ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 14 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.04.2018, sub nr. x/2018 A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei comune de salarizare nr. 534 din 19 decembrie 2017 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, de stabilire a drepturilor salariale pentru susnumiții ca urmare a aplicării Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a Deciziei procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție nr. 128 din 02 martie 2018, de soluționare a contestațiilor formulate la angajator împotriva deciziei de salarizare arătată la alineatul anterior și emiterea unor noi decizii de salarizare și la recalcularea drepturilor salariale potrivit următoarelor principii: stabilirea salariului de bază conform Cap. II din Anexa nr. V la Legea - cadru nr. 153/2017, corespunzător nivelului de parchet, vechimii în muncă și în funcție la care ne situăm și la care să se adauge sporurile prevăzute de art. 4 și art. 5 din Cap. VIII al Anexei nr. V din aceeași lege, dar fără reducerea nivelului salarial sub cel existent în plată în luna decembrie a anului 2017 - pentru reclamant B.; aplicarea dispozițiilor cuprinse în Anexa nr. VI, cap. 2, art. 19 din Legea nr. 153/2017 și cele cuprinse în Anexa nr. VI, cap. 2, art. 23 din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale și cu art. 2 din Anexa nr. V, cap. VIII a Legii nr. 153/2017 - pentru ambii reclamanți; aplicarea dispozițiilor art. 16 și ale art. 41 din Constituția României, astfel cum au fost interpretate prin Deciziile Curții Constituționale nr. 872/25.06.2010 și nr. 874/25.06.2010 - pentru reclamant B..
De asemenea au solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate, începând cu data de 01 ianuarie 2018, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii - pentru ambii reclamanți precum și la plata dobânzilor penalizatoare sub forma dobânzii legale pentru executarea cu întârziere a obligației de plată privind drepturile salariale, dobânzi ce se vor calcula începând cu data de 01 ianuarie 2018 - pentru ambii reclamanți.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 4356 din 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanții A. Și B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție, ca neîntemeiată.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 4356 din 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat reclamanții B., A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În opinia recurenților, în speța de față, există un posibil conflict logic între prevederile art. 2 cap. VIII, Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 care dispun că salarizarea grefierilor se face "potrivit prevederilor prezentei legi și reglementărilor referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ, respectiv de salariat civil al Ministerului Apărării Naționale" și cele înserate în textul art. 69. cap. II, Anexa VI conform cărora pentru personalul auxiliar de specialitate și pentru personalul conex militar și civil de la instanțele judecătorești și parchetele militare se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției".
Consideră recurenții că dispozițiile cuprinse în Anexa nr. VI, cap. 2. art. 69 din Legea nr. 153/2017 nu exclud "de plano" aplicarea, în ceea ce privește grefierii Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiunile de corupție săvârșite de militari, întrucât aceștia au calitatea de grefieri civili ai unui parchet militar (potrivit art. 118 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, personalul auxiliar de la instanțele si parchetele militare, de la secțiile din cadrul Parchetului de pe Lângă înalta Curte de Casație si Justiție si Direcției Naționale Anticorupție poate proveni și din rândul militarilor activi), iar parchetele militare sunt asimilate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale.
Pe de altă parte, precizează recurenții că, a da unică aplicabilitate dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 153/2017, ar însemna lipsirea totală de efecte a altor două prevederi legale, respectiv art. 2 cap. VIII. Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006. Or, menționează recurenții că, este greu de crezut că două texte de lege, deși există, ele nu au nici o utilitate juridică. Cu atât mai mult cu cât unul din acestea (art. 2, Anexa V) este simultan cu cel atât de controversat respectiv cu art. 69.
Din aceste motive considerăb recurenții că se află în fața unei probleme de interpretare, care nu poate fi soluționată decât prin analiza corelată a celor două texte normative, iar nu prin excludere reciprocă.
Așadar, apreciază că prevederile arătate mai sus se completează una pe cealaltă, în sensul că grefierii civili din cadrul parchetelor militare sunt salarizați potrivit regulilor specifice personalului din domeniul justiției, dar fără excluderea particularităților specifice salarizării personalului civil din cadrul unităților militare. Numai prin această interpretare se poate da eficiență juridică tuturor textelor legale.
Consideră recurenții că, în acest sens trebuia să se pronunțe instanța de fond, cu atât mai mult cu cât din interpretarea prevederilor Legii nr. 45/1994, respectiv art. 6, art. 7 și art. 27 coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 rezultă neîndoielnic că parchetele militare sunt structuri centrale ale armatei române.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Din înscrisurile existe la dosarul cauzei, se observă că modul de calcul al salariilor de bază cuvenite recurenților-reclamanți a avut în vedere dispozițiile art. 38 alin. (1) și (3) lit. a) și alin. (6) din Legea – cadru nr. 153/2017, potrivit cărora: "(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017 (…). (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor,(…) se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții (…) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".
În privința recurentului-reclamant A., corect s-a reținut că, din analiza Capitolului II și a art. 17 alin. (5) Secțiunea a IV Legea 153/2017 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, salariul de bază acordat nu a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022, astfel că i s-au aplicat în mod corect dispozițiile prevăzute de art. 38 alin. (3) din Legea–cadru nr. 153/2017, intervenind majorarea indemnizației de încadrare avute la nivelul lunii decembrie 2017 cu 25%.
În privința recurentei-reclamante B., instanța reține că, din analiza Capitolului II și a art. 17 alin. (5) Secțiunea a IV Legea 153/2017 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, salariul de bază acordat a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022, astfel că i s-a aplicat în mod corect textul art. 38 alin. (6) din Legea–cadru nr. 153/2017, intervenind acordarea indemnizației stabilite pentru anul 2022.
În privința aplicabilității dispozițiilor specifice familie ocupaționale de funcții bugetare "Apărare, ordine publică li securitate națională", instanța reține următoarele:
Potrivit art. 19 și art. 23 Cap. II Anexa VI din Legea nr. 153/2017 "(art. 19) Pentru realizarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și securitate națională, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 7,5%. (art. 23) Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.
Potrivit art. 7 alin. (1) și (3) Legea 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale Structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale, subordonate nemijlocit Ministrului apărării naționale, sunt:(…).(3) (…) Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiunile de corupție săvârșite de militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt asimilate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale(…)
Potrivit art. 69 alin. (3) și (4) Cap. II, Anexa IV din Legea nr. 153/2017 (3) Pentru personalul auxiliar de specialitate și pentru personalul conex militar și civil de la instanțele judecătorești și parchetele militare se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției.(4) Pentru personalul civil al Ministerului Apărării Naționale din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiției.
Astfel, din analiza dispozițiilor legale anterior menționate, instanța reține că personalul auxiliar de specialitate din cadrul Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiunile de corupție săvârșite de militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție intră în categoria personalului civil din cadrul unei structuri centrale a Ministerului Public căruia i se aplică reglementările specifice din sistemul justiției. În exercitarea atribuțiilor specifice nu contribuie la realizarea prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și securitate națională și prin urmare nu beneficiază de sporul prev. de art. 23 Anexa IV.
Față de cele anterior menționate, instanța reține că, în mod corect la stabilirea drepturilor salariale cuvenite recurenților, grefieri în cadrul Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiunile de corupție săvârșite de militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 19 și 23 Anexa VI Legea 153/2017, motiv pentru care susținerile reclamanților sub acest aspect, sunt neîntemeiate.
În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul declarat de reclamanții B., A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții B., A. împotriva sentinței civile nr. 4356 din 29 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.