ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3922/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, la data de 22.11.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș, Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, solicitând:

- obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare și reîncadrarea cu luarea în considerare a unei indemnizații de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu 09.04.2015 și în continuare, pentru viitor;

-recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, începând cu 09.04.2015;

repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâtei Curtea de Apel Târgu Mureș la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2538 din 18 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a respins cererea reclamanților A. și F. de renunțare la judecată;

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul justiției;

a respins cererea de chemare în judecată formulată de părțile reclamante în contradictoriu cu pârâtul ministrul justiției, ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă;

a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., și G., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș și în consecință,

- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți ordine de încadrare salarială, producătoare de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, cu aplicarea art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, respectiv începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, cu aplicarea art. 1 rap. la art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și completată, cu mențiunea că nivelul de salarizare de avut în vedere se raportează inclusiv la un nivel determinat prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare stabilit de lit. A) pct. 13 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 27/2006;

-a obligat pârâta Curtea de Apel Târgu-Mureș să plătească fiecărei părți reclamante diferențele salariale rezultate începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, precum și începând cu data de 01.08.2016 și în continuare, plus actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, pârâtul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. și pârâta Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat lămurirea sentinței civile nr. 2538/18.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în sensul că la recalcularea indemnizațiilor de încadrare se va aplica limita prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea - cadru nr. 153/2017.

Prin încheierea de ședință din data de 24 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire a sentinței nr. 2538/18.11.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 a declarat recursul pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 443 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a susținut că aspectul învederat prin cererea de lămurire a dispozitivului, referitor la încadrarea reclamanților în grila de salarizare specifică în raport de gradul, funcția și vechimea în funcție a reclamanților, constituie o neclaritate cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea sentinței nr. 2538/2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța de fond nu a determinat dacă la reîncadrare se va avea în vedere maximul stabilit de anexa pentru coordonatele profesionale (grad, funcție, vechime în muncă, gradație) specifice reclamanților sau cele specifice procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA și DIICOT.

Prin încheierea a cărei lămurire o solicită instanța a stabilit acordarea în favoarea reclamanților, judecători, a unor drepturi salariale specifice procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA și DIICOT. Grilele de salarizare pentru judecători și procurori sunt diferite, neexistând un temei pentru utilizarea grilei dedicate procurorilor, pentru reîncadrarea judecătorilor.

A mai arătat recurentul-pârât că maximul la care se oprește indemnizație lunară este cel stabilit de lege penru funcția de judecător conform Anexei A, și nu pentru procuror. Coeficientul 19, ca și valoare VRS este un element care se utilizează în prima etapă a calculului indemnizației, ori de câte ori valoarea acesteia depășește maximul din anexă, indemnizația reducându-se la acest maxim, astfel cum a statuat și Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 433/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Recurentul-pârât consideră că recalcularea indemnizațiilor trebuie făcută cu plafonarea maximă specifică fiecărui reclamant, motivat de dispozițiile imperative ale art. 38 din Legea nr. 153/2017 și de împrejurarea că instanța, prin sentința pronunțată, nu a acordat/recunoscut grade profesionale sau vechimi suplimentare care să permită trecerea pe o altă grilă.

Intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F. și G. și intimata-pârâtă Curtea de Apel Târgu Mureș nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

Înalta Curte reține că, prin prezenta cale de atac, este chemată a se pronunța asupra legalității încheierii de ședință din 24 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 din perspectiva soluționării de către instanța de fond a cererii de lămurire a sentinței civile nr. 2538/18.11.2019, formulată chiar de pârâtul Ministerul Justiției, cu încălcarea disp. art. 443 din C. proc. civ. de către instanța de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 443 din C. proc. civ.:

"(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

(2) Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților.

(3) Încheierea se va atașa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței."

Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că în această procedură sunt permise doar lămurirea înțelesului dispozitivului și înlăturarea dispozițiilor contradictorii, nu și modificarea soluției pronunțate de instanță, prin adăugarea unor dispoziții suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecății sau care au legătură cu o etapă ulterioară soluționării cauzei.

Așadar, apare evident faptul că prin cererea privind lămurirea dispozitivului hotărârii, nu se poate cere modificarea acestuia, ci doar clarificarea lui, putându-se interpreta doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizațiilor procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care sunt asimilați potrivit legii, respectiv obligarea pârâților la emiterea ordinelor în acest sens și la acoperirea prejudiciilor suferite de către reclamanți prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze.

În litigiul pendinte, recurentul-pârât Ministerul Justiției, prin cererea de lămurire formulată, a solicitat instanței de fond să se pronunțe asupra aplicării în cauză a art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, însă acest aspect nu a fost invocat nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin apărările formulate în cauză.

Prin urmare, solicitarea recurentului-pârât excede limitelor învestirii instanței de fond. Or, prin lămurirea hotărârii, nu poate fi modificat dispozitivul, ci doar se clarifică și se interpretează măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de fond a apreciat netemeinică solicitarea recurentului de "lămurire" a dispozitivului, prin invocarea unor aspecte ce nu au fost vizate de apărările părților, astfel că nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a acestora și nu au fost tranșate prin sentința instanței de fond.

Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile recurentului-pârât privind stabilirea de către instanța de fond în favoarea reclamanților, judecători, a unor drepturi salariale specifice procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA și DIICOT, neexistând un temei pentru utilizarea grilei dedicate procurorilor în vederea reîncadrării judecătorilor, întrucât acestea vizează fondul cauzei și depășesc limitele învestirii instanței de control judiciar, chemată să se pronunțe doar asupra legalității încheierii prin care a fost soluționată cererea de lămurire formulată de către pârâtul Ministerul Justiției.

Astfel fiind, criticile invocate de către recurentul-pârât nu pot conduce la reformarea hotărârii primei instanțe, soluția pronunțată de aceasta fiind legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva încheierii din 24 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.