dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs…." și la dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal…..".

Ori, în condițiile în care ultima zi legală pentru motivarea recursului a fost la data de 22.11.2021 (sentința recurată fiindu-i comunicată recurentului la data de 05.11.2021), criticile recurentului din cadrul Răspunsului la întâmpinare depus la data de 20.01.2022, deci, ulterior împlinirii termenului de motivare a recursului, critici ce vizează existența unor motive contradictorii în cadrul hotărârii, ce s-ar putea încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu vor fi reținute, instanța analizând doar criticile din cadrul recursului, ce pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susținerile recurentului din cuprinsul Răspunsului la întâmpinare vor fi luate în considerare doar în măsura în care se întemeiază în drept recursul și reprezintă o întărire a argumentelor aduse prin motivele de recurs, respectiv în măsura în care sunt combătute apărările intimatului din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte neputând reține invocarea unor motive suplimentare, ce nu au fost invocate prin cererea de recurs, în interiorul termenului legal.

Analizând, așadar, hotărârea recurată prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că, în esență, prin cererea de recurs formulată se aduc critici hotărârii atacate sub aspectul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

În atare situație analiza acestor critici se va efectua prin raportare la acest text de lege invocat ca fiind în mod eronat interpretat și aplicat, dar și prin raportare la dispozițiile art. 18 alin. (1) din Hotărârea nr. 1027/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară în conformitate cu care: "(1) În situația în care se constată, ca urmare a efectuării verificărilor prealabile, că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorii judiciari dispun, prin rezoluție, clasarea sesizării", precum și la dispozițiile art. 14 alin. (2) din același act normativ în conformitate cu care: "(2) Verificările prealabile efectuate de inspectorii judiciari, ca urmare a unei sesizări, sunt, de regulă, limitate la aspectele semnalate. Inspectorii judiciari pot însă constata, cu ocazia efectuării verificărilor, orice alte încălcări ale normelor legale sau regulamentare, situație în care întocmesc un proces-verbal de sesizare din oficiu în condițiile art. 10 alin. (6)."

Înalta Curte va reține, de asemenea, și incidența în cauză a dispozițiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care: "(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare. Rezoluția de clasare este supusă confirmării inspectorului-șef. Rezoluția poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor".

Înalta Curte constată, în raport cu dispozițiile art. 18 din Hotărârea nr. 1027/2012 precum și cu dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 că obiectul inspecției judiciare îl constituie verificarea sesizărilor sub aspectul identificării indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare.

În cauză, rezoluția de clasare și rezoluția Inspectorului-Șef au respectat aceste dispoziții legale, fiind efectuată verificarea sesizării recurentului-reclamant, nefiind identificat niciun indiciu privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare.

Conform dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004:

"Constituie abateri disciplinare:

h) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

Norma art. 99 din Legea nr. 303/2004 enumeră, în mod limitativ, care sunt abaterile disciplinare, pe de o parte, iar pe de altă parte stabilește conținutul juridic al fiecărei abateri disciplinare în parte.

Abaterea disciplinară reprezintă acea încălcare, cu vinovăție, a obligațiilor de serviciu constând într-o acțiune sau omisiune, săvârșită de către o persoană subiect al unui raport de muncă.

Și angajarea răspunderii disciplinare, fiind o formă a angajării răspunderii civile, este supusă cerinței îndeplinirii cumulative a condițiilor generale referitoare la faptă, vinovăție, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul produs. În ce privește vinovăția aceasta trebuie constată în mod cert pe baza probatoriului administrat în cauză.

În raport de conținutul normei sus enunțate, se reține că există abatere disciplinară în sensul art. 99 lit. h) nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor sau întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, fapte care însă constituie abatere disciplinară în situația în care sunt săvârșite în mod repetat și din motive imputabile.

Corelativ dreptului persoanelor de a le fi soluționată cauza într-un termen rezonabil există pentru judecători și procurori obligația legală, stabilită în mod expres de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de a rezolva lucrările în termenele stabilite și, respectiv, de a soluționa cauzele în termen rezonabil.

Dar, pentru a se stabili dacă s-a depășit o durată rezonabilă a procedurii sunt avute în vedere drept criterii: verificarea existenței unor termene speciale; frecvența și durata cu care au fost depășite termenele de recomandare; complexitatea cauzei (circumstanță prevăzută expres chiar de art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004); comportamentul părților, comportamentul altor autorități; miza dosarului pentru părțile în litigiu; ponderea întârzierii cauzate de activitatea instanței în durata efectivă a procesului; termenul total al procedurii judiciare; cauzele de inactivitate; volumul de activitate sau alte împrejurări asemănătoare, măsurile luate de către judecător pentru impulsionarea procedurilor și modul de gestionare a dosarului etc. Aceste criterii de apreciere nu sunt privite în mod unilateral, ci cumulativ și interdependent, ansamblul acestora determinând un eventual grad de vinovăție sau de imputabilitate.

În cauză, prin sesizarea formulată și adresată Direcției de Inspecție pentru Procurori, reclamantul A. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la lipsa celerității în efectuarea urmăririi penale în dosarele nr. x/2018 al Parchetuli de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și nr. 1087/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, aspectele sesizate de petent punând în discuție abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată și modificată, constând în " nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor".

Având în vedere interpretarea ce trebuie dată dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, enunțate anterior, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală, instanța de fond interpretând și aplicând în mod corect aceste dispoziții în raport cu situația de fapt reținută în cauză.

Reține astfel instanța de control judiciar că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, trebuie identificate acele acțiuni sau inacțiuni ale procurorului, neconforme cu îndatoririle profesionale, din care să rezulte dezinteresul repetat și culpabil al acestuia în soluționarea cu celeritate a cauzelor repartizate.

Or, în ceea ce privește dosarul nr. x/2018, potrivit informării din 6.08.2020, comunicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, a fost înregistrat la data de 7.05.2018 la această unitate de parchet, iar procurorii desemnați să supravegheze urmărirea penală în acest dosar au fost C., în perioada mai- decembrie 2018, respectiv D., începând cu ianuarie 2019, până în luna februarie 2020, apoi, din februarie 2020 până la data întocmirii adresei, 6.08.2020, din nou domnul procuror C..

Procurorului C. i-au fost repartizate spre soluționare, în perioada 4.05.2018-18.12.2018 un număr de 1561 de dosare penale, iar în perioada 1.02.0202-3.08.2020 un număr de 257 dosare, situația dosarelor soluționate fiind următoarea: în perioada 4.05.2018-31.12.2018, 13 soluții de renunțare la urmărirea penală, 14 rechizitorii și 1048 de clasări; în perioada 1.02.2020 până la emiterea adresei, 7 soluții de renunțare la urmărirea penală, 11 rechizitorii și 149 de clasări.

Procurorului D. i-au fost repartizate spre soluționare, în anul 2019, un număr de 597 dosare penale, situația dosarelor soluționate fiind următoarea: 18 soluții de renunțare la urmărirea penală, 21 de rechizitorii și 476 de clasări.

În ceea ce privește dosarul penal nr. x/2019, potrivit Adresei nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, acesta a fost repartizat, la data de 18.03.2019, procurorului E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București – secția de urmărire penală.

Prin ordonanța nr. 1087/P/2019 din data de 19.03.2019, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză, cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., iar prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București din data de 5.08.2020 s-a dispus clasarea cauzei, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel cum s-a precizat, în perioada martie 2019- august 2020, procurorului E. i-au fost repartizate 45 dosare penale (urmărire penală proprie) și a soluționat 41 de dosare, din care 34 prin clasare, 5 rechizitorii, 1 acord de recunoaștere a vinovăției, 1 declinare. Totodată, i-au fost repartizate 36 alte lucrări și a soluționat 29.

Ori, raportat la aceste date, astfel cum s-a reținut prin rezoluția de clasare, durata finalizării urmăririi penale nu a fost determinată de motive imputabile procurorilor cărora le-au fost repartizate lucrările, ci, în special, de volumul de activitate și, în ceea ce privește intervalul 16.03.2020-17.05.2020, de instituirea stării de urgență pe teritoriul României, starea de urgență nefiind reținută ca unic motiv, ci ca un element suplimentar ce a influențat durata efectuării urmăriri penale, pe lângă volumul de activitate al procurorilor.

Astfel cum rezultă din situațiile comunicate de unitățile de parchet, în perioada relevantă procurorii cu privire la care s-a formulat sesizarea au soluționat un număr mare de sesizări, astfel că, în acord cu instanța de fond, și instanța de control judiciar constată că, în mod just s-a reținut inexistența unor motive imputabile, astfel că nu poate fi avut în vedere caracterul nemotivat al rezoluțiilor contestate, invocat de recurentul – reclamant.

Soluționarea cu celeritate a cauzelor presupune finalizarea cercetărilor/urmăririi penale și adoptarea soluției în cazul dosarelor în care urmărirea penală se efectuează de către procuror sau adoptarea soluției în cazul în care cercetarea penală a fost efectuată de organele de poliție judiciară sau organele de cercetare specială sub supravegherea procurorului.

Dispoziția legală cere ca nesoluționarea dosarului cu celeritate sau întârzierea în mod repetat în efectuarea lucrărilor să fie imputabilă procurorului, ori, în cele două dosare invocate de recurentul - reclamant, întârzierea în soluționarea cauzei s-a datorat unor motive obiective legate de volumul de activitate al procurorilor ce au instrumentat cele două dosare și instituirea stării de urgență care, în intervalul 16.03-17.05.2020 a limitat semnificativ activitatea organelor de urmărire penală.

În concluzie, inspectorul judiciar a analizat sesizarea reclamantului și a răspuns în mod corespunzător și cu respectarea limitelor de competență, aspectelor sesizate, prin prisma incidenței abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, criticile formulate fiind nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Astfel, judecătorul fondului în mod justificat a reținut că nu au fost identificate indicii ale săvârșirii unei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004, hotărârea recurată nefiind susceptibilă de reformare din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1323 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.