ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1705/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 inițial pe rolul Tribunalului Suceava iar apoi, în urma declinării competenței, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat: anularea în parte a deciziei nr. 12/13.02.2017 și a deciziei nr. 13/13.02.2017, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,50 RON, începând cu data de 16 ianuarie 2014; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, respectiv prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015; obligarea pârâților la plata diferențelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valorile de referință sectoriale menționate și veniturile efectiv plătite în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016; obligarea pârâtului Ministerul Public la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia "justiție"; obligarea pârâților la plata actualizării cu indicele de inflație a diferențelor salariale și a dobânzii legale penalizatoare aferente.

Prin sentința civilă nr. 42 din 10 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea în parte a deciziilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 12/13.02.2017 și nr. 13/13.02.2017, obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare și plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor grile unice de salarizare, ca neîntemeiată.

A fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor grile unice de salarizare.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în ceea ce privește capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți.

Au fost anulate în parte Deciziile procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 12/13.02.2017 și nr. 13/13.02.2017, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, să emită decizii de încadrare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie stabilite, în ceea ce privește perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, iar în ceea ce privește perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, să plătească reclamanților diferențele dintre, pe de o parte, drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri, iar pe de altă parte, drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în perioada 09.04.2015 - 30.09.2016, diferențe actualizate cu indicele de inflație, și dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței diferențelor salariale până la plata efectivă a acestora.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea la emiterea unor grile unice de salarizare, formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca lipsit de interes.

Au fost respinse capetele de cerere privind anularea în parte a Deciziilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 12/13.02.2017 și nr. 13/13.02.2017, obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare și plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale, formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale, formulat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins în parte excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că nu este emitentul grilelor de salarizare a personalului auxiliar din cadrul unităților de parchet din subordine și nu are calitatea de plătitor al drepturilor solicitate de reclamanți.

Recurenții au mai arătat că instanța de fond au pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât drepturile pretinse au fost acordate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, prin acte administrative emise în executarea legii.

Au mai susținut că instanța de fond a încălcat principiul neretroactivității legii prin admiterea cererii reclamanților de acordare a drepturilor salariale solicitate începând cu data de 9 aprilie 2015, câtă vreme la acea dată nu exista un salariu la care să se raporteze, acesta fiind statuat abia prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale.

Totodată, recurenții au apreciat că este neîntemeiată și admiterea petitului privind plata actualizării cu indicele de inflație și a dobânzii legale la diferențele de sume solicitate, având în vedere că fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal sunt aprobate anual, prin Legea Bugetului de stat, care nu cuprinde un capitol distinct pentru acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată. De asemenea, au arătat că dobânda reprezintă o sancțiune civilă, reprezentând daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată și că aceasta presupune încheierea unei convenții, ceea ce nu este cazul în speță.

Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A., B., C., D., E. și F. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat: anularea în parte a deciziei nr. 12/13.02.2017 și a deciziei nr. 13/13.02.2017, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445,50 RON, începând cu data de 16 ianuarie 2014; obligarea la emiterea unor noi decizii de încadrare pentru personalul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, respectiv prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015; obligarea pârâților la plata diferențelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valorile de referință sectoriale menționate și veniturile efectiv plătite în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016; obligarea pârâtului Ministerul Public la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate juridică și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia "justiție"; obligarea pârâților la plata actualizării cu indicele de inflație a diferențelor salariale și a dobânzii legale penalizatoare aferente.

În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 76/19.06.2018, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 31.07.2016.

Potrivit actului administrativ în discuție, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea valorilor de referință sectoriale amintite se va face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Înalta Curte constată că prin decizia de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizației intimaților-reclamanți în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

În consecință, dată fiind emiterea de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a deciziei menționate anterior, prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 și de 463,5 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reține că, în prezent, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței civile nr. 42 din 10 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și, rejudecând:

Va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței civile nr. 42 din 10 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.