ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței:

· Obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, ordonator principal de credite, să stabilească grilele de salarizare, conform dispozițiilor din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurile publice, cu precizarea că modalitatea de stabilire a salariilor de bază și a sporurilor a fost agreată cu reprezentanții Curții de Conturi a României;

· Obligarea pârâților, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - ordonator secundar de credite la revocarea:

o Deciziei nr. 203 din 06.06.2018, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-au stabilit drepturile salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestei unități de parchet începând cu data de 1 mai 2018;

o Deciziei nr. 224 din 19.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-au stabilit drepturile salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestei unități de parchet începând cu data de 1 ianuarie 2018,

· Obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unei noi decizii care să dispună calcularea sporurilor, în cuantum de 45%, (15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% pentru confidențialitate) prevăzute de art. 4 și art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 privind personalul plătit din fondurile publice, începând cu data de 01.01.2018, la zi și pentru viitor, respectiv aplicarea valorii de referință sectorială de 463 RON.

· Obligarea paratului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București de a emite ordine administrative prin care să elimine discriminările salariale la care sunt supuși grefierii din tabelul anexă, în raport cu proprii colegi, datorită neaplicării valorii de referință sectorială de 463 RON.

Prin sentința civilă nr. 1848 din 28 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unui pârât fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția invocată de pârâtul PCAB relativ la capătul 1 de cerere, ca nefondată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul PICCJ, ca nefondată și a respins, în rest, cererea privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 anterior, au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., prin care au învederat că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, potrivit prevederilor art. 486 lit. d) C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, față de neîndeplinirea obligației de motivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 1 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor sub sancțiunea nulității, stipulată în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, înțeleasă atât drept context în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la aspectele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile materiei recursului, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță, în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că recurenții - reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., au înțeles să formuleze exclusiv o declarație de recurs, fără indicarea unor motive de casare și fără a învedera vreun argument în susținerea căii de atac promovate, menționând doar că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat. Observând, însă, lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acestuia nu se regăsește niciun astfel de memoriu separat, prin care recurenții să fi expus criticile concrete aduse hotărârii atacate.

Astfel, întrucât recurenții nu indică niciun argument în susținerea căii de atac exercitate, Înalta Curte apreciază că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de motivare a recursului, nefiind respectate prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care va admite excepția invocată de intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin întâmpinare și va reține incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. împotriva sentinței civile nr. 1848 din 28 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.