ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 11.04.2019, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea art. 2 din Ordinului nr. 13/25.01.2019, emis de Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție și a Ordinului nr. 115/15.03.2019, emis de Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție de soluționare a contestației.

Prin sentința nr. 395 din 2 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE D.N.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 395 din 02 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul arată următoarele:

Pprin aplicarea dispozițiile generale ale legii referitoare la stabilirea vechimii în muncă și în funcție, susține recurentul că, trebuia să i se stabilească un salariu de funcție de 14.452 RON corespunzător gradației 5 (vechimea în muncă) și vechimii în funcție 10-15 ani (având o vechime în cadrul acestei unități de parchet de 11 ani).

Deși indicată, mențiunea din anexa nr. 2 a ordinului de salarizare nr. 13/25.01.2019 vechime DNA - "peste 7 ani 20%", nu se regăsește în cuantum valoric, nefîind astfel aplicată și acordată.

Atâta timp cât nu este acordat precizează recurentul că, nu înțelege motivul pentru care este menționat, probabil doar pentru a crea o aparență de acordare.

Ordonatorul de credite nu a indicat în partea expozitivă și nici în dispozitivul ordinului dispozițiile legale în raport de care a fost stabilit salariul de bază la suma de 13.719 RON, acest cuantum neregăsindu-se în nr. crt. 4 al cap. I lit. B) în raport de care se stabilesc drepturile salariale ale ofițerilor de poliție judiciară.

Menționează că nici în perioada anterioară nu s-a făcut stabilirea indemnizației de încadrare a sa raportat la vechimea în funcția de ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (ordinul nr. 59/01 martie 2018), ordin pe care l-a contestat pe calea contenciosului administrativ.

Precizează că, prin sentința civilă nr. 4715/16.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul x/2018 (nedefinitivă) s-a dispus anularea mai multor ordine de salarizare și obligarea realizării încadrării mai multor ofițeri de poliție judiciară având în vedere vechimea în funcție, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege, sentința fiind comunicată părților.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (3), Secțiunea a 6-a, Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017 "salariul de bază pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", în lege nefăcându-se trimitere la alte articole.

Abordarea legiutorului în ceea ce privește salariul de bază al ofițerilor de poliție judiciară D.N.A., este întemiat pe principiul latinesc "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", cel căruia îi sunt aplicabile dispozițiile nr. crt. 4, lit. B) de la Cap. I din Anexa V din Legea nr. 153/2017, în procesul de individualizare a valorii nominale fiind aplicabile principiile, cerințele și regulile prevăzute în lege.

Apreciază recurentul că modul în care a fost stabilit salariul facându-se încadrarea exclusiv pe rândul intitulat "baza 0-3" din cadrul "nr. crt. 4" pentru toți ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A., indiferent de vechimea acestora în funcție și nu raportându-se și la celelalte categorii de vechime, respectiv:

"3-5 ani", "5-10 ani" ori "10-15 ani", denotă faptul că alegerea are caracter arbitrar și discriminatoriu, generând aplicarea unor formule diferite de calculare a salariilor din care rezultă situații anormale, precum reducerea salariului în urma acumulării de vechime ori salariul mai mare pentru ofițerul cu vechime mai mică în funcție decât cel cu vechime mai mare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauza de față, recurentul-reclamant contestă modul în care intimate-pârâtă DNA a înțeles să facă aplicarea Legii nr. 153/2017 în materia salarizării ofițerilor și agenților de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție raportat la trimiterile normei legale la drepturile salariale cuvenite procurorilor, pretinzând reclamantul că ar fi trebuit să se acorde relevanță inclusiv vechimii în funcție în cadrul DNA în determinarea salariului de bază.

Așa cum s-a reținut, singura dispoziție legală relevantă pentru stabilirea salariilor ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție al căror salariu de bază a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022 este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Astfel, ofițerii de poliție judiciară, deși asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime "0" în sensul Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", singurele relevante pentru observarea și a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" și "peste 20 ani".

Altfel spus, așa cum corect a reținut instanța de fond, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea - cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcția de ofițer de poliție judiciară acumulată în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcție.

Mai mult decât atât, trebuie menționat, că ofițerul de poliție judiciară nu acumulează prin exercitarea activității în cadrul Direcției Naționale Anticorupție vechime în funcția vizată de Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează vechime relevantă pentru funcția de poliție deținută și care implică o aplicare a art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv majorarea cu un anumit procent a dreptului salarial, reflectat de altfel corespunzător în Anexa la Ordinul litigios și la Ordinul 10/23.01.2018.

În aceste condiții, instanța observă că, sistemul de salarizare aplicat ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție respectă principiul art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 157/2013, respectiv "principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate", având relevanță pe de o parte - pe orizontală - gradația reieșită din Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 al Anexei V la Legea-cadru, iar pe de altă parte - pe verticală - gradația reieșită din art. 11 alin. (4) din Anexa VI la Legea-cadru, aceasta reflectând vechimea în funcția de poliție.

Prin urmare, corect s-a apreciat că, actul administrativ unilateral emis de pârât este legal, având o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

Cât privește criticile vizând efectul textelor legale incidente, instanța subliniază că eventualul control de "legalitate" implică în principal un control de constituționalitate, operațiune ce nu intră însă în competența instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 395 din 02 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.