ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5230/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.12.2018, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, au solicitat anularea Hotărârii nr. 18/24.10.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, comunicată în data de 01.11.2018 și Decizia nr. 105/11.09.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, și pe cale de consecință, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, cu aplicarea prevederilor Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (act normativ care a intrat în vigoare la 23.07.2018), în sensul stabilirii salariului de bază în raport cu vechimea în specialitate și cu nivelul instanței, conform art. 17 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 3 alin. (2) și art. 60 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu plata diferențelor de drepturi astfel rezultate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi (23.07.2018) și până la plata efectivă.

Odată cu întâmpinarea, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat și cerere de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava în temeiul art. 72 și art. 73 C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează chemarea în garanție.

Prin încheierea din data de 26.11.2020, având în vedere cererea reclamanților, luând în considerarea obiectul acțiunii, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Parchetului de pe Lângă Tribunalul Suceava, fiind de asemenea introdus în citativ și Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin sentința civilă nr. 124 din 5 aprilie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și chematul în garanție Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava; a anulat în parte Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 18/24.10.2018 și decizia nr. 105/11.09.2018 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să emită pentru reclamanți decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate pentru fiecare din aceștia, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective; a respins în rest, acțiunea; a respins cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurenții – pârâți au susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit art. 22 din secțiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 coroborat cu lit. B) din cap. I al aceleiași anexe, precum și principiile care stau la baza funcționării Ministerului Public.

În situația în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiștii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 și art. 5 din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității și 15% spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4, din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizația de încadrare se majorează direct proporțional cu vechimea în muncă și în funcție, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menționate: prin "vechime în funcție" se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca și vechimea în funcția de specialist să constituie vechime în funcție, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiștilor, acestea sunt egale cu indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcție dobândită în cadrul parchetului, specialiștii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcții similare.

Cu privire la problema în discuție, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31 din 17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734 din 27.07.2021.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond trebuia să țină cont de dispozițiile Deciziilor nr. 818 - 821 din 03.07.2008 ale Curții Constituționale, publicate în M. Of. nr. 537 din 16.07.2008.

Prin respectivele decizii, instanța de contencios constituțional a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

De asemenea, recurenții au invocat și considerentele Deciziei nr. 289 din 07.06.2005, publicată în M. Of. nr. 586 din 07.07.2005.

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, excepția nulității recursului dat fiind faptul că a fost formulat de o persoană fără calitate procesuală activă și excepția nulității recursului pentru nemotivare. Pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Excepțiile invocate prin întâmpinare au fost respinse de către instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

De asemenea, intimații – reclamanți au depus concluzii scrise.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților-reclamanți, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele în continuare arătate.

În fapt, fiecare dintre reclamanți ocupă funcția de specialist IT în cadrul Parchetului de pe Lângă Tribunalul Suceava, iar în baza Deciziei nr. 105/11.09.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, reclamanților le-au fost recalculate drepturile salariale în temeiul art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, conform cărora "Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice", precum și cu aplicarea art. 23 și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Astfel, potrivit Deciziei menționate, cuantumul brut al salariilor de bază și cuantumul brut al sporurilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare au fost majorate, iar în situațiile în care salariile astfel majorate devin mai mari decât cele stabilite de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, se aplică aceste ultime salarii.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat contestație, care a fost respinsă prin Hotărârii nr. 18/24.10.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, aceste acte fiind atacate în prezenta cauză.

Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, dispunând anularea în parte a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 18/24.10.2018 și a Deciziei nr. 105/11.09.2018 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți, obligând pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să emită pentru reclamanți decizii de încadrare salarială producătoare de efecte juridice începând cu data de 23.07.2018, cu luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului, iar pe pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate pentru fiecare din aceștia, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Pârâții au declarat recurs, criticând sentința instanței de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Potrivit art. 38 alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

În situația în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin, ulterior, mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiștii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 și art. 5 din cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității și 15% spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4. din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizația de încadrare se majorează direct proporțional cu vechimea în muncă și în funcție, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menționate: prin "vechime în funcție" se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Deoarece legiuitorul nu a prevăzut ca și vechimea în funcția de specialist să constituie vechime în funcție, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiștilor, acestea sunt egale cu indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcție dobândită în cadrul parchetului, specialiștii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcții similare.

Instanța de control judiciar are în vedere și faptul că prin Decizia nr. 31/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din același act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Astfel, decizia anterior menționată este evident aplicabilă și cu privire la specialiștii din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, respectiv în sensul că vechimea în cazul specialiștilor din cadrul unităților de parchet se calculează doar pe orizontală pe grila din legea unică de salarizare, respectiv avându-se în vedere doar vechimea în muncă, iar nu și pe verticală, cu luarea în considerare a vechimii în funcție.

De asemenea, chiar din denumirea titlului marginal al Secțiunii 6 din Capitolul VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, respectiv "Salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, și Terorism și al celorlalte parchete", legiuitorul a considerat că salarizarea specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT este aplicabilă și celorlalte parchete.

Așadar, Decizia ÎCCJ nr. 31/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, este aplicabilă inclusiv specialiștilor din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava.

Potrivit dispozițiilor cuprinse la Cap. VIII, Anexa V, Cap. I, lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, indemnizația pentru un procuror cu grad de judecătorie este diferențiată în funcție de vechimea în funcție, de la 0-3 ani, la peste 20 de ani.

Prin Nota nr. 1 la această grilă, se arată că prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 12/2019, cu începere de la 01.03.2019,specialiștii IT din Parchet beneficiază de drepturile salariale stabilite la 01.01.2019, respectiv salariul de bază aferent funcției de procuror cu grad de judecătorie, stabilit corespunzător gradației aferentă vechimii în muncă.

Astfel, specialiștii IT, indiferent de vechimea în funcție/specialitate au fost încadrați prin raportare la rândul "baza 0-3 ani".

Prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție", trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

În acord cu susținerile recurenților, potrivit aspectelor statuate de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Înalta Curte reține că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Pe cale de consecință, din perspectiva modului de stabilire a salariilor de bază, se poate reține că instanța de fond a dat o eronată interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 157/2017, fiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de recurenții - pârâți, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., ca nefondată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței civile nr. 124 din 5 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 noiembrie 2022.