ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție:

Prin sentința civilă nr. 605 din 18.10.2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 605 din 18.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ce adaugă la lege. Astfel, arată că, deși instanța a reținut că specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru vechimea de 0-3 ani și gradațiile corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime 0 în sensul Notei la Capitolul I lit. B), or), în) aplicarea prevederilor art. 7 lit. a), coroborate cu art. 8 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 153/2017 și cu art. 22 alin. (1) cap. VIII al Anexei V, salariul de bază constituie un tot unitar, determinat prin convergența unor principii și criterii de ierarhizare, din care vechimea în muncă sau cea în funcție nu pot fi eliminate.

De asemenea, critică faptul că instanța de fond a reținut că este lipsită de relevanță vechimea în funcția de specialist, întrucât nu există nicio normă prin care să se asimileze această vechime celei de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor în justiție, recurenții-reclamanți susținând că nu au solicitat recunoașterea vechimii în funcția de judecător sau procuror, ci au indicat că dispozițiile de la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 și sintagma anexă la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 au valența unei norme de trimitere care definește nr. crt. 4 ca fiind anexa prin care sunt stabilite salariile de bază ale specialiștilor IT, iar această anexă nu restricționează vechimea în funcție.

Arată că sunt specialiști de înaltă calificare în cadrul Serviciului Specialiști al Direcției Naționale Anticoruptie, iar prin acțiune au contestat Ordinul nr. 16/25.01.2019 al Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticoruptie, prin care salariul de bază le-a fost determinat prin neaplicarea criteriului vechimii în funcție prevăzut de Legea nr. 153/2017, deși sunt funcționari publici, cărora li se aplică O.U.G. nr. 43/2002, precum și drepturile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. În acest sens, invocă dispozițiile art. 22 alin. (1), Secțiunea a 6-a, Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie sunt prevăzute în anexa la Cap. I lit. B) nr. crt. 4. Astfel, determinarea salariului de bază pentru specialiștii din cadrul DNA se face printr-o normă de trimitere la valoarea nominală a indemnizațiilor de încadrare din aceeași lege - Legea nr. 153/2017, astfel cum sunt acestea consemnate în Anexa nr. V, Cap. I, lit. B) la nr. crt. 4. Astfel, consideră că salariul de bază al specialistului DNA este cel din cuprinsul întregului nr. crt. 4 al Cap. I, lit. B) Anexa nr. V din Legea nr. 153/20 17, care prevede atât o ierarhizare pe orizontală, cât și pe verticală.

Susțin că prin alegerea ultimului criteriu pe orizontală, "Baza 0-3 ani", vechimea în funcție este ignorată, aplicându-se doar vechimea în muncă.

Recurenții-reclamanți arată că salarizarea lor se realizează conform art. 1 lit. e) din Anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit dispozițiilor Cap. VIII din aceeași lege, care la art. 3 alin. (1) face trimitere la criteriile prevăzute la art. 8 din lege ce prevede ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază.

Invocă art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX.

Mai arată că stabilirea salariilor în ceea ce îi privește a fost făcută doar în raport cu un singur criteriu de ierarhizare, respectiv pe orizontală, fără a fi avută în vedere și ierarhizarea pe verticală, determinată de vechimea în funcția de specialist în cadrul DNA: faptul că legiuitorul nu a menționat în Nota de la subsolul Anexei și categoria "specialiști" este determinat de împrejurarea că Anexa se referă numai la anumite funcții din nomenclatorul domeniului Justiție; alin. (2) al art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește faptul că specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.

Precizează că din anul 2006 și până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 la 01.07.2017, dar și ulterior până în 31.12.2017 (în baza dispozițiilor art. 38 alin. (2) din lege), salarizarea de bază a specialiștilor din cadrul DNA a fost realizată exclusiv prin aplicarea directă și indirectă a art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2006.

Consideră că în cauză este vorba de o interpretare defectuoasă a Legii-cadru nr. 153/2017, întrucât dacă se acceptă că salariul specialistului se poate raporta la vechimea în funcția de magistrat a procurorului de judecătorie, atunci acest salariu se poate raporta și la o vechime de peste 3 ani, în baza principiului ubi eadem legis rațio, ibi eadem legis dispozitio.

În acest sens, invocă modul de determinare a salariului de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor de judecată, CSM, Inspecției Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispozițiile art. 22 alin (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, prin considerarea atât a vechimii în muncă cât și a vechimii în funcție.

Concluzionează că în ceea ce îi privește, dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 s-au aplicat incomplet, respectiv nu s-a ținut cont de criteriul vechimii în funcție.

Intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a formulat precizări, prin care solicită ca la soluționarea prezentului recurs să se aibă în vedere și Decizia nr. 31/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție: anularea Ordinului nr. 16/25.01.2019 și a Ordinelor de soluționare a contestației nr. 92, 91, 94, 95, 98, 99, 100, 101 din 14.03.2019 ale Direcției Naționale Anticorupție; obligarea pârâtei la emiterea unui Ordin de calculare și plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu", începând cu data de 01.01.2019 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor; plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală cuvenită; obligarea pârâtei ca în Anexa nr. 2 la noul Ordin de calculare și plată a drepturilor salariale, mențiunea anterioară vechimea în DNA - 20% să fie înlocuită cu sintagma vechimea în funcție.

Cu titlu preliminar, se constată că, deși în cuprinsul cererii de recurs recurenții-reclamanți au indicat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile expuse de recurenți se încadrează și în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care sentința atacată va fi analizată din perspectiva ambelor motive de nelegalitate.

2.1.1. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că recurenții au invocat faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, respectiv că, deși instanța a reținut că specialiștii IT din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru vechimea de 0-3 ani și gradațiile corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime 0 în sensul Notei la Capitolul I lit. B).

Instanța de fond a mai reținut că, în aplicarea prevederilor art. 7 lit. a), coroborate cu art. 8 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 153/2017 și cu art. 22 alin. (1) cap. VIII al Anexei V, salariul de bază constituie un tot unitar, determinat prin convergența unor principii și criterii de ierarhizare, din care vechimea în muncă sau cea în funcție nu pot fi eliminate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că este nefondată critica, nefiind relevate elemente contradictorii, în condițiile în care instanța de fond a reținut în mod corect că specialiștii IT din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt asimilați, din perspectiva salariului de bază, celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, dar nu pot beneficia de vechimea în funcție, câtă vreme nu dețin vechime în sensul Notei la Capitolul I lit. B).

Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, fără a se putea reține elemente contradictorii în privința considerentelor sentinței.

Pe de altă parte, faptul că recurenții-reclamanți nu sunt de acord cu interpretarea dată de către prima instanță textelor de lege incidente, nu este de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, aceste critici urmând a fi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În consecință, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest prim motiv de recurs este nefondat.

2.1.2. Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate.

Subsumat acestui motiv de casare, Înalta Curte, constatând legală soluția pronunțată de prima instanță, va proceda la substituirea parțială a motivării acesteia în sensul analizării aspectelor deduse judecății, prin prisma Deciziei nr. 31 din 17 mai 2021, pronunțate ulterior hotărârii recurate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care o va aplica în cauză.

Astfel, recurenții-reclamanți sunt specialiști IT în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Sub un prim aspect, analizând Decizia nr. 31/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de recurs constată că sunt nefondate susținerile reprezentantului recurenților-reclamanți de la concluziile pe fond, în sensul că această decizie este un înscris străin de natura cauzei, întrucât se referă la ofițerii de poliție judiciară, și nu la specialiștii IT din speță, în condițiile în care decizia anterior menționată se referă în mod expres la personalul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, stabilind că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurenților-reclamanți prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanța de recurs constată că pretențiile deduse judecății de către recurenții-reclamanți au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reținut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B) se prevede că "Prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", respectiv că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației." Prin urmare, singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Astfel, specialiștii IT, deși asimilați indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiștilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Înalta Curte constată că este nefondată și critica recurenților referitoare la modul de determinare a salariului de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor de judecată, CSM, Inspecției Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispozițiile art. 22 alin (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, prin considerarea atât a vechimii în muncă, cât și a vechimii în funcție, în condițiile în care nu a fost făcută dovada unui asemenea fapt.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privința unei eventuale discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constitutție privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenții-reclamanți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de C., G., A. B., D., E., F., și H. împotriva sentinței civile nr. 605 din 18.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C., G., A. B., D., E., F., și H. împotriva sentinței civile nr. 605 din 18.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 februarie 2022.