ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2403/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției și Curtea de Apel au solicitat: - obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare și reîncadrarea reclamantelor cu luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu 09.04.2015 și în continuare, pentru viitor; - recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu 09.04.2015; - repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâtei Curții de Apel Tg. -Mureș la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1910 din 4 iunie 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea reclamantelor A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției și pârâta Curtea de Apel Târgu Mureș având ca obiect obligarea emitere act administrativ. A fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs reclamantele criticând-o pentru motive de nelegalitate. 3.1. Recurenta – reclamantă B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că instanța de fond a ignorat împrejurarea că printr-o serie de hotărâri judecătorești s-a dispus obligarea Ministerului Justiției, Curților de Apel la plata diferentelor de drepturi salariale dintre indemnizațiile procurorilor D.N.A.si D.I.I.C.O.T.si drepturile salariate efectiv incasate de reclamanți, judecători din cadrul judecătoriilor, tribunalelor si curților de apel. S-a mai arătat ca soluția, legislativa a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim a fost adoptata de legiuitor, începând cu data de 9 aprilie 2015 prin introducerea art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel ca toate considerentele expuse de Curtea Constituționala în decizia. nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicata în Monitorul Oficial al României Partea l nr. 1029 din 21 decembrie 2016 se verifica si în privința acestui text de lege. Hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, raportat la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul DNA si DIICOT nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generala, astfel cum s-a reținut în decizia arătată. S-a invocat și Decizia nr. 23/2016 a înaltei Curți de Casație si Justiție prin care se definește sintagma "salarizat la același nivel". In ceea ce privește accesoriile drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța, au fost invocate dispozițiile art. 1535 din C. civ., referitor la daunele interese pentru întârzierea executării. 3.2. Recurenta – reclamantă A., prin motive de recurs circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului. Din perspectiva nemotivării sentiței, s-a arătat că este întemeiat motivul de recurs, întrucât considerentele instanței nu cuprind nicio referire cu privire la starea de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, cu privire la hotărârile judecătorești invocate prin care s-a recunoscut pentru aproximativ 1000 de judecători plata diferențelor salariale raportat la indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. S-a invocat incidenta prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la decizia nr. 36 din 4.06.2018in Interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobata prin Legea 71/2015 prevede soluția egalizării indemnizaților la nivel maxim are în vedere si majorările si indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent daca ordinatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că acordarea coeficienților corespunzători procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu se încadrează în categoria drepturilor salariate la care se referă Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, nu constituie drepturi reglementate de norme cu "aplicabilitate generală" așa cum era situația majorărilor de 2%, 5%, 11% de la care a plecat analiza Curții Constituționale, care au fost aplicate pentru întreg sistemul justiției, fără niciun fel de circumstanțiere față de situația personală a fiecărui angajat în parte, nu au determinat majorarea indemnizațiilor de încadrare și ca atare, decizia nu este aplicabilă prezentei cauze.

Procedura de soluționare a recursului Prin notele de ședință din data de 22.03.2021 recurenta – reclamantă B. a depus copia sentinței civile nr. 2253/29.102020 pronunțată de Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin neapelare, prin care a fost obligată pârâta Curtea de Apel Târgu Mureș la recalcularea indemnizației de incadrare la nivelul indemnizațiilor procurorilor DNA și DIICOT. Intimații – pârâți Ministrul Justiției și Ministerul Justiției au depune note scrise prin care s-a solicitat a se avea în vedere puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2253/29.10.2020, iar, pe cale de consecință, să se constate prezenta acțiune ca rămasă fără obiect. În ceea ce o privește pe recurenta – reclamantă B., având în vedere că aceasta s-a pensionat începând cu luna 15.01.2019, s-a invocat excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale active, calificată de instanța de recurs ca o apărare de fond.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, Înalta Curte va da prioritate analizării excepției autorității de lucru judecat, invocate din oficiu. 6.2. Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat, și anume art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), nu este fondat. În speță, sentința de fond recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Faptul că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată. Considerentele instanței de fond sunt coerente și logice, apte de a susține dispozitivul, iar împrejurarea că instanța nu a valorizat argumentele reclamantului este consecința logică a soluției pronunțate, fiind de subliniat în acest context că, întotdeauna, considerentele instanței vor fi în opoziție cu argumentele unei părți, atunci când, urmare hotărârii pronunțate, partea va fi căzută în pretenții. 6.3. Motivul de ordine publică invocat de Înalta Cute de Casație și Justiție. Prin cererea de chemare în judecată, adresată instanței de contencios administrativ recurentele – reclamante au solicitat obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin de salarizare și reîncadrarea cu luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. În justificarea pretențiilor deduse judecății, recurentele reclamante au invocat, în faza procesuală a recursului, recunoașterea dreptului prin sentința civilă nr. 2253/29.102020 pronunțată de Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale. Această sentință a intrat în puterea lucrului judecat, rămânând definitivă prin neapelare. Prin sentința invocată, instanța de litigii de muncă a obligat pârâta Curtea de Apel Târgu Mureș la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. a) pct. 6-13, în raport de funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu data de 9.04.2015 și în continuare, pentru viitor, în ceea ce o privește pe reclamanta A., respectiv până la data de pensionării, 15.01.2019, în ceea ce o privește pe reclamanta B.. A fost obligat pârâtul și la plata prejudiciului creat, constând în diferența dintre venitul încasat și cel stabilit prin sentință, actualizat cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare. Conform art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părți, respectiv modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Așadar, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Prin urmare, deși nu se reține autoritatea de lucru judecat a hotărârilor, deoarece între dosare nu există identitate de obiect – în prezenta cauză reclamantele solicitând emiterea ordinelor de salarizare, întrucât prin hotărârea judecătorească menționată s-a recunoscut în mod definitiv dreptul recurentelor reclamante la calcularea și la plata salariului cu includerea coeficientului de multiplicare 19,00 prevăzut în Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010, de la aceeași dată cu cea solicitată și în prezenta acțiune și în baza acelorași temeiuri de drept, Înalta Curte reține că problema de drept ridicată în speță a fost dezlegată cu putere de lucru judecat. Astfel, în raport de dispozițiile legale invocate și în prezenta acțiune, prin analizarea acelorași motive invocate de reclamante, precum și apărări formulate de pârât, prin prisma deciziei nr. 36/2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a deciziei Curții Constituționale nr. 749/2016, instanța de litigii de muncă a recunoscut dreptul recurentelor-reclamante de a beneficia de coeficientul de multiplicare, autoritatea de lucru judecat operând atât asupra dispozitivului cât și a motivelor cu valoare decizională. Ca urmare, constatând stabilit dreptul recurentelor - reclamante Înalta Curte reține ca fiind nejustificat refuzul de emitere a ordinelor de salarizare în conformitate cu sentința menționată, motivele invocate și reiterate prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză trebuind să fie înlăturate ca efect al autorității de lucru judecat al sentinței nr. 2253 din 29.10.2020 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, urmând a fi obligat la emiterea unor noi ordine de salarizare. Noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările date problemelor de drept într-un litigiu anterior, dar identic sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în prezentul, altfel s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale. În raport de aceste considerente, verificarea soluției primei instanțe din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu mai poate avea loc. Ca efect al reținerii autorității de lucru judecat parțiale, instanța de recurs urmează a respinge, pe cale de consecință, și capătul de cerere accesoriu, în măsura în care și acesta a fost tranșat de instanța de litigii de muncă și conflicte sociale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 430 și art. 431 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite excepția autorității de lucru judecat parțială, va obliga pârâtul Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare în acest sens și va respinge în rest acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.