ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4795/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 01.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. judecători și foști judecători în cadrul Curții de Apel Pitești, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTRUL JUSTIȚIEI, au solicitat instanței obligarea pârâților la emiterea unor noi ordine de încadrare, în care indemnizația de încadrare, în raport de competentele Ministrului Justiției, să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare stabilit la lit. A), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 (coeficient 19, diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT), corespunzător perioadei efectiv lucrate de către fiecare dintre reclamanți.

Prin sentința civilă nr. 223 din 12 iulie 2021 Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței teritoriale și excepția inadmisibilității, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei PP. și respinge acțiunea formulată de către această reclamantă ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, având ca obiect obligația de a face și a obligat pârâtul Ministrul Justiției să emită reclamanților noi ordine de încadrare începând cu data de 04.10.2015 și în continuare pentru reclamanții judecători în funcție și corespunzător perioadei efectiv lucrate pentru reclamanții judecători pensionari, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A), pct. 13.

Împotriva sentinței nr. 223 din 12 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se următoarele argumente de ordin critic:

- instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 7 lit. c) din Cap. 1 Secțiunea a 3-a, art. 8 și 9 din Cap. VIII, Secțiunea a 2-a din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (3) Cap. 1 Secțiunea 1 din Legea nr. 153/2017,

- cu privire la competență, având în vedere natura raporturilor juridice din prezenta cauza, raporturi guvernate de o lege specială, legea salarizării, prevederile Legii nr. 554/2004, reținute de instanța de fond și care reprezintă o normă generală, nu sunt aplicabile în ceea ce privește competența de soluționare a prezentului litigiu, întrucât în materia dreptului muncii există reglementări speciale, care primează, astfel că se impunea judecarea potrivit acestor din urmă dispoziții legale,

- pe fond, este greșită premisa nivelului maxim al salarizării pentru emiterea unui nou ordin de încadrare cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA și DIICOT), prin raportare la Decizia nr. 11/2020 din 4 mai 2020 (paragraful 32) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii,

- prin admiterea acțiunii, instanța instituie un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, încuviințarea solicitării reclamantului prin hotărâre judecătorească determinând o răsturnare a salarizării instituite prin legile de salarizare ulteriore O.U.G. nr. 27/2006, fiind vorba despre "o modificare a opțiunii legiuitorului, în sensul contrar reținut de acesta, afirmând existenței unui drept care nu mai are temei legal", astfel cum s-a reținut în Decizia nr. 51/2020 a Curții Constituționale,

- contrar opiniei Curții de Apel Craiova, acordarea coeficienților corespunzători personalului DNA și DllCOT nu se încadrează în categoria drepturilor salariate la care se referă Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, nu este vorba despre drepturi reglementate de norme cu "aplicabilitate generală" așa cum era situația majorărilor de 2%, 5%, 11% de la care plecase analiza Curții Constituționale, care au fost aplicate pentru întreg sistemul justiției, fără niciun fel de circumstanțiere față de situația personală a fiecărui angajat în parte, nu au determinat majorarea indemnizațiilor de încadrare și ca atare, deciziile reținute de instanța de fond nu sunt aplicabile prezentei cauze,

- cu privire la obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin de încadrare, începând cu 04.10.2015 și în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA și DIICOT), salarizarea intimatului-reclamant nu ar putea depăși limitele maxime impuse de Legea nr. 153/2017.

Potrivit O.U.G. nr. 43/2016 care a modificat și completat O.U.G. nr. 57/2015, de la data de 31.08.2016 art. 31 are următorul cuprins: "începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 se referă la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești care produceau efecte juridice la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 sau ulterior acestui moment, iar nu la hotărâri care se refereau la o perioadă anterioară intrării în vigoare a legilor unice de salarizare.

Prin urmare, chiar dacă există sentințe judecătorești prin care au fost acordate despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale dintre coeficientul de multiplicare aplicat procurorilor de la DNA și DIICOT și drepturile salariale încasate efectiv, aceste despăgubiri au fost acordate până la data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a legii unice de salarizare. Așadar, dispozițiile acestor sentințe și-au încetat aplicabilitatea la momentul intrării în vigoare a noilor legi de salarizare, în baza cărora Ministerul Justiției a emis noi ordine de salarizare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la emiterea unor noi ordine de încadrare, în care indemnizația de încadrare, în raport de competentele Ministrului Justiției, să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de . multiplicare stabilit la lit. A), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 (coeficient 19, diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT), corespunzător perioadei efectiv lucrate de către fiecare dintre reclamanți.

Deși a solicitat pârâtului Ministerul Justiției emiterea noului ordin de salarizare, pârâtul nu a dat curs acestei solicitări, refuzul fiind considerat nejustificat de către reclamanți.

În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanți cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin de încadrare, începând cu data de 04.10.2015 și în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA și DIICOT), care a fost apreciată ca întemeiată, refuzul pârâtului fiind apreciat de prima instanță ca nejustificat.

Recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate, susținând, în esență, că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei.

Totodată, în opinia sa, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 7 lit. c) din Cap. 1 Secțiunea a 3-a, art. 8 și 9 din Cap. VIII, Secțiunea a 2-a din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (3) Cap. 1 Secțiunea 1 din Legea nr. 153/2017, cu luarea în considerare a unui coeficient de multiplicare neprevăzut în dispoziții legale care reglementează salarizarea judecătorilor cu grad de judecătorie, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora și, totodată, să reformeze în parte sentința recurată, cu privire la data de emitere a ordonului de salarizare.

În primul rând, instanța de control judiciar constată că nu pot fi primite agumentele expuse de recurentul-pârât în susținerea greșitei soluționări a excepțiilor invocate de acesta în fața primei instanțe, care de altfel sunt similare cu cele formulate prin întâmpinarea din dosarul de fond.

În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei, se constată că în mod corect a fost respinsă de prima instanță, care a apreciat că, în raport de obiectul dedus judecății, respectiv obligarea pârâtului Ministerul Justiției, organ central, de a emite un ordin de încadrare, este atrasă competența materială a Curții de Apel conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, în ceea ce privește competența teritorială, conform art. 10 alin. (3), reclamantul, persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la Ministerul Justiției, reclamanții au solicitat emiterea unui nou ordin de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 și în continuare, și după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând in considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006), solicitând astfel punerea în executare a sentinței nr. 263 din 19.02.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, definitivă.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a preciat în mod corect că acțiunea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtului Ministrul Justiției la emiterea unui nou ordin de încadrare, începând cu data de 04.10.2015 și în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA și DIICOT), este întemeiată, refuzul pârâtului exprimat prin adresa nr. x/2019 fiind apreciat nejustificat pentru următoarele aspecte:

Prin sentința nr. 263 din 19.02.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești au fost obligați la recalcularea indemnizației de încadrare a reclamanților conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 04.10.2015 și în continuare, prin valorificarea coeficientului de multiplicare de 19,00 stabilit în Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, lit. A) pct. 13 și să-le plătească contravaloarea diferenței dintre indemnizația de încadrare stabilită astfel și indemnizația actuală de încadrare, calculată începând cu 04.10.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare și actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legată penalizatoare, începând din data de 01.08.2015 și până la data plății efective a debitului principal constând în diferențele dintre indemnizația de încadrare stabilită potrivit celor dispuse și indemnizația actuală de încadrare a reclamanților.

Această sentință a intrat în puterea lucrului judecat rămânând definitivă ca urmare a respingerii apelurilor prin decizia 1478 din data de 01 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018.

Raportat la istoricul legislativ în materia salarizării se reține că în perioada 2010-2017 nu s-au aplicat nici coeficienții de ierarhizare prevăzuți de Legea nr. 330/2009 și nici valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.

La data de 01.07.2017 a intrat in vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care prin art. 44 a abrogat Legea-cadru nr. 284/2010 si care a reglementat conform art. 12. Modul de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare (1) Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi și anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. (2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare."

Potrivit art. 38. "Aplicarea legii (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (…) (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h) (...) (6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. (6

1

) Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia."

Astfel, raportat la aceste reglementari, se retine că și după data de 01.07.2017 pană în 2023 rămâne același mod de determinare al indemnizațiilor pentru judecători și procurori prin înmulțirea valorii de referință sectoriale (stabilită prin lege) cu un coeficient de multiplicare variabil (astfel cum a fost determinat, raportat la fiecare funcție, în anexa la O.U.G. nr. 27/2006), stabilit potrivit vechimii (art. 3 alin. (1) O.U.G. nr. 27/2006), cu aplicarea etapizata a dispozițiilor din Legea 153/2017. Prin "vechime" se înțelege perioada în care au fost deținute diferite funcții juridice (pct. 2 din Nota de la finalul O.U.G. nr. 27/2006, cu trimitere la art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor .

Prin Legea nr. 71/2015, prin aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus aliniatul 5

1

la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 cu următorul cuprins: "(5 1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.", astfel ca actul normativ mai sus menționat a fost reglementat astfel cu scopul de a elimina anomaliile legate de aplicarea dispozițiilor legilor de salarizare, care au determinat în domeniul justiției diferențe de salarizare între persoane care desfășoară aceeași activitate, printre care și cea care rezultă din aplicarea creșterilor salariale în funcție de valoarea de referința sectorială sau de coeficientul de multiplicare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 23 din data de 26 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, obligatorie de la această dată pentru instanțe, în privința chestiunii de drept dezlegate, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice".

De asemenea, în ceea ce privește discriminarea derivată din diferențe salariale, pentru înlăturarea acesteia, legiuitorul a adoptat Ordonanța de urgență nr. 20 din 8 iunie 2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor Ordonanței de urgență nr. 20 din 8 iunie 2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în ședința din 23 august 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate de voturi, a adoptat o hotărâre de principiu prin care recomandă ordonatorilor de credite ca în interpretarea acestor dispoziții legale să aibă în vedere principiul de drept menționat în expunerea de motive a O.U.G. nr. 20/2016 și în cuprinsul art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G nr. 20/2016, în sensul eliminării discrepanțelor salariale existente în sistemul judiciar, astfel încât personalul care beneficiază de aceleași condiții să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității în care își desfășoară activitatea.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, la articolul 31 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (11)-(14), cu următorul cuprins:,,(11) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute in aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent in Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(12) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariate prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. (13) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat in plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate"

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost inițial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizațiilor, raportarea la indemnizațiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

Așadar, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizația de încadrare urma să fie același, respectiv aceeași, stabilită la nivel maxim.

Prin aceeași decizie, Curtea a statuat în sensul că pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituțională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituționalității art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

De asemenea, prin decizia nr. 36/2018 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept- s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5)

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Revenind la considerentele anterior expuse, deduse din reglementările legislative enunțate, se reține că în măsura în care, în cadrul familiei ocupaționale justiție existau la data de intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, magistrați judecători care dețin aceeași funcție cu a reclamanților și îndeplinesc aceleași condiții de vechime cu ale acestora, si care beneficiau de o indemnizație de încadrare stabilită prin raportare la un coeficient de multiplicare 19,000, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare, indemnizația de încadrare pentru reclamanți trebuie stabilită, la nivelul maxim aflat în plată.

Coeficientul de multiplicare 19,000 era la data intrării in vigoare a Legii 330/2009, un drept de natură salarială, recunoscut prin hotărâri judecătorești irevocabile în favoarea unor magistrați judecători care dețin funcții și condiții de vechime identice cu ale reclamanților, astfel că acesta trebuia inclus în indemnizația brută de încadrare și după intrarea în vigoare a Legii 330/2009.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile recurentului-pârât Ministerul Justiției în prezenta cauză au făcut obiectul analizei și în cuprinsul sentinței nr. 263 din 19.02.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

În raport de aceste dispoziții legale, trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat a motivelor cu valoare decizională, adică a acelor motive care conțin soluții asupra unor puncte litigioase ale procesului de așa maniera încât doar felul în care au fost aduse în fața judecații (pe cale de apărare ori ca aspecte prealabile cercetării fondului), face ca astfel de soluții sa nu se regăsească în dispozitiv.

Așadar, trebuie recunoscut că intră în autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitivul care tranșează litigiul, și motivele care susțin soluția, precum și motivele care conțin ele însele soluții pe aspectele litigioase invocate de părți și supuse dezbaterii acestora.

Însă, instanța de control judiciar constată că sentința recurată, prin care s-a admis acțiunea reclamanților, se impune a fi reformată, în parte.

Prin sentința recurată, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților un nou ordin de încadrare, începând cu data de 04.10.2015 și în continuare, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00, stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A)/pct. 13 (aferent salarizării procurorilor DNA și DIICOT), deși data corectă este 23.10.2015, data sentinței.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune reformarea în parte a sentinței recurate, în sensul că va fi obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților de la data de 23.10.2015 un nou ordin de încadrare în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2007, menținându-se în rest dispozițiile sentinței recurate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâtul Ministrul Justiției să emită reclamanților noi ordine de încadrare începând cu data de 23.10.2015 și în continuare pentru reclamanții judecători în funcție și corespunzător perioadei efectiv lucrate pentru reclamanții judecători pensionari, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A), pct. 13, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 223 din 12 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată în sensul că:

Obligă pârâtul Ministrul Justiției să emită reclamanților noi ordine de încadrare începând cu data de 23.10.2015 și în continuare pentru reclamanții judecători în funcție și corespunzător perioadei efectiv lucrate pentru reclamanții judecători pensionari, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19 stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A), pct. 13.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2022.