ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018 la data de 11.04.2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., F., H., I., J., K., L., M., N., O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Consiliul Național de Combatere a Discriminării, anularea Hotărârii nr. 6 din 7.03.2018 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava, anularea parțială a Deciziei nr. 22 din 1.02.2018 a Președintelui Curții de Apel Suceava, obligarea Curții de Apel Suceava la emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Suceava menționat în cererea de chemare în judecată, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice referitor la modul de calcul al salariilor și de acordare a sporurilor salariale prin raportare la modul de calcul al acestora avut în vedere de Curtea de Apel Bacău și în considerarea adresei nr. x/2018 a Ministerului Justiției, obligarea Curții de Apel Suceava și Tribunalului Suceava la repararea prejudiciului creat prin aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor Legii nr. 153/2017, respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferențele salariale între veniturile ce le-ar fi obținut prin aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 153/2017 (așa cum s-a procedat în cazul Curții de Apel Bacău, acesta fiind modul de calcul referință și ulterior în cazul Curții de Apel București și Curții de Apel Ploiești) și salariile efectiv încasate începând cu luna ianuarie 2018, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 108 din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantele A., D., J. și L., respingând acțiunea formulată de aceste reclamante, ca inadmisibilă; a respins acțiunea formulată de reclamanții B., C., E., F., G., F., H., I., K., M., N., O., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Suceava, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul Suceava, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., pentru motive ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au susținut că în ceea ce privește salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care nu depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022 și modalitatea de calcul a cuantumului sporurilor, acestea sunt prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2015, acestea urmând a avea o creștere etapizată până în anul 2022.

În ceea ce privește salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, recurenții apreciază că prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) nu se aplică, întrucât art. 38 alin. (6) prevede o normă derogatorie sub aspectul aplicării majorării de 25% la salariul de bază în sensul că, dacă în urma majorării se depășește salariul de bază prevăzut în Anexa V pentru anul 2022, se va aplica din 01.01.2018 acest salariu de bază.

Ori, câtă vreme salariul de bază acordat cu 01.01.2018 este cel prevăzut a fi avut în plată în anul 2022, rezultă fără putere de tăgadă faptul că inclusiv cuantumul total al sporurilor trebuie determinate prin aplicarea integrală a Legii nr. 153/2017 pentru această categorie de personal, respectiv: aplicarea art. 4 alin. (1) prin raportare la art. 1 lit. c) din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din sistemul justiției al Anexei V la legea-cadru și aplicarea art. 5 din același capitol.

De aici, rezultă indubitabil concluzia că, în cazul în care salariile de bază stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate care depășesc plafonul stabilit pentru anul 2022, sporurile trebuie stabilite și aplicate potrivit dispozițiilor legii-cadru și calculate individual pentru fiecare angajat, indiferent de procentul acestora (mergând până la maximul prevăzut de lege), singura limitare impusă de lege rămânând cea prevăzută la art. 25, respectiv, ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de baza stabilită pe ordonator de credite (în speță, ordonatorul principal de credite fiind Ministerul Justiției), iar nu pe fiecare angajat în parte (cum s-a procedat în ceea ce îi privește).

Astfel, art. 4 alin. (1) prevede că pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de acordarea unui spor de până la 15% din salariul de bază, iar art. 5 stabilește și un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar.

Au precizat faptul că, pe de o parte, dreptul de a beneficia de ultimele două sporuri a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive, fiind inclusiv achitate retroactiv sumele reprezentând cuantumul lor, chiar și dobânzi legale, iar, pe de altă parte, au fost acordate și pentru viitor prin legile de salarizare succesive, respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010, tot ca efect al hotărârilor judecătorești care prevedeau acordarea lor și pentru viitor.

În ceea ce privește sporul pentru condiții vătămătoare de muncă, recurenții au arătat că la nivelul fiecărui angajator, curte de apel sau parchet de pe lângă curte de apel, trebuie să existe o decizie administrativă emisă în aplicarea Ordinului nr. 279/C/2010 pentru aprobarea sporului și, implicit, să fie efectuate buletine de expertizare sau de determinare a condițiilor de acordare a sporului pentru desfășurarea activității în condiții grele, vătămătoare sau periculoase.

Nu se poate invoca propria culpă a angajatorului la acordarea sporului pentru desfășurarea activității în condiții grele, vătămătoare sau periculoase pe motivul lipsei regulamentului-cadru care să stabilească aceste locuri, având în vedere că acestea trebuiau să fie deja stabilite și/sau eventual menținute până la data de 1 ianuarie 2019.

Același punct de vedere a fost emis și de Ministerul Muncii și Justiției Sociale cu privire la Modalitatea de stabilire a salarizării personalului bugetar în anul 2018, inclusiv conform prevederilor O.U.G. nr. 91/2017 pentru modificarea Legii-cadru nr. 153/2017 – pct. 11.

Recent a fost adoptată H.G. nr. 118/2018 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare Justiție, dar până la această dată nu li s-a emis o nouă decizie de salarizare în care să fie menționat și cuantumul fiecărui spor acordat, așa cum se menționează în art. 5 din decizia menționată.

Au mai arătat recurenții că la nivelul Curții de Apel Bacău toate sporurile au fost acordate în cuantumul maxim, respectiv 25% - spor de risc și solicitare neuropsihică, 5% - spor de confidențialitate și 15% - spor condiții vătămătoare, în timp ce la nivelul Curții de Apel Suceava aceste sporuri nu au fost defalcate, acestea fiind aplicate în cuantum de 30% din salariul de bază.

În privința plății despăgubirilor, prin emiterea unei dispoziții de salarizare cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 și în condiții de discriminare și inegalitate de tratament și refuzul emiterii unei alte dispoziții corecte, recurenții apreciază că s-a creat un prejudiciu în patrimoniul lor, în înțelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009.

În privința cererii de actualizare a sumelor astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de plată a dobânzilor legale penalizatoare, recurenții au invocat Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

De asemenea, au susținut că principiile nediscriminării și egalității, prevăzute de însuși legea de salarizare, în temeiul și aplicarea căreia au fost emise actele contestate, nu au fost respectate în ceea ce îi privește.

Recurenții – pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că problema de drept ce privește determinarea modalității de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeași lege și ale art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 emisă de ICCJ - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în: Monitorul Oficial NR. 921 din 27 septembrie 2021).

Astfel, prin decizia amintită s-au statuat următoarele:

"80. Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege și în anexele nr. 1 - VIII". Așadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege și în anexele sale și interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

a) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare." (art. 5).

Raportat la aceste statuări cu caracter obligatoriu ale instanței supreme, în mod corect a reținut prima instanță că sporurile au fost calculate cu respectarea legii prin raportare la indemnizația de încadrare fără indicarea procentului corespunzător fiecărui spor și prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30%, fără ca prin această modalitate de reflectare a lor să se fi cauzat vreo vătămare, cât timp sporurile nu sunt efectiv acordate în procent fix, prestabilit din salariul de bază.

Majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Prin urmare, norma de plafonare în discuție are caracter special, limita prevăzută neputând fi depășită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamanți, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care și modalitatea de stabilire individuală a sporurilor.

Totodată, prevederile art. 4 și 5 din Capitolul VIII anexa V, cuprind sintagma "până la", ceea ce conduce la concluzia că nivelul sporurilor se poate situa la un nivel inferior maximului stabilit și care nu poate fi depășit, așa cum se subliniază și în decizia mai sus amintită:

"79. Prin sintagma "fără a depăși limita prevăzută la art. 25", care se regăsește în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicția stabilirii și acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Înalta Curte mai reține și cele statuate la par 95 din Decizia nr. 15/2021 a ICCJ, respectiv faptul că posibilitatea ca, în cadrul aceleiași categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiți, să existe diferențieri în funcție de sumele de bani aflate la dispoziția acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situații de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influența nivelul de determinare al sporurilor, apariția unei eventuale situații de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluționare a recursului în interesul legii.

Ca urmare, criticile recurenților privind greșita aplicare a legii sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. împotriva sentinței civile nr. 108 din 15 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.