ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2022

Ședința publică din data de 08 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2019 reclamanții A., B., C., D., E., F., G. Și H. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției au solicitat următoarele:

- obligarea pârâtului - Ministerul Justiției, să emită pentru fiecare reclamant a unor noi ordine de indemnizare conform dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și ale O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data de 09.04.2015 și în continuare pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 6-13 aplicabil indemnizațiilor procurorilor DNA și' DIICOT, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

- obligarea pârâtului la calcularea și la alocarea sumelor necesare precum și la plata acestora, pentru fiecare reclamant, pentru fiecare lună, începând cu 09.04.2015 și în continuare, pentru viitor, până la realizarea efectivă a dreptului, a diferenței dintre indemnizațiile de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13 și indemnizațiile de încadrare brute și a celorlalte drepturi aferente efectiv plătite, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 272 din 18 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției‚ ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 272 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au declarat recurs.

Ulterior, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în temeiul dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă, au formulat o cerere prin care învederează instanței că înțeleg să renunțe la judecata recursului și totodată solicită să se ia act de acest lucru.

Înalta Curte ia act de cererea formulată, având în vedere dispozițiile art. 406 conform cărora:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(...)

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum și cererea formulată de recurenta-pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G. și H. împotriva sentinței civile nr. 272 din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2022.