ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 78/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, ordonator principal de credite, să stabilească grilele de salarizare, conform dispozițiilor din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurilor publice, precum și recomandărilor Ministerului Justiției nr. 6/9604/11206/12479/2018 referitoare la adresa Ministerului Muncii și Justiției Sociale nr. 793/LOV/28.02.2018 și Ministerul Muncii și Justiției nr. 793/LOV/28.02.2018, cu precizarea că modalitatea de stabilire a salariilor de bază și a sporurilor a fost agreată cu reprezentanții Curții de Conturi a României;

- obligarea pârâților, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - ordonator secundar de credite, la anularea Deciziei nr. 31 din data de 06.02.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, modificată prin decizia nr. 76/05.03.2018;

- emiterea unei noi decizii de salarizare care să dispună calcularea sporurilor în cuantum de 45%, (15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% pentru confidențialitate) prevăzute de art. 4 și art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurile publice, începând cu data de 01.01.2018, la zi și pentru viitor.

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acestor drepturi salariale.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4207 din 19 octombrie 2018, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate și a respins acest capăt de cerere pentru lipsa calității procesuale active.

De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și excepția lipsei de obiect a acțiunii, ca neîntemeiate.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală.

În motivarea căii de atac, recurenții au susținut că, deși Curtea de Apel București, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel Târgu Mureș au interpretat și aplicat dispozițiile Legii cadru nr. 153/2017, acordând sporuri în cuantum total de 45%, conform recomandărilor Ministrului Justiției și Ministrului Muncii, prima instanță a reținut faptul că salariile personalului auxiliar de specialitate și conex, salarizați în baza aceleiași legi, au fost calculate cu respectarea dispozițiilor legale, cu toate că ordonatorul de credite al acestora nu a acordat același cuantum la sporuri, aplicând sporuri în total de 30% față de 45% cum au aplicat curiile de apel menționate.

Potrivit recurenților, diferențele salariale semnificative au rezultat din interpretarea în mod diferit de către ordonatorii de credite și neaplicarea aceluiași cuantum de sporuri (45%).

Astfel, făcând trimitere la prevederile art. 38 alin. (3) și (6), precum și art. 25 din Legea nr. 153/2017, au arărat că grefierii al căror salariu, majorat cu 25%, față de nivelul lunii decembrie 2017, se află sub grila maximă prevăzută pentru anul 2022, vor beneficia de o majorare de 25% a cuantumului sporurilor de care beneficiau la data de 31.12.2017, în timp ce grefierii al căror salariu de baza se stabilește la nivelul maxim din grilă, prevăzut pentru anul 2022, se află sub incidența art. 38 alin. (6), vor beneficia de sporuri aplicate în cote procentuale la salariul de bază, astfel stabilit.

Raționamentul care a stat la baza calculării salariilor în mod diferit de către curțile de apel menționate îl reprezintă faptul că la salariile de bază calculate în conformitate cu dispozițiile Legii cadru 153/2017 s-au aplicat sporurile prevăzute de art. 4 și art. 5 din familia ocupaționalâ,Justiție" Capitolul VIII, articole în vigoare la data de 01.01.2018. legiuitorul nespecificând în mod concret ca respectivele sporuri să se aplice în anul 2022.

Din interpretarea art. 25 din Legea nr. 153/2017 reiese că legiuitorul a avut în vedere plafonarea sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru flecare ordonator de credite, principal, secundar sau terțiar, iar nu individual pentru flecare angajat în parte.

Așa fiind, există situații în care pot fi angajate persoane care nu beneficiază deloc de sporuri, iar altele de sporuri diferite, astfel că ordonatorul de credite respectiv poate acorda unei anumite categorii de personal sporuri în cuantum total mai mare decât limita de 30%.

În cauză, această limită de 30% pentru acordarea sporurilor prevăzute de Legea nr. 153/2017, raportat la salariul de bază al fiecărui angajat, a fost stabilită chiar prin Deciziile nr. 75 și 76 ale Parchetului de pe lingă Curtea de Apel București.

În acest sens, au arătat că angajatorul limitează, în mod nelegal, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică la 10%, deși cuantumul aeestnia este de 25%, prin emiterea deciziilor de stabilire a cuantumului fiecărui spor în parte (acte administrative de rang inferior legii), se încalcă ordinea de drept prin nesocotirea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 153/2017, încălcându-se astfel nu numai prevederile legale în vigoare, ci și hotărârile judecătorești definitive prin care acest spor a fost acordat și pentru viitor.

În opinia recurenților, angajatorul ar fi trebuit să aibă în vedere la stabilirea sporurilor pentru flecare salariat în parte, nu cota procentuală de 30% aplicată salariului de bază al fiecărui salariat, ci cota de 30% aplicată la fondul de salarii, aceeași opinie fiind exprimată și de Ministerul Muncii și Justiției Sociale care a comunicat că procentul de

30% se calculează raportat la angajator, iar nu la salariul de bază al angajatului, comunicată de Ministerul Justiției prin circulara nr. 6/9604/11206/12479/2018 din 01.03.2018.

Așadar, în măsura în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București au înțeles să acorde sporuri în valoare procentuală de 30%, acestea trebuiau să se raporteze la fondul de salarii al ordonatorului de credite și nu la salariul de bază al fiecărui salariat în parte, situație în care s-ar fi beneficiat de un cuantum al sporurilor mai mare, în procent total de 45%, ca în cazul curților de apel menționate.

Totodată, au invocat Decizia Curții Constituționale nr. 794/21.12.2016 și Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și principiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 153/2017, printer care se regăsește și principiul nediscriminării, cu referire și la principiul egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alia. (4) din Constitu|ie și de art. 6 alin. (3) din Codul Muncii, care exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor.

În concluuzie, au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanși și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea deciziei prin prin care au fost limitate sporurile acordate și obligarea autorității pârâte la emiterea unei noi decizii de salarizare care să dispună calcularea sporurilor în cuantum de 45%, (15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% pentru confidențialitate) prevăzute de art. 4 și art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurile publice, începând cu data de 01.01.2018, la zi și pentru viitor.

Curtea de Apel București a respins excepțiie invocate și acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiate, reținând că diferențele salariale existente sunt rezultatul aplicării legii, și nu al încălcării acesteia.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Instanța de control judiciar reține că la emiterea deciziilor contestate au fost avute în vedere prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 153/2007, recurenții criticând modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, cu referire cuantumul sporurilor care nu a fost stabilit în nivelul maxim prevăzut de lege, existând diferențe salariale între anagați, în sensul că, în condițiile în care auroritățile pârâte au înțeles să acorde sporuri în valoare procentuală de 30%, acestea trebuiau să se raporteze la fondul de salarii al ordonatorului de credite și nu la salariul de bază al fiecărui salariat în parte, situație în care s-ar fi beneficiat de un cuantum al sporurilor mai mare, în procent total de 45%, or, în cauzăm angajatorul limitează, în mod nelegal, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică la 10%, deși cuantumul aeestnia este de 25%.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile Legii nr. 153/2017 și, stabilindu-se principiul aplicării etapizate a acesteia, legiuitorul a prevăzut că începând cu data de 1 iulie 2017 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Începând cu data de 01.01.2018 (potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 153/2017), legiuitorul a prevăzut acordarea unor creșteri salariale și, particularizat cauzei de față, în privința personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor de judecată, devin aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din lege, potrivit cărora cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Așa fiind, cum în mod corect a stabilit Colegiul de conducere al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 presupune o majorare cu 25% a drepturilor salariale față de cuantumul acelorași drepturi, aflat în plată la 31 decembrie 2017.

În măsura în care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare, aflate în plată la 31 decembrie 2017, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, conform art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Numai în această din ultimă ipoteză poate fi supusă discuției întinderea sporurilor cuvenite personalului plătit din fondurile publice și aplicarea dispozițiilor art. 25 din lege, pentru că în prima ipoteză, așa cum s-a arătat mai sus, operează o simplă majorare de 25% atât în privința salariului de bază cât și în privința sporurilor, nefiind posibilă nicio analiză pe marginea aplicării acestor sporuri în procent minim sau maxim.

În ipoteza vizată de art. 38 alin(.6) din Legea nr. 153/2017 devin aplicabile dispozițiile art. 25 din lege, potrivit cărora suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 au fost corect interpretate și aplicate, în sensul că limitarea se raportează la nivel de ordonator de credite și nu la salariul individual, din moment ce vizează suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

Or, această limită a fost avută în vedere de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin urmare, contrar susținerilor recurenților, potrivit cărora se impunea acordarea sporurilor la nivelul maxim prevăzut de lege, acela de 45%, prevedrile Legii nr. 53/2017 nu conțin o astfel de dispoziție ci, dimpotrivă, stabilesc un cuantum maximal al sporurilor și nu unul fix.

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, prevăd că pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

(2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

De asemenea, art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017, arată că judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare.

Așadar, legiuitorul a recunoscut personalului din sfera de referință a dispozițiilor art. 4 și art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017 dreptul la un spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare; un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare, ceea ce conduce la concluzia că aceste sporuri, privite în mod cumulate, pot ajunge până la procentul de 45%, nefiind, însă, obligatoriu a fi acordate la nivelul maxim și nici posibil, atunci când s-ar depăși limita impusă de art. 25 din lege.

Contrar susținerilor recurenților, Înalta Curte apreciază că între dispozițiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 și cele reprezentate de art. 4 și 5 din Anexa V a aceleiași legi nu există un raport de genul celui menționat de recurenții reclamanți ci, dimpotrivă, normele cuprinse în anexele legii se completează cu cele edictate la articolele 1-45.

În acest sens, se observă că dacă prevederile art. 1- 45 din Legea nr. 153/2017 stabilesc regulile general valabile tuturor ordonatorilor de credite din sfera de referință a legii, anexele I-IX ale acestei legi stabilesc, în detaliu, drepturile salariale cuvenite în cadrul fiecărei familii ocupaționale, fără a se putea considera că normele juridice înscrise în anexe au un caracter derogatoriu și, prin urmare, aplicarea lor presupune înlăturarea principiilor prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 1- 45 din Legea nr. 153/2017.

Se reține că regula generală instituită de legiuitor prin norma prevăzută de art. 25 alin. (1 din Legea nr. 153/2017, aceea a plafonării sumei sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite la un procent maxim de 30% din suma salariilor de bază, cunoaște și excepții, acestea fiind stabilite de legiuitor în cadrul aceluiași articol 25, la aliniatele 2 indice 1, 4) și 6) și nu în anexe, ceea ce conduce la concluzia că aceste dispoziții au caracter de normă specială, derogatorie de la regula stabilită prin art. 25 alin. (1) din lege și nu normele înscrise în anexele aceleiași legi.

Cu alte cuvinte, nu poate fi reținut caracterul contradictoriu al reglementării cuprinse în dispozițiile art. 4 și art. 5 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 față de reglementarea cuprinsă la art. 25 alin. (1) din aceeași lege, întrucât primele texte de lege au ca obiect de reglementare cuantumul sporurilor care pot fi acordate unor categorii concrete de salariați, în timp ce prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, fără a reglementa dreptul la unul sau mai multe sporuri, în concret și cu atât mai puțin cuantumul acestor sporuri, cuprind o limitare, în toate cazurile, a sumei sporurilor și altor adaosuri prevăzute în anexele legii la nivelul maxim de 30% respectiv 35% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.

Cât privește pretinsa discriminare invocată de către recurenți în raport cu situația colegilor de la curțile de apel nominalizate, se reține că nu se poate reține un atare tratament, cât timp aplicarea Legii nr. 153/2017 poate comporta particularități în ceea ce privește cuantumul sporurilor acordate în concret la nivelul fiecărui ordonator de credite, obligatorie fiind limitarea generală prevăzută de art. 25 din legea în discuție, precum și limitarea cuantumului fiecărui spor în sensul celor prevăzute de art. 4 și 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017.

În fine, instanța de control judiciar apreciază că nu este relevantă Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și nici Decizia Curții Constituționale nr. 794/21.12.2016 pentru că aceasta interpretează norme juridice aplicabile perioadei anterioare celei vizate de decizia contestată și neaplicabile la data de 01.01.2018, când este incidentă Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, toate criticile recurenților sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. împotriva sentinței nr. 4207 din 19 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.