ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 257/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Direcția Națională Anticorupție anularea parțială a Ordinului 641/20.12.2019 și a Ordinului nr. 113/10.02.2020 de respingere a contestației.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 577 din 19 aprilie 2021, a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta, Direcția Națională Anticorupție, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamant A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că pentru a decide în acest sens, prima instanță, în mod eronat, a reținut că actul administrativ unilateral emis de pârâtă este legal, fiind făcută o corectă aplicare a legii. Astfel, prima instanță în mod greșit reține că "Pentru aplicarea Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (3) din Capitolul Vili al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcția de ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, întrucât nu există nicio formă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție "prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B)." Prima instanță mai reține și că în Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul 1 lit. A) și B) se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție... Prin faptul că reclamantul are vechime în muncă de 10 - 15 ani, nu înseamnă că acesta a acumulat vechimea în funcția de procuror, această vechime fiind relevantă pentru funcția de poliție deținută, calculată potrivit timpului servit în această calitate. În opinia recurentului, considerentele astfel reținute de către prima instanță sunt greșite, acestea fiind rezultatul unei încălcări sau aplicări greșite a normelor de drept material, fapt ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind nelegală. Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 10. alin. (1) lit. b) din Anexa V, cu prevederile din Capitolul I lit. B) din aceeași Anexa V, rezultă că nivelul indemnizației de încadrare maximă prevăzută de lege pentru prim-procurorul adjunct al parchetului de pe lângă judecătorie, este determinată prin aplicarea coeficientului de majorare de 8% asupra valorii de 16.429 RON, rezultând astfel valoarea de 17.743 RON. Or, dispozițiile art. 22 alin. (3) din aceeași Anexă V, prevăd că "Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și ... beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.". Deci, trimiterea pe care legiuitorul o face este la indemnizația de încadrare în ansamblu și nu numai la sporul procentual acordat procurorului pentru funcția de conducere, norma legală fiind cât se poate de clară. Se mai arată că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 Cadru, nivelul salariului de bază pentru specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție este prevăzut în Anexa V Ia Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4 din Tabel. În opinia recurentului, îi sunt aplicabile dispozițiilor art. 22 alin. (3) teza a II-a din aceeași Anexa V, anterior citată, prevederi potrivit cărora "Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție ... beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie,...". Din analiza coroborată a celor două prevederi legale rezultă fără de tăgadă faptul că legiuitorul a diferențiat salarizarea ofițerilor de poliție judiciară și a specialiștilor din cadrul D.N.A., după cum aceștia ocupă sau nu funcții de conducere nominalizate, respectiv "șef de birou" sau "șef de serviciu". Astfel, prin raportare la caracterul lipsit de orice echivoc al dispozițiilor art. 22 alin. (3) teza a II-a din Anexa V la Legea nr. 153/2017, indemnizația de încadrare de bază corespunzătoare funcției de șef birou în cadrul D.N.A. trebuie stabilită potrivit cu indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Potrivit acestor dispoziții legale, este suficient ca în judecată ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior prin dispozitiv și/sau prin considerente. Această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă. Astfel, obiectul prezentei cauze este unul aproape identic cu cel al cauzelor ce i-au avut ca reclamanți pe B. și C.. În situația din prezenta cauză, diferit de situația expusă în cuprinsul Deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale a României, nu suntem în situația unui caz de discriminare. Recurentul susține că nu a pretins că s-ar afla într-un caz de discriminare ci doar a învederat instanței lipsa aplicării corecte a dispozițiilor legale ce ar trebui să fie avute în vedere pentru stabilirea indemnizației cuvenită acestuia raportat la funcția de șef birou pe care acesta o îndeplinește. Pe cale de consecință, consideră a fi inaplicabile considerentele din cuprinsul Deciziei nr. 1325/2008 a Curții Constituționale. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Procurorului șef al D.N.A. nr. 641/30 decembrie 2019, reclamantul A. a fost numit în funcția de șef al Biroului Tehnic din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A. începând cu data de 01 ianuarie 2020 2019, fiindu-i stabilit un salariu al funcției de bază de 14.817 RON, la care se adaugă un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și un spor pentru păstrarea confidențialității de 2.223 RON (15%), precum și un spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 2.223 RON (15%), calculate la salariul de bază și, de asemenea, salariul pentru gradul profesional deținut, în cuantum de 360 RON (art. 2 al ordinului). Reclamantul a contestat modalitatea în care i-a fost stabilit și calculat salariul cuvenit pentru funcția în care a fost numit prin ordinul menționat prin raportare la stabilirea salariului de bază la cuantumul de 12.884, față de vechimea în muncă de 10 - 15 ani pe care o are. De asemenea, a invocat eronata aplicare a prevederilor art. 22 alin. (3) Secțiunea a 6 - a cap VIII din anexa V la Legea nr. 153/2017, susținând că procentul de 8% trebuie aplicat la suma de 14.452 RON care reprezintă indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare parchetului de pe lângă judecătorie. Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordinul nr. 113 din 10 februarie 2020 al Procurorului șef al D.N.A. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut că reclamantul este ofițer de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, astfel că salarizarea sa este reglementată în art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017, invocat și de reclamant, și anume: "Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe ... cap. I lit. B) nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. (…)". La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani"; Având în vedere că reclamantul este șef de birou, acestuia i se aplică art. 22 alin. (3) teza a II a din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 care precizează că șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim - procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de politie judiciară din Direcția Națională Anticorupție si Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă (…). Prin urmare, textul legal nu stabilește în mod expres salariul șefului de birou, ci face trimitere, prin asemănare, la criteriile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare conform cărora "Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată după cum urmează: În cazul prim-procurorului adjunct de la parchetul de pe lângă judecătorie majorarea este de 8% fată de nivelul indemnizației maxime de încadrare corespunzătoare nivelului unei asemenea unităti de parchet, fapt prevăzut la lit. b) al aceluiași articol/alineat. În Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B) se prevede că "Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației." Prin faptul că reclamantul are vechime în muncă de 10 -15 ani, nu înseamnă că acesta a acumulat vechimea în funcția de procuror, această vechime fiind relevantă pentru funcția de poliție deținută, calculată potrivit timpului servit în această calitate. Ierarhizarea salarizării în funcție de vechimea în funcție nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute în Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B), nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare. Așadar, pentru un ofițer de poliție judiciară șef birou se aplică indemnizația maximă pentru un ofițer de poliție judiciară cu funcție de execuție cu vechime în muncă maximă (pentru că de vechime în funcție nu beneficiază această categorie, ci numai judecătorii/procurorii/personalul asimilat/magistrații asistenți) care a fost majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din Secțiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.